Cristian Preda » Ponta

Ponta: două gafe într-o singură zi

cpreda — Mon, 09 Jan 2012 21:01:50 +0000

Ieri, Victor Ponta a făcut două gafe majore.
Prima se referă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. CEDO a stabilit de curând că reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor nu e o problemă de drepturile omului.
De altfel, acest adevăr elementar era deja conținut de jurisdicția Curții. Refuzând să accepte că nu orice lucru dezagreabil ridică o problemă de drepturile omului, Victor Ponta a declarat pentru Hotnews că va continua să încurajeze cetățenii să dea în judecată statul pentru reducerea salariilor cu o pătrime. De ce? Pare cu totul irațional. Nu e posibilă decât o explicație: Ponta mizează pe ignorarea informației despre decizia CEDO și dorește să întrețină contestarea pornind de la această manipulare grotescă.
A doua gafă a venit pe seară. Ponta a fost invitat la TVR și a făcut cu greu față întrebărilor unei jurnaliste. Obișnuit cu atmosfera mai-mult-decât-prietenoasă din studiourile aliatului său Voiculescu, Victor Ponta a acuzat-o de partizanat pe jurnalistă de îndată ce aceasta i-a pus întrebări directe și i-a cerut să argumenteze. Pentru a o intimida, Ponta a susținut că jurnalista e obligată să-l menajeze pentru că e plătită din bugetul public, în timp ce… el nu e. Cum este puțin probabil ca Victor Ponta să nu știe că Parlamentul e susținut de la buget, rămâne o singură ipoteză: deși poate părea surprinzător, nu e exclus ca fruntașul PSD să fi considerat că e îndreptățit să spună – îm ceea ce-l privește – orice, adevărul fiind o chestiune marginală și irelevantă.
Ar exista astfel o legătură între cele două gafe…

Cultura baricadelor

cpreda — Tue, 06 Dec 2011 14:59:55 +0000

Nu credeam că trebuie să revin la Victor Ponta într-un interval mai mic de 24 de ore.
Declarația sa halucinantă despre strângerea a 5,2 milioane de semnături împotriva lui Traian Băsescu – tot atâtea câte a strâns președintele în 2009 – mă obligă să scriu din nou despre liderul social-democrat.
Sunt trei chestiuni de relevat aici.
În primul rând, e vorba despre absența oricărei baze constituționale pentru un demers precum cel propus de V.Ponta. Nu există articol din textul fundamental care să indice dublarea cererii de suspendare cu strângerea de semnături. “Bine, bine”, veți spune, “dar nu e România o țară liberă, în care poți strânge semnături pentru orice?”. Așa e, poți strânge semnături și pentru suspendarea Președintelui, și pentru oprirea polenizării, și pentru călătorii gratuite pe Marte. Problema e să nu introduci o confuzie constituțională, care să lase să se înțeleagă faptul că aceste semnături sunt mai importante decât instituția Parlamentului. Or, Victor Ponta tocmai asta face. Deși în nenumarate rânduri a părut să ia apărarea instituției parlamentare în fața “dictatorului de la Cotroceni”, Ponta nesocotește de fapt camerele. Cultura sa politică e cultura baricadelor, nu a tribunei parlamentare.
În al doilea rând, apelând la strângerea de semnături înainte ca demersul propriu-zis de suspendare să fie lansat, Victor Ponta mărturisește fără să vrea că acțiunea USL nu are la bază vreo încălcare a Constituției, ci doar dorința de a-l disloca pe președintele ales în mod legitim. Liderul pesedist crede probabil că nemulțumirea publicului justifică nesocotirea mecanismului indicat de Constituție.
În al treilea rând, e vorba despre un anumit stil politic. Într-adevăr, nu trece o săptămână fără înregistrarea unei noi amenințări cu suspendarea. E un anunț cu repetiție. Această repetiție mecanică erodează încrederea, cu atât mai mult cu cât ceea ce pare mai important e punerea în scenă și nu actul propriu-zis. Acest stil politic generează radicalism. După alegerile viitoare, va fi nevoie – așa cum s-a întâmplat din 1992 încoace – de dialog politic pentru a constitui o majoritate și un guvern. Președintele va fi implicat în acest dialog. A repeta zilnic că el trebuie suspendat nu e o premisă bună pentru discuții raționale despre guvernare.
Baricadele nu fac guverne.

În cine să avem încredere: în Merkel sau în Ponta?

cpreda — Mon, 05 Dec 2011 21:01:01 +0000

Se dau următoarele trei fapte.
1. Angela Merkel a amintit săptămâna trecută în Bundestag eforturile importante – și de multe ori neglijate – făcute de România și Bulgaria în depășirea efectelor crizei din zona euro.
2. Deși s-a aflat la Berlin, Victor Ponta nu a reținut observația doamnei cancelar. În treacăt fie vorba, nici pedeliștii de vază nu s-au omorât cu firea, preocupați fiind de legea eletcorală sau de iminenta sosire a lui Moș Niculae. În week end, Ponta a fost primit de liderul opoziției germane și singurul lucru care pare să fi rezultat de pe urma întâlnirii e speranța că socialiștii vor ajunge într-o zi la putere și la București, și la Berlin.
3. Întors din Germania, șeful PSD îi cere lui Traian Băsescu să spună ce mandat are pentru Consiliul European care se ține peste câteva zile. Declarația a fost o surpriză totală. Victor Ponta nu s-a pronunțat în ultimul an asupra niciunuia dintre subiectele europene importante. De fiecare dată când președintele a explicat poziția României în Consiliu, USL a tăcut. În general, orice dialog propus de Traian Băsescu e privit la USL cu un zâmbet superior. Mai mult decât atât, fruntașul pesedist vorbește despre Consiliul European viitor ca și cum România ar fi în situație de coabitare, auto-invitându-se la întâlnirea lui Traian Băsescu cu șefii de stat și de guvern din UE.
Pe de altă parte, Ponta își face iluzii atunci când crede că viziunea sa (și a tovarășilor săi din PNL) nu e cunoscută în Europa. Nu a scăpat niciunei cancelarii faptul că, în plină criză, USL propune drept soluție bună la orice suspendarea președintelui sau promite procese staliniste dacă ajunge la putere. Nu a scăpat nimănui că asemenea amenințări sunt susținute de un bla-bla isteric despre dictatură.
Publicul de la noi a început să asimileze însă toate elementele tabloului politic european.
El stă și se întreabă: în cine să avem încredere – în Merkel sau în Ponta?

Prea devreme pentru demisia lui Ponta?

cpreda — Sun, 27 Nov 2011 17:20:04 +0000

Acum câteva săptămâni, Partidul Popular Europen a decis să organizeze viitorul său congres la București. În compensație, socialiștii europeni au hotărât deunăzi să țină reuniunea lor de la anul tot în capitala României.
E un lucru bun, o recunoaștere a apartenenței noastre la spațiul politic european. Faptul că în România au loc alegeri în 2012 a contat, de bună seamă, în deciziile luate.
Socialiștii vor face campanie pentru PSD (oare și pentru PNL?), așa cum PPE va sprijini PDL. S-a mai întâmplat până acum și în alte țări, se va mai întâmpla și după 2012.
Ar fi bine ca românii să aducă în asemenea întruniri contribuții care să nu fie doar de ordin logistic. Pe scurt: n-ar fi rău ca mintea să fie și ea pusă la contribuție.
Mă tem că, din această perspectivă, Victor Ponta a început prost pregătirile.
Pentru a colora anunțul fericitului eveniment socialist, Victor Ponta… îmi face un portret! În acest scop, liderul PSD combină unele dintre puținele referințe politice care îi sunt probabil la îndemână (“Lenin în Elveția”, plus numele șefimii socialiste de azi) cu expresii jignitoare (să fie influența lui Vanghelie?), ca și cu câteva speranțe electorale.
Fruntașul socialist crede că acest amalgam e suficient pentru a lansa o polemică. Mă tem că îl voi dezamăgi pe Victor Ponta.
Polemica presupune ceva mai mult.
Câteva idei.
Măcar una.
Pentru a intra într-o confruntare de idei, nu e de ajuns să spui că “va câștiga partidul X” sau că “Y e dictator” sau că “un intelectual e bun doar dacă îl aplaudă pe Adrian Năstase”.
În urmă cu câteva luni, l-am provocat la dialog pe Victor Ponta pe tema constituționalizării deficitului bugetar, o chestiune politică la ordinea zilei în Europa, y compris printre socialiștii săi dragi.
Nu mi-a răspuns nici până în ziua de azi.
Mai fac un efort acum, dar adaug și o altă întrebare celei deja puse. E mai simplă decât prima. Despre ce e vorba?
Victor Ponta îmi reproșează că am aplaudat victorille familiei politice din care face parte PDL, notând eșecurile stângii. Constatările mele au fost seci. Am descris slăbiciunile lui Papandreu văzute de o lume întreagă, am constatat, pe de altă parte, că socialiștii lui Zapatero au realizat cel mai slab scor din istoria recentă a stângii spaniole.
Papandreu și Zapatero erau două dintre icoanele lui Victor Ponta. Li s-a închinat până în ultima clipă. Le-a făcut, pemtru uzul publicului românesc, portrete mai mult decât elogioase. Flerul lui Ponta seamănă cu cel al mentorului său, Adrian Năstase, cel care se grăbea să semneze un Tratat cu URSS în anul în care Imperiul sovietic își dădea duhul. Ponta vede mari bărbați de stat în figuri devenite sinistre pentru propriile lor electorate.
De altfel, după eșecul lui Zapatero în Spania, Rasmussen a anunțat că va abandona șefia socialiștilor europeni.
Victor Ponta a anunțat și el săptămâna trecută că demisionează. Dar nu pentru motivul invocat de Rasmussen, ci doar dacă suspendarea lui Traian Băsescu nu va fi confirmată de cetățeni la urne. Pariul e anulat dacă USL renunță la suspendare sau dacă ratează reunirea unei majorități anti-prezidențiale.
Iată de ce eu cred că Ponta trebuie să aibă mai mult curaj.
I-aș propune să reformuleze pariul cu cetățenii și să demisioneze dacă USL nu reușește să îl suspende pe președinte.
Sunt convins că pesediștii îi vor fi recunoscători. I-ar scuti astfel de efortul depus în debarcările lui Iliescu, Năstase sau Geoană.

Ponta vinde iluzii

cpreda — Mon, 17 Oct 2011 21:01:01 +0000

Victor Ponta a anunțat că se întâlnește mâine la Madrid cu premierul Zapatero, pentru a-i ajuta chipurile pe românii aflați în Spania.
Din două, una: ori Victor Ponta nu e la curent cu politica spaniolă, ori el nesocotește publicul românesc.
Dacă ar fi la curent cu ceea ce se întâmplă în Spania, șeful PSD ar fi aflat că Zapatero se pregătește să plece de la putere peste o lună. Partidul Popular are peste 15 procente peste socialiștii lui Zapatero. Toată Spania e conectată la campanie și e de mirare că Victor Ponta nu a găsit cu cale să meargă la Madrid până acum. E greu de crezut că premierul socialist spaniol va face gesturi amicale față de români după ce le-a dat numai bătăi de cap.
Dacă însă știe că Zapatero își face bagajele, înseamnă că Victor Ponta râde de cetățenii români, lăsându-i să creadă că ar putea sprijini în vreun fel comunitatea românească din Spania.
Nu mă aștept ca situația să fie clarificată. Propaganda deșănțată a PSD are rostul de a crea iluzii. Geoană promitea bani fiecărui român întors în țară, Ponta le promite tuturor o protecție politică pe care nu o poate acorda.

Scurtă lămurire

cpreda — Wed, 14 Sep 2011 16:55:36 +0000

M-am adresat săptămâna trecută dlui Ponta, cu rugămintea de a clarifica o problemă politică majoră, și anume felul în care vede constituționalizarea unei limite pentru deficitul bugetar. Nu mi-a răspuns. Regret această tăcere.
Îi scriau acum din nou, cu o rugăminte mult mai simplă. După ce presa de azi a relatat că șeful PSD a primit cadou de la un om de afaceri o mașină de mare valoare, dl Ponta a tăcut. Ieri, era foarte vorbăreț profețind – eronat – că vizita președintelui în SUA va fi un dezastru. Azi ar fi suficiente câteva vorbe pentru a lămuri dacă da sau nu obișnuiește să primească de la mediul de afaceri cadouri scumpe. Nu e o chestiune de viață privată, ci una de interes public. Spun asta pentru că personal nu mă interesează și cred de asemenea că publicul nu așteaptă lămuriri asupra pasiunilor private ale discipolului lui Adrian Năstase. Altfel spus: nu aștept ca actualul lider PSD să calce pe umerii fostului premier care invita jurnaliștii să îi viziteze colecția privată de tablouri, invitând la rândul său presa să îi viziteze garajul. Opinia publică va fi mulțumită dacă va afla în ce fel vede un social-democrat relația sa cu lumea afacerilor. Iar pentru asta, e suficient ca domnul Ponta să rostească doar câteva vorbe:
- da, am primit și e legitim!
- da, am primit și e ilegitim!
- nu, nu am primit!

Scrisoare deschisă adresată dlui Victor Ponta

cpreda — Mon, 05 Sep 2011 12:12:14 +0000

Domnule președinte Victor Ponta,
Vă scriu cu intenția de a vă invita să vă pronunțați într-o chestiune foarte sensibilă la scara Europei, și anume chestiunea constituționalizării deficitului bugetar.
Ideea de a vă scrie mi-a venit după ce mi-a picat sub ochi o declarație pe care ați făcut-o în urmă cu mai multe luni, dacă nu mă înșel, pe 15 martie 2011. Era vorba, de fapt, despre o replică la propunerea făcută de președintele Traian Băsescu de a înscrie în Constituție un deficit bugetar maxim de 3%. Reacția dumneavoastră a fost seacă: “prevederea de 3% deficit în Constituție e o uriașă prostie”. Nu voi reproduce întreaga declarației, ci voi spun doar că, temperamental cum vă știe o țară întreagă, sugerați că “prostia” i-ar fi fost sugerată lui Traian Băsescu de Victor Orban, premierul de dreapta al Ungariei.
Motivul pentru care vă scriu este legat, de altfel, de identitatea non-ideologică a acestei idei. Într-adevăr, zilele trecute, guvernul de la Madrid, condus de socialistul Zapatero, a convins partidele de opoziție să înscrie obiectivul reducerii deficitului în Constituția spaniolă, întreaga clasă politică din Spania subscriind astfel unei idei îmbrățișate pe scară largă în Uniunea noastră (Vorbesc, desigur, despre Uniunea Europeană, nu despre cea pe care ați încheiat-o cu PNL). Iar în Spania, nivelul deficitului la care va fi supus orice guvern nu va fi de 3% ci – țineți-vă bine! – de 0,4%!
E o limită mult mai severă. Pornind de aici, îmi îngădui să vă adresez două seturi de întrebări.
1. Atunci când ați criticat propunerea președintelui României, zicând că e o “prostie”, aveați cumva în vedere un procent mai mic de 3%? Considerați câ ar trebui să urmăm modelul spaniol și să introducem o viziune și mai austeră în Actul fundamental? Sau, dimpotrivă, considerați că nu trebuie constituționalizat deficitul?
2. Dacă răspunsul la ultima întrebare e afirmativ, adică nu doriți o limită a deficitului în Constituție, atunci aș fi curios cum se împacă viziunea dumneavoastră cu cea a Partidului Socialist din Spania, una din ultimele formațiuni politice din familia socialistă care mai conduce un guvern în Europa? Vor socialiștii români contrariul a ceea ce vor socialiștii spanioli, ca răspuns la aceeași criză? De altminteri, de ce oare în Spania socialiștii discută cu popularii, iar în România nu?
Închei asigurându-vă că mi-aș dori să dialogăm civilizat pe marginea tuturor acestor întrebări.

Când preşedintele citeşte Constituţia…

cpreda — Wed, 03 Aug 2011 06:21:21 +0000

2 august 2011. Preşedintele citeşte Constituţia. Drept urmare, liderul opoziţiei îl ameninţă cu destituirea şi închisoarea.
Ce sens au cele două gesturi?
Preşedintele a remarcat că textul constituţional, prost croit, menţionează – atunci când vorbeşte despre majoritatea obţinută la urne – un partid, nu o alianţă de partide. Iată de ce el le-a transmis fruntaşilor USL mesajul: chiar în ipoteza în care faceţi mai mult de 50% din mandate, aveţi o problemă dacă nu fuzionaţi. Orice lider cu minimă experienţă ar fi înţeles că e vorba despre o invitaţie la negociere. Într-adevăr, revizuirea Constituţiei e blocată dacă partidele din USL nu vin la masa discuţiilor. Dacă ar participa la negocierea textului revizuit, USL ar putea susţine că articolul despre majoritatea la urne trebuie să privească şi alianţele politice, nu doar partidele. Cu atât mai mult cu cât, din 1996 încoace, la toate alegerile, cele mai multe voturi le-au luat nişte alianţe, nu nişte partide, indiferent că a fost vorba despre CDR sau despre diversele coaliţii în jurul PSD.
Victor Ponta nu a înţeles că e vorba despre o invitaţie la negociere. Iată de ce, cu toate că luni spusese că nu mai e interesat de suspendarea şefului statului, ieri a sărit ca ars când a aflat că Traian Băsescu nu e dispus să-i facă, în toamna lui 2012, cadou puterea. De fapt, fruntaşul pesedist e prea temperamental pentru jocul complicat pe care îl reprezintă politica de la noi. Cu atât mai mult atunci când e vorba despre reguli proaste, ai nevoie de calm şi moderaţie, nu de reacţii nervoase şi crize de vanitate.
Mai e ceva. Liderii USL îşi trădează zi după zi fricile. Ei se tem nu doar că pragul de 50% va fi la anul prea sus, ci şi de trădarea post-electorală. În fond, PUR a părăsit alianţa electorală pe care o avusese cu PSD în 2004 ca să intre la guvern, iar în 2009 Boc a fost reinstalat la Palatul Victoria cu sprijinul mai multor aleşi PSD, grupaţi ulterior în UNPR.
Cu actualele dispoziţii constituţionale, V. Ponta şi C. Antonescu nu au nicio garanţie că Traian Băsescu va numi un premier susţinut de USL. Dar în loc să accepte o revizuire constituţională care să clarifice, între altele, gestionarea situaţiilor post-electorale, ei preferă să rescrie scenarii similare cu cele în care au pierdut.
Adevărul e că Traian Băsescu nu le va ierta greşelile.

Pricepe Ponta despre ce e vorba?

cpreda — Fri, 15 Jul 2011 13:00:02 +0000

Daniel Morar, şeful DNA, a explicat în cursul dimineţii că declaraţiile de solidarizare cu politicienii anchetaţi de instituţia pe care o conduce sunt o formă de presiune asupra procurorilor. Mai mult, acuzând ignoranţa în privinţa procedurilor judiciare, Morar afirma că procurorii sunt intimidaţi de oameni politici care dispreţuiesc regulile statului de drept.
Victor Ponta, solicitat de o televiziune să comenteze spusele lui D. Morar, dă următoarea replică: e clar că şeful DNA se referă la preşedintele Băsescu şi ministrul Predoiu, păcat că s-a trezit aşa târziu!!!
Morar revine şi spune că îi avea în vedere pe Mihai Voicu, Kelemen Hunor şi Victor Ponta. Da, chiar fruntaşul social-democrat.
Oare Ponta înţelege despre ce e vorba?
Sau practica sa de procuror l-a orbit pentru totdeauna în ceea ce priveşte statul de drept?
Ce ar face el dacă ar ajunge într-o zi premier? Şi-ar folosi poziţia pentru a bloca dosare?

Victor Ponta seamănă cu Mircea Geoană

cpreda — Fri, 01 Jul 2011 09:05:56 +0000

Victor Ponta are problemele pe care le avea și Mircea Geoană.
El nu este, în ochii lui Traian Băsescu, un candidat credibil pentru poziția de premier.
Pe de altă parte, V. Ponta nu este, în ochii pesediștilor, un candidat credibil pentru poziția de prezidențiabil.
Fruntașul PSD a crezut că poate face uitate cele două dificultăți majore pe care le are.
A creat, în acest scop, un dispozitiv politic menit să ascundă problemele, nu să le rezolve.
Victor Ponta a unit PSD cu PNL pentru ca, pe de o parte, poziția de prezidențiabil să îi fie “distribuită” lui Antonescu, iar, pe de alta, pentru ca șansele lui de a deveni premier să pară că nu mai țin de Traian Băsescu, ci doar de obținerea unui scor mai mare de 50% la legislative.
Lipsit de experiență, V. Ponta a uitat însă mai multe lucruri:
1. PSD nu a mers niciodată în alegerile prezidențiale pe mâna unui candidat din alt partid. E, de altfel, singura formațiune care a reușit nu doar să aibă un candidat la fiecare scrutin prezidențial, dar și să îl impingă în turul al doilea, de câte ori nu a câstigat cursa. Cred că peneliștilor nu le-a scăpat acest detaliu.
2. Un prezumtiv scor mai mare de 50% pentru USL îl obligă pe Traian Băsescu să numească un premier de la această formațiune, dar nu îi impune un anumit nume. La limită, Președintele e liber să îl desemneze și pe Crin Antonescu candidat la funcția de premier. Mi-e greu să cred ca pesediștilor mai experimentați le-a scăpat un asemenea scenariu.
3. PNL a intrat în USL interesat, în primul rând, de participarea la guvernare. Acest partid nu a reușit să fie prezent în guvern decât atunci când a participat la alegeri într-o coaliție, adică în 1996 și în 2004. Atunci când s-a angajat în competiția legislativă pe cont propriu, PNL fie nu a intrat în Parlament (1992), fie a trecut pragul electoral, dar a rămas în opoziție (1990, 2000, 2008). In ambele ocazii în care a fost actor guvernamental, PNL și-a abandonat partenerul înaintea următorului test electoral: aceasta e experiența pe care au trăit-o si PNTCD în 1999-2000, și PDL in 2007-2008.
Incercând să nu semene cu Mircea Geoană, Victor Ponta oferă ocazia PNL de a face ceea ce a mai făcut în trecut, iar pesediștilor iluzia că l-ar putea pune în dificultate pe Traian Băsescu.
De fapt, actualul lider PSD nu e diferit de cel care l-a precedat.