În ședința PPE din această dimineață, s-a discutat despre recentele alegeri din Franța și din Renania de Nord-Westfalia, ca și despre instalarea lui V.Ponta la putere la București. Am intervenit pe marginea acestui ultim punct, înfățișând nu doar strategia USL pentru debarcarea guvernului MRU, ci și atitudinea față de Franța și Germania a socialiștilor români. Atenția membrilor grupului PPE a fost concentrată însă asupra viitoarelor alegeri din Grecia, calificate ca decisive pentru soarta euro. O altă chestiune politică discutată a fost Consiliul European informal din 23 mai, care va reuni 15 șefi de stat sau de guvern din Uniune care aparțin PPE.

În ședința din această dimineață a AFET, ministrul de externe danez Villi Soundal a prezentat discuțiile și concluziile reuniunii Consiliului de afaceri externe ținute ieri la Luxemburg. La o zi după ce miniștrii din statele-membre au discutat cu lady Ashton despre subiectele fierbinți din politica externă, deputații au avut ocazia să afle poziția statelor-membre și să reacționeze la diferite teme. În discuție s-a aflat situația din Burma, din mai multe țări africane (Mali, Sudanul de sud, Guineea Bissau) și din Siria, dar deputații au evocat și evoluția raporturilor dintre UE și China după afacerea Bo Xilai. În intervenția mea, am vorbit despre situația din mali, insistând asupra a doi factori care blochează găsirea rapidă a unei soluții la rebeliunea din Nord: fragilitatea structurilor militare maliene, ca și tensiunile dintre această țară și vecini, în special Mauritania. Tot în această dimineață, am intervenit în AFET în discuția despre modificarea a două directive ale Comisiei referitoare la armonizarea obligațiilor de transparență în privința informațiilor despre emitenți ale căror valori imobiliare sunt tranzacționate pe o piață reglementată, și respectiv la situațiile financiare consolidate.

După ce ieri, grupul PPE l-a avut drept invitat pe președintele Comisiei Europene, în această seară a venit în fața deputaților populari Gary Kasparov, campionul mondial la șah și unul dintre opozanții regimului din Rusia. Rareori am văzut pe cineva vorbind cu atâta pasiune despre propria țară! Kasparov a cerut parlamentarilor din PPE să se comporte față de Putin așa cum se comportă față de liderii chinezi sau față de Lukașenko. Kaparov a considerat că ar fi o eroare invitarea lui Putin în PE, așa cum au propus unii deputați, inclusiv din PPE.
PS În sesiunea de seară a plenului PE, am vorbit despre conflictele religioase din Nigeria, ca și despre legătura dintre Boko Haram și AQMI.

În afara activităților parlamentare, deputații europeni sunt invitați la numeroase conferințe și dezbateri. De obicei, asemenea evenimente sunt organizate în saptămânile în care eurodeputații lucrează în cadrul grupurilor politice.
În ceea ce mă privește, ieri am ținut un curs despre construirea deciziei în PE în fața masteranzilor din programul de afaceri europene de la Universite Libre de Bruxelles.
Seara, am intervenit în cadrul dezbaterii prilejuite de conferința ținută de președintele Armeniei, Serj Sarghisian, la Konrad Adenauer Stiftung din Bruxelles.
Astăzi, sunt invitat să vorbesc în cadrul unei conferințe organizate de grupul PPE și de Fundația Robert Schuman, sub titlul “Life after the soviet Union”.

În grupul PPE am discutat azi textul unei rezoluții referitoare la concluziile Consiliului informal din 30 ianuarie. Textul cuprinde principalele puncte susținute de colegii din PE care au participat la negocierea Tratatului interguvernamental. Cel mai important punct pentru România e obținerea recunoașterii dreptului țărilor din afara zonei euro de a participa la acele Eurosummit-uri care vor avea pe agendă competitivitatea, arhitectura globală a zonei euro și regulile aplicabile acestei zone. Nu pot fi, în schimb, de acord cu un paragraf al rezoluției care evocă introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare “la nivel european”. Nu numai pentru că – așa cum am mai scris aici – o asemenea taxă ar obliga capitalurile să se refugieze în afara Europei, dar și pentru că expresia “la nivel european” e ambiguă: sunt vizate toate cele 27 de state membre? Sau cele 25 care au anunțat că semnează Tratatul? Sau cele 17 din zona euro?

După alegerea președintelui PE, în ultimele două zile au fost aleși vicepreședinții Parlamentului și chestorii. În privința vicepreședinților, a fost nevoie de trei tururi de scrutin, întrucât niciunul dintre candidați nu a obținut majoritatea. Spre deosebire de poziția de președinte, în acest caz nu funcționează înțelegerile dintre PPE și socialiști. Tot în aceste zile se aleg coordonatorii și vice-coordonatorii grupurilor politice din diverse comisii. Aceștia sunt un fel de lideri de grup, cu diferența că sunt desemnați pentru fiecare comisie în parte. Am fost confirmat în poziția de vice-coordonator al comisiei de afaceri externe, coordonator fiind colegul meu spaniol Ignacio Salafranca.

În această seară, în plenul Parlamentului au fost anunțați candidații la postul de președinte al PE, mandatul lui Jerzy Buzek încheindu-se după doi ani și jumătate.
Sunt trei candidați în competiție: socialistul german Martin Schulz, britanicul Nirj Deva din grupul conservator și Diana Wallis, liberal-democrată din Marea Britanie.
Voi vota cu Diana Wallis. Voi încălca astfel consemnul de vot din cadrul grupului PPE, care a cerut susținere pentru Schulz. Nu pot sprijini un socialist. Cu atât mai puțin unul care a susținut, la cererea amicilor săi din România, suspendarea președintelui Băsescu în 2007.
UPDATE: La scrutinul de azi, di cele 670 de voturi valide, Deva a obținut 142, Wallis – 141, iar Schulz – 387. Ultimul a devenit astfel președintele PE pentru a doua parte a mandatului 2009-2014. Acum doi ani și jumătate, Buzek obținuse 555 din cele 644 de voturi valide.

În ultimele zile, am avut – la Paris și la Bruxelles – mai multe întâlniri cu ambasadori ai țărilor din bazinul mediteraneean, împreună cu diplomați din țările occidentale, ca și cu colegi din PPE.
În miezul dialogului s-a aflat situația din Europa și respectiv din vecinătatea sa sudică.
Din discuții a reieșit destul de clar că există în acest moment două frici majore. Prima este legată de ceea ce multă lume numește Primăvara arabă. Nu e o expresie acceptată peste tot. În Israel, dar și într-o țară precum Algeria, răsturnările de regim din nordul Africii sunt privite cu multă reținere, fie pentru că sunt văzute ca o amenințare la stabilitatea regiunii, fie pentru că referințele la evoluții similare din anii 90 produc mai degrabă panică decât speranță. Dincolo de diferențele de percepție, există totuși o teamă comună. E teama că islamul politic și democrația nu pot conviețui. Nu mai e vorba despre o ficțiune. Fiindcă la Tunis și Rabat, iar mâine – foarte probabil – în Egipt și Libia – guvernele sunt dirijate de forțe politice care se revendică de la islamul politic și își spun moderate.
A doua teamă privește Europa. Ea e răspândită nu doar pe “bătrânul continent” sau în America și Asia, ci și în toate țările din jurul Mediteranei. E teama că actuala criză economică din UE va duce la o criză politică majoră. Frica de colaps, de haos, de conflict. Cu alte cuvinte: nu numai modelul economic european e pus sub semnul întrebării, ci și modelul politic dezvoltat de o jumătate de secol încoace.
Aceste două frici se întâlnesc. Unii spun că ele se alimentează reciproc. Cel mai interesant ar fi să descoperim că au și cauze comune.
Anul viitor va fi foarte important. El ne va arăta dacă, pe de o parte, guverne care se revendică de la o identitate islamică pot fi moderate ;i, pe de altă parte, dacă guverne care se revendicau până de curând de la o identitate europeană vor ști să o reinventeze.
Ieri, Nicolas Sarkozy a formulat un răspuns electoral la o parte din aceste probleme. Azi e așteptat răspunsul Angelei Merkel.

Spațiul nostru public suferă.
Limba de lemn îl domină atât de autoritar încât îngroapă orice idee înrădăcinată care ar vrea să respire aerul tare al libertății.
Pe de altă parte, pasiunile sunt atât de aprige încât cenzurează orice idee nouă.
Existența acestor obstacole nu trebuie să ne sperie.
Așa se întâmplă în momentele de criză. Frica, indecizia, ignoranța blochează.
Avem însă în orice moment posibilitatea de a propune idei noi sau de a relua idei vechi, sănătoase.
Cinci idei liberale mi se par foarte utile.
Prima e aceea că politicienii slujesc cetățeanul, nu statul. E un adevăr banal, dar care e uitat. Cum partidele sunt cartelizate, gândul lor se îndreaptă spre stat – cel care le furnizează resursele – nu spre cetățean, cel care e chemat să le dea doar voturile. Uneori, în condiții dintre cele mai penibile.
A doua idee e la fel de simplă. Sectorul privat și cel public au o demnitate egală. Altfel spus: e greșit și să crezi că doar sectorul public merită atenție, și să optezi pentru privat în defavoarea publicului.
A treia idee e legată de economie. Scopul ultim al politicilor trebuie să fie creșterea economică, nu diminuarea deficitului public. Orice politică redusă la grija pentru deficit se poate vădi stearpă, pentru că poate fi practicată – pe termen lung – în condiții de recesiune. E tot ce poate fi mai nesănătos, și pentru sectorul privat, și pentru cel public.
A patra idee liberală privește funcția esențială a statului, și anume protecția “vieții, bunurilor și libertăților” individuale. Statul trebuie să producă protecție, de la previzibilitatea de care au nevoie actorii economici la compasiunea pentru actorii ne-economici lipsiți de resurse. Doar ignoranții pot crede că, în fața crizei, statul trebuie să demisioneze. Lumea modernă e străns legată de rafinarea modalităților protecției.
În fine, a cincea idee e moderația, care poate susține capacitatea de a discuta cu ceilalți parteneri politici. Moderația e soluția ieșirii din izolare.
În ciuda faptului că aceste cinci idei au rodit în multe locuri, ele nu sunt practicate de (aproape) nimeni în România anului 2011.
Sunt preferate extremele, populismele de stânga și de dreapta, exagerările, negarea radicală a opțiunilor de ieri în favoarea unui “viitor luminos”.
Ieșirea din criză și momentul post-criză nu vor putea fi gestionate cu asemenea atitudini.
PDL poate asuma cele cinci idei în cadrul unei platforme distincte. Dacă nu o va face, atunci el nu va cuprinde o parte esențială a dreptei. E chiar partea care a fost abandonată de PNL atunci când acest partid a ales să se arunce în brațele stângii.
Altfel spus, e eronat să crezi – cum susținea deunăzi un sociolog din ce în ce mai angajat, dar fără de partid – că, dat fiind că vine un an electoral, PDL se îndreaptă inevitabil spre centru, impunând nevoia unei noi formațiuni care să fie situate la dreapta partidului de guvernământ.
Loc la dreapta PDL nu e decât pentru formațiuni ultra-conservatoare, y compris pentru fundamentaliști religioși. Mă tem că acest loc nu reprezintă azi mai mult de 3-4 procente, adică mai puțin decât actualul prag electoral.
E, în schimb, loc pentru o politică liberală veritabilă, articulată, așa cum s-a întâmplat mereu în momente de criză, în jurul ideilor descrise mai sus, pe care le reiau aici pe scurt:
- politica pentru cetățean, nu pentru stat
- egala demnitate a sectorului privat și a celui public
- creșterea economică e mai importantă decât scăderea artificială a deficitului
- statul protejează, nu demisionează
- moderația, ca instrument de dialog.
La o privire atentâ, toate aceste idei fac astăzi parte din tabloul de valori comune ale familiei PPE, care a interiorizat vechea tradiție liberală a continentului.

În ședința grupului PPE din această dimineață, deputați din Germania și Franța au anunțat că susțin în continuare aderarea în trepte a României și a Bulgariei la spațiul Schengen. Colegii din Olanda și Finlanda au tăcut.