Dintr-un studiu al colegei mele Alexandra Ionașcu, aflu că în perioada decembrie 1989-august 2008, 245 de persoane au ocupat o poziție de ministru și 787 una de secretar de stat în diversele guverne ale României.
Unele dintre aceste persoane s-au aflat de mai multe ori într-un scaun ministerial, altele au avut o carieră ascendentă, fiind mai întâi secretar de stat, apoi ministru.
Durata medie a mandatului ministerial a fost de aproximativ 16 luni, cea a unui mandat de secretar de stat – de circa 14.
Ar fi interesant de văzut dacă în publicul de la noi s-a creionat un profil de ministeriabil și mai ales care dintre demnitari au rămas în conștiința publică după ce au părăsit funcția ca ministru/secretar de stat, și nu pur și simplu ca politicieni.

Membrii PNL au adoptat în ultima vreme, mai ales de când ne întâlnim în emisiuni tv, o tactică destul de ușor de descifrat. Ei – adică persoane precum Norica Nicolai sau Bogdan Olteanu – îmi reproșează două lucruri.

Primul e reproşul că am părăsit PNL. Al doilea e acela că nu sunt recunoscător acestui partid.
Primul reproș e ceva complet fals. N-am fost nici măcar o zi membru PNL. Dacă aș fi fost, aș fi mărturisit-o. Așa cum am mărturisit public că am fost membru PCR. Am trecut acest din urmă lucru în CV. E ceva de care mă rușinez, dar pe care nu am de gând să îl ascund. N-am fost penelist din diverse motive, dar sunt liberal și consider că locul liberalilor e în PDL. Cei care inventează un episod penelist pe care nu l-aș asuma vor pesemne să mă picteze ca pe un trădător sau cum se spune azi – pardon pentru expresie! – un „traseist”

Al doilea reproș e și el cusut cu ață albă. N-aș fi, chipurile, recunoscător PNL pentru faptul de a mă fi sprijinit politic. Eroare! Nu pot să spun asta chiar ceas de ceas, dar ori de câte ori am avut ocazia am spus-o. O repet aici: îi sunt recunoscător lui Mihai Răzvan Ungureanu pentru că în 2005 mi-a propus să devin secretar de stat la MAE. Această numire a fost sprijinită atât de PNL, personal de premierul Tăriceanu, cât și de președintele Băsescu. De altfel, din momentul numirii până în momentul în care am părăsit MAE, am fost atât comisar guvernamental, cât și reprezentant al Președintelui în Francofonie. Am plecat din MAE o dată cu MRU. Nu am nici un motiv să nu asum recunoștința mea pentru acest sprijin. De aici până la a sugera, așa cum fac unii peneliști, că întreaga mea carieră publică e datorată PNL e o distanță…
Sincer, nu pot răspunde “reproșurilor” avansate de Norica & co. cu aceeași monedă.