Am primit ieri un exemplar din volumul editat de Vladimir Tismăneanu și tipărit recent de Curtea Veche.

Editorul își explică intenția în prefața din care extrag un fragment:
“Nu am avut alt țel decât clarificarea unui spațiu psiho-politic și cultural-simbolic, decelarea funcției resentimentului în organizarea urii, în negarea dreptului la diferență, în coordonarea unor campanii fals-culturale menite să-i anihileze valoric pe cei care nu vor să cedeze strategiilor uniformizante”.
Așa cum se știe, Vladimir Tismăneanu a fost el însuși ținta unor asemenea campanii de defăimare.
Volumul include textele a peste 25 de autori și poate fi citit, de aceea, și ca un gest de solidaritate cu profesorul de la Maryland.

“Structura mentală leninistă (bolșevică) este înrădăcinată într-o cultură politică sceptică față de dialogul deschis și procedurile democratice, ostilă dezvoltărilor spontane în cadrul societății. Leninismul nu este doar o ideologie, ci și un set de precepte și tehnici menite să inspire un activism și militantiam revoluționar global, în opoziție cu liberalismul burghez și cu socialismul democratic. Aceasta este similitudinea, dar și principala distincție dintre cele două atacuri violente asupra individualismului liberal: fascismul este o patologie a iraționalismului romantic, iar bolșevismul este o patologie a hiper-raționalismului de inspirație iluministă”. Acesta e un scurt fragment din textul intitulat Secolul lui Lenin, un admirabil eseu scris de Vladimir Tismăneanu pentru volumul în onoarea lui Ken Jowitt. Apărut de curând și în română, la Curtea veche, sub titlul Ordinea mondială după leninism, acest volum a fost editat de Vladimir Tismăneanu, Marc Morje Howard și Rudra Sil și a apărut inițial în 2006 la University of Washington Press.
În viziunea lui Tismăneanu, leninismul nu și-a încheiat istoria, fiind actual atât în “țările conduse cândva de partide leniniste”, cât și în cazul “partidelor naționaliste socialiste, ca Ba’as și mișcărilor carismatice fundamentaliste și neo-totalitariste, ca Al-Qaeda lui Osama bin Laden”.

Adam Michnik a fost vineri seara invitat la New Europe College.
Vladimir Tismăneanu l-a prezentat ca un discipol al lui Isaiah Berlin.
Disidentul polonez a pledat pentru moderație, pornind de la convingerea că miza politică fundamentală este azi apărarea valorilor republicane.
În partea cea mai interesantă a discursului său, Michnik s-a referit la teatralizarea politicii, prin care înțelege dispariția dezbaterilor majore și tabloidizarea gazetelor.
Michnik va putea fi întâlnit la Târgul de carte, pentru lansarea volumului despre care am vorbit deja aici acum câteva săptămâni, Mărturisirile unui disident convertit.

PS La 23h voi fi în studio la Realitatea TV.

În prefața cărții lui Adam Michnik care a fost publicată acum câteva zile de Polirom, Vladimir Tismăneanu scrie:
“Am discutat adeseori subiectul decomunizării cu Michnik și am ajuns amândoi la concluzia că situația în Polonia este esențial diferită de aceea din România. În Polonia, asasinii părintelui Popieluszko au fost judecați sub regimul Jaruzelski. Sigur, au primit sentințe scandalos de blânde, dar au fost totuși arestați, judecați și condamnați.

În România postcomunistă, ucigașii inginerului Gheorghe Ursu se plimbă liberi, sfidători, fără urmă de căință. La fel și torționarii muncitorilor de la Brașov care au participat la revolta anticomunistă din noiembrie 1987. Criminalul Gheorghe Enoiu se plimbă liniștit prin Parcul Herăstrău. Generalul securist Pleșiță dă lecții de istorie. Iar faptul că un Ion Iliescu ajunge să-l citeze aprobativ pe Michnik, insinuând chiar un fel de identificare cu valorile acestuia, ține de o uzurpare simbolică, o fraudă ori, mai bine zis, o impostură de dimensiuni cosmice. Între valorile lui Adam Michnik și cele ale lui Ion Iliescu se găsește o insurmontabilă, definitivă prăpastie”.