90 la sută dintre membrii Comitetului Executiv al PSD au votat pentru excluderea lui Mircea Geoană din partid.
E un scor clar. Îmi vine să spun: nu ca în 2009…
Atunci, în campania prezidențială, PSD era trup și suflet pentru Geoană.
Unii ar putea spune că a fost nevoie de doi ani pentru ca și PSD să se pună de acord cu majoritatea cetățenilor români. Într-adevăr, s-ar putea presupune că niciun pesedist nu mai susține azi că Geoană era bun de președinte, dacă nu mai întrunește nici măcar minimumul cerut de o afiliere partizană. E, deci, PSD de acord cu majoritatea din 2009?
Nu se prea poate susține asta, fiindcă nu mai departe decât ieri același PSD a decis să meargă și împotriva opțiunii majorității, care l-a desemnat pe Traian Băsescu președinte pentru 5 ani.
În ambele cazuri, motivația e vagă.
Nimeni nu știe precis de ce Geoană trebuia debarcat, cum nimeni nu știe precis de ce Băsescu ar trebui suspendat.
Pesediștii sunt incapabili să formuleze explicații inteligibile ale acestor decizii.
Dincolo de afirmarea voinței, nu e nimic.
PSD e lipsit, de fapt, de o busolă. În curtea PSD, nu se zărește niciun om de stat. Se văd doar politruci care urăsc.
Ce e mai curios e că PNL s-a așezat la remorca PSD. Cu un aer în egală măsură voios și impetuos.

În comisia PETI a PE, au fost discutate în această dimineață două petiții depuse de Asociația Ad Astra și, respectiv, de dl Sorin Jurcă, de la Fundația Culturală Roșia Montană. Tema: proiectul exploatării aurului.
În intervenția sa, reprezentantul Comisiei Europene a reiterat faptul că decizia de autorizare a proiectului nu poate reveni decât autorităților române. Nici Comisia, nici Parlamentul European nu pot autoriza sau interzice proiectul.
În ceea ce mă privește, am subliniat că toate semnele de îngrijorare exprimate public au fost luate în seamă de autoritățile din România, acesta fiind și motivul pentru care proiectul nu a fost încă demarat.
PSD, prin vocea lui Victor Boștinaru, a profitat de discuție ca să îl atace pe președintele Băsescu. Potrivit dlui Boștinaru, Traian Băsescu nu ar fi trebuit să se pronunțe în vreun fel în chestiunea Roșia Montană, din motive… constituționale. Când toată lumea vorbește, șeful statului trebuie să tacă. Foarte coerent! De fapt, în viziunea pesedistă despre politică, orice ocazie e bună pentru a defăima.

Amicul Lăzăroiu a afirmat ieri că Sorin Oprescu se pregătește să reprezinte PSD la alegerile pentru Cotroceni din 2014.
Nu exclud această variantă. PSD a avut mereu un candidat propriu la prezidențiale.
Zvonul candidaturii lui Oprescu e cultivat în ultima vreme cu insistență, inclusiv în mediile diplomatice de la București. Nu știu dacă el însuși sau altcineva e la originea zvonului.
Aș adăuga însă două lucruri.
În primul rând, nu trebuie uitat că Oprescu a candidat deja în 2009. Scorul său a fost foarte modest, situându-l pe locul 6, după T.Băsescu, M.Geoană, C.Antonescu, dar și C.V. Tudor și K.Hunor.
În al doilea rând, e evident că miza lui Oprescu e deocamdată recâștigarea Bucureștiului la anul. Regret faptul că în PDL nu avem încă un candidat care să îi fie opus. Nu la prezidențiale, ci la Primărie!

Gândiiţi-vă că mâine
- PNL ar fi condus de Radu Câmpeanu,
- PSD l-ar avea la cârmă pe Ion Iliescu, iar în planul doi pe Adrian Năstase
- PDL l-ar avea şef pe Petre Roman
- PUNR ar exista încă sub bagheta lui Funar şi
- PRM s-ar pregăti să obţină o cincime din voturile cetăţenilor români.
Într-o asemenea ipoteză, faptul că la PNŢCD s-ar afla în frunte Victor Ciorbea nu ar părea straniu.
Deşi suntem în 2011, premierul din 1996-1998 e tot ceea ce a putut oferi un partid care e, de altfel, membru al PPE.
Trist.

Un șiretlic pre-electoral, zice Geoană.
Delir constituțional, pentru a înlocui brava Republică română cu una sud-americană, spune Ponta.
Procedură nedemocratică, adaugă Ion Iliescu.
Iată trei reacții la propunerea de revizuire a Constituției făcută de Președinte, reacții care, citite împreună, ne vădesc un PSD îndărătnic.
Negocierea propusă de Traian Băsescu pare a fi refuzată.
PNL nu a afiirmat nimic, dar nu cred că trebuie să ne așteptăm la ceva spectaculos din partea lor, fiindcă sunt sub suzeranitate pesedistă. Iar vasalii nu au drept la opinie.

În aceeaşi zi în care îşi arăta indignarea faţă de felul în care vorbesc S.O.Vântu şi S. Ghiţă – “dacă ăsta este nivelul celor care fac media sau conduc media, avem o mare problemă” – Victor Ponta a rostit un alt discurs în care spunea: “Nu ştiu dacă acel candidat este beţiv. Dacă e beţiv, e bun de preşedintele României. Dacă are şi o iubită blondă, înseamnă că e şi mai bun”.
E imposibil de descoperit vreo diferenţă de stil între discursul ţinut de liderul pesedist şi cel denunţat de către el.
Sub autoritatea lui Ponta, stânga a devenit mai vulgară decât gazetele patronate de Vadim Tudor.

Numele unui pesedist apare pe mai multe felicitări care vestesc cetăţenilor din sectorul 1 al Capitalei naşterea lui Hristos de Paşte.
Când toată lumea credea că sărmanul autor face parte din acea minoritate de români care confundă Paştele cu Crăciunul, despre care scria presa deunăzi, stimabilul a anunţat că nu e vorba despre ignoranţă, ci despre manevre politice ale adversarilor.
Aceştia ar fi interceptat felicitările şi le-ar fi modificat conţinutul pentru a-l denigra.
Mare e grădina Domnului…

Acum câteva zile, scriam aici despre legătura profundă dintre Victor Ponta și Adrian Năstase.
O confirmă chiar șeful PSD, care, în bilanțul făcut la un an de la alegerea sa în fruntea PSD, indică drept “obiectiv realizat” reinventarea lui Adrian Năstase.
Născocit de fostul premier, Victor Ponta – de îndată ce a ajuns șef – l-a readus în prim-planul vieții publice pe cel mai celebru nepot al distinsei mătuși Tamara.
Idolul său îi inspiră și ambițiile: într-adevăr, actualul lider PSD vizează funcția de prim-ministru.
Numai că, până în 2014, desemnarea sa nu depinde de Adrian Năstase, ci de Traian Băsescu.
Care a anunțat deja că nu va numi la Palatul Victoria o persoană care face presiuni politice asupra justiției.
În replică, în bilanțul său, Ponta descrie episodul Nicolescu ca o manifestare a solidarității pesediste și nicidecum ca o presiune asupra judecătorilor.
Replica e o nouă probă a înrudirii spirituale a lui Ponta cu mentorul său.
Într-adevăr, incapacitatea de a depăși lectura partizană atunci când e vorba despre instituțiile statului e contribuția lui Năstase la istoria PSD.

Constituirea USL e un moment important pentru scena politică de la noi.
PSD e un partid care, cu excepția ultimei legislaturi, a avut cei mai mulți parlamentari. Inclusiv atunci când era în opoziție – în 1996-2000 sau în 2004-2007 – partidul creat de Ion Iliescu a depășit prin numărul deputaților toate celelalte partide din Parlament.
Faptul că acum s-a aliat cu PNL vădește dorința clară de a obține o majoritate la urne, pentru a putea sugera – în limitele Constituției – un premier. Se caută un urmaș al lui Adrian Năstase, ultimul pesedist premier. (Sau va fi tot Năstase?)
Nu e de neglijat, pe de altă parte, nici faptul că PNL s-a decis să intre într-o coaliție pre-electorală. Atunci când a făcut-o – adică în 1996 (CDR) și în 2004 (DA) – PNL a ajuns la guvern. Nu luați această afirmație ca pe o superstiție! E pur și simplu realitatea: ori de câte ori a mers singur în alegeri, PNL s-a trezit în opoziție (1990, 2000, 2008) sau chiar a ratat intrarea în Parlament (1992).
USL are numeroase puncte slabe. Numesc aici doar trei.
Primul ar fi cantonarea într-o retorică strict negativă: într-adevăr, unicul proiect definit Ponta-Antonescu-Voiculescu e dislocarea PDL și a Președintelui de la putere, nu definirea unei viziuni alternative. Din această cauză, nu e exclus ca USL să ne sufoce în perioada următoare cu promisiuni. Când nu ai proiecte, trebuie să promiți!
Aș numi, în al doilea rând, între defectele de construcție ale USL pastișarea monstruoasei coaliții: impresia că noua alianță îi cuprinde pe toți cei care detestă moderația va fi greu de șters. USL se revendică de la gesturi extreme (precum aruncarea de la balcon a domnului Sobaru) sau de la gesticulații ample precum cele ale microbiștilor nervoși. Reunirea va spori fluierăturile.
În fine, deși unora s-ar putea să li se pară ceva minor, e – în opinia mea – straniu că PC și PSD au divorțat în ianuarie pentru a se regăsi în februarie, după ce între timp PC s-a căsătorit cu PNL. Dar, desigur, trebuie să existe și ceva mister în alianțele astea politice…
Forța electorală a USL nu e însă de neglijat.
E fair să salutăm apariția USL!
Dar e urgent să pornim confruntarea cu Voiculescu, Antonescu & Ponta!
Nu trebuie să li se îngăduie să monopolizeze spațiul politic, așa cum au lăsat nu o dată impresia că și-ar dori.

În ziua în care în Parlamentul European se discută despre nevoia ca UE să recunoască Holocaustul romilor, la București două comisii ale Parlamentului cer ca numele de rom să fie înlocuit cu cel peiorativ de țigan.
Diferența de atitudine e șocantă.
Ea e cu atât mai surprinzătoare cu cât la Bruxelles, Renate Weber de la PNL, Monica Macovei de la PDL și Ioan Enciu de la PSD se asociază demersului susținut de președintele PE Jerzy Buzek, în vreme ce la București, ideii avansate de veșnic neliniștitul pedelist Silviu Prigoană i se raliază Olguța Vasilescu de la PSD și Puiu Hașotii de la PNL.
Partidele românești funcționează cu două fețe foarte diferite în capitala de pe Dâmbovița și, respectiv în inima Europei instituționale.