Sever Voinescu a comis aceeaşi eroare ca şi Toader Paleologu.
Să ne amintim primul episod. T.Paleologu a aşezat sub numele “pleaşcă” ideea că PDL a beneficiat electoral de carisma lui Traian Băsescu. Fiind de faţă atunci când amicul Toader a lansat formula, vă mărturisesc că am simţit cum îmi cade tavanul în cap! Expresia plastică aleasă de cel care era în acea clipă ministru al culturii era destinată să epateze, nu să convingă.
Sever Voinescu a vrut, la rândul lui, să spună că există o diferenţă foarte mare între felul în care înţelege politica actualul Preşedinte şi viziunile unora dintre membrii PDL. Ca să descrie opţiunile şefului statului a folosit expresia “băsescianism”. Nefericită alegere! Spun asta, deşi am fost la fel de uimit ca şi Sever Voinescu să descopăr unele din practicile PDL.
Ideile celor doi colegi sunt OK. Dar expresiile alese de ei riscă să le compromită, într-un mediu care, în majoritatea cazurilor, e lipsit nu doar de umor, ci şi de un simţ elementar al ironiei.
Degeaba a făcut Toader Paleologu o conferinţă despre “virtu” şi “Fortuna”, ca să justifice neaoşa “pleaşcă”!
Degeaba va explica Sever Voinescu că nu orice “-ism” e de repudiat!
Impresia publică va fi afectată de lectura cantonată în expresie.
Iată de ce, solidar cu cei doi, voi spune foarte apăsat următoarele două lucruri, derivate din ideile susţinute şi de ei:
Primo. Nu numai că PDL a exploatat din plin resursele politice ale lui Traian Băsescu, dar e în acest moment în pană. Într-adevăr, Traian Băsescu nu va mai putea candida, iar felul în care până acum PDL a asumat proiectele definite de şeful statului e mai mult decât deficitar.
Decalajul dintre nivelul mediu al PDL – aşa cum am reuşit eu să îl identific – şi standardele definite de Traian Băsescu pentru clasa politică este uriaş.
Secundo. Pentru unii comentatori, problema PDL ar fi aceea că nu există un succesor al lui Traian Băsescu.
Eu cred că problema e mult mai gravă: o ambiţie de succesiune credibilă ar putea fi blocată de o masă critică de pedelişti care, revendicându-se tocmai de la Traian Băsescu, ar argumenta că trăim, de fapt, în cea mai bună lume posibilă. Acest pericol există cu atât mai mult cu cât PDL domină executivul, impunându-şi o retorică pro-guvernamentală. E evident justificat să susţii propriul guvern. Dar nu şi atunci când e vorba despre lucruri care nu sunt de apărat.
Problema nu e terminologică, ci politică.
Iar ea va fi rezolvată dacă PDL va avea câteva proiecte politice în acord cu aşteptările cetăţenilor.
Strategia aleasă de Toader Paleologu şi Sever Voinescu – aceea de a epata publicul – este o eroare. Avem nevoie de răspunsuri la nevoile sociale, nu de formule meşteşugite. Sau, mă rog, şocante…