Își găsește cu greu locul.
O zi e la Parchet, a doua zi – la televizor, a treia – la partid, apoi iar la Parchet și tot așa.
Ezită între postura de fost premier și, respectiv, cea de strateg din umbră al fostului său discipol, care îi este acum șef.
Vrea respectul tuturor pentru binele făcut țării, dar și ascultarea partizanilor, care l-ar putea readuce într-o zi cu adevărat în prim-plan.
Acum câteva zile, a anunțat că deține un document secret, care a angajat guvernul în relația cu FMI.
Ca și când cel știut de toată lumea n-ar fi suficient..
Astăzi, a dat publicității pretinsul document, cu neîndemânarea unui gazetar de provincie care se mândrește că face investigație, tipărind, de fapt, pur și simplu acte care i-au fost “plasate” de alții, sus-puși.
Dezvăluirea nu e dezvăluire, ci doar manipulare a ignoranței sau a fricii.
Nu-i mai scriu numele, pentru că îl ghicește oricine.
UPDATE:
Am citit reacția lui Mihai Goțiu, ca și mesajele altor cititori/jurnaliști, care mi-au scris că am utilizat în sens peiorativ cuvântul “provincie” în textul de mai sus. Regret această lectură și rog să citiți postarea fără termenul respectiv.

Andreea Paul (Vass) a avut inspirata idee de a alcătui un volum referitor la “forţa politică a femeilor”, reunind trei tipuri de discursuri:
1. Mărturiile a 48 de femei angajate în politică, la nivel local, naţional sau în PE.
2. Răspunsurile la o micro-anchetă formulate de 21 de femei de succes, grupul cel mai consistent fiind alcătuit din ziariste.
3. Observaţiile a 14 politicieni din toate partidele parlamentare.
Rezultatul e un foarte bun material de studiu al imaginarului politic recent.

Vă propun un sondaj referitor la anul 2010.
Care credeți că a fost evenimentul politic al anului trecut în România?
Ca variante de răspuns, ar fi următoarele:
1. Politica de austeritate a guvernului
2. Expulzarea romilor din Franța
3. Inundațiile din vară
4. Eșecul moțiunilor de cenzură depuse de Opoziție
5. Remanierea guvernamentală
6. Sancționarea lui Mircea Geoană de către PSD
7. Colaborarea PSD-PNL
8. Altul (care anume?)

“Cei care nu sunteți siliți de meseria voastră să stați în străinătate, încercați să veniți în România chiar înghițind câteva hapuri. Trebuie să ridicăm țara cu cunoștințele pe care le avem! Mai întâi trebuie să înceteze această hemoragie a creierelor. În al doilea rând, eu aș dori ca viitorii guvernanți români, președintele republicii sau primul-ministru să creeze un fel de jurământ al învățătorilor. Așa cum se cere un jurământ pentru medici, ar trebui să fie acum un jurământ al învățătorilor. Ei trebuie să-i reînvețe pe copii că furtul este o crimă și că face parte dintre cele zece păcate fundamentale. Dacă vor fi câteva generații care de când au șapte ani și până la maturitate vor învăța că furtul este cel mai mare păcat, România se va schimba. În momentul de față, nu toată lumea, dar majoritatea celor care au puțină putere fură. Or, nu poți să faci progrese în asemenea condiții”, spune, adresându-se tinerilor, Neagu Djuvara într-o carte de interviuri realizată de jurnalistul George Rădulescu pentru Biblioteca Adevărul.

Djuvara – născut în 1916 – trece în revistă momentele principale ale vieții sale, cu multă vervă.
Notabile sunt referințele la animismul african, ca și mărturisirea – în premieră! – a erorii unei ucenicii legionare la Paris.
Volumul e îmbogățit de numeroase poze – de la 1918 la 2010! -, ca și de o prefață scrisă de Andrei Pleșu și o postfață semnată de Mihai-Răzvan Ungureanu.

Ultimul număr din acest an al revistei Studia politica găzduiește discursul rostit de Mauro Calise în octombrie 2010, cu ocazia primirii doctoratului honoris causa al Universității din București.

Profesor la Napoli, fost președinte al Asociației italiene de știință politică, Mauro Calise a vorbit la București despre personalizarea puterii.
Reproduc aici un scurt fragment din conferința sa:
“What all varieties of personalization have in common is the crucial role of media. Economic or political control of the media has become a decisive factor for the rise of one-man dominated parties with a large popular following, as in the case of Chavez’s Venezuela. But media are also determinant in shaping personal politics in established presidential systems, as France and the United States. Obama’s extremely rapid career could not be conceived apart from the immense popularity he gained through media coverage, as well as through the innovative use he made of internet to market his program to highly profiled targets and collect donations which were, in turn, used to buy TV advertising. However, media popularity may quickly take a downward trend. As we have seen with extremely well-received leaders as Barack Obama and Nicolas Sarkozy, it maybe just a matter of months before initial apotheosis be turned into the nightmare of increasingly negative polls”.

Faptul că de ziua națională, președintele Senatului cere o anchetă pentru a vedea de ce nu el, ci premierul a primit onorul gărzii de onoare vădește cât de fragilă e comunitatea românească dacă e privită cu lupa autorităților.
De ziua Unirii, politicienii produc dezbinare.
Halal!

După o lungă (și auto-impusă) absență din media, astăzi de la 18h10, voi vorbi despre situația politică la Europa FM.

“Răspunsul la întrebarea privind sensul politicii e atât de simplu și de concluziv, încât s-ar putea crede că toate celelalte răspunsuri sunt în afara subiectului. Răspunsul este: sensul politicii e libertatea. Simplitatea și forța sa concluzivă nu stau în faptul că e la fel de vechi ca întrebarea însăși – apărută, desigur, din incertitudine și determinată de lipsa de încredere – ci în existența politicii ca atare. Astăzi, acest răspuns nu este de la sine înțeles și nici imediat plauzibil. Lucrul se vede din faptul că în zilele noastre întrebarea nu mai chestionează pur și simplu sensul politicii, așa cum făcea când politica a apărut pentru prima oară, din experiențe de natură nepolitică sau chiar antipolitică. Întrebarea noastră vine astăzi din experiențele foarte reale pe care le-am avut cu politica; ea e stârnită de dezastrele provocate de politică în secolul nostru și de acele dezastre încă și mai mari ce amenință să apară din politică. Întrebarea noastră este, astfel, mult mai radicală, mai agresivă și mai disperată: mai are încă politica vreun sens?”.

E un fragment din celebrul text al Hannei Arendt intitulat Introducere în politică și apărut în volumul Făgăduința politicii, în traducerea Mihaelei Bidilică-Vasilache, în excepționala serie Zeitgeist de la Humanitas.

Institutul de Studii Populare anunță deschiderea cursurilor la Academia politică a ISP. Sunt invitați să urmeze aceste cursuri tineri între 18 și 25 de ani (membri sau ne-membri ai OT PDL) interesați în construirea unei cariere politice întemeiate pe cunoștințe solide în domeniul științelor politice.
Cursurile se întind pe o perioadă de 3 luni și au loc săptămânal la sediul ISP din strada Alecu Russo, nr. 17-19, prezența fiind obligatorie.
După absolvirea cursurilor urmează un stagiu de practică la Parlamentul României. Pentru a fi admiși la cursuri, candidații sunt rugați să trimită un CV precum și o scurtă expunere de motive privind dorința lor de a urma cursurile Academiei politice a ISP.
Acceptarea definitivă la cursuri se va face în urma unui interviu.
CV-ul și expunerea de motive vor fi trimise pe adresa: office@isp.org.ro până pe data de 10 noiembrie 2010
Interviurile se vor desfășura în perioada 11-12 noiembrie
Cursurile vor începe pe data de 19 noiembrie și vor avea loc în fiecare vineri între orele 16 și 20.

L-am invitat astăzi la PE, la Strasbourg, pe Dan Perjovschi, pentru a-și prezenta desenele.
Este vorba nu doar despre unul dintre cei mai buni și mai cunoscuți artiști români, ci și de un veritabil intelectual angajat.

UPDATE: La lansare au vorbit Joseph Daul, liderul grupului PPE,
și – desigur – Dan Perjovschi..