Joi seara am avut bucuria de a regăsi lumea Colegiului Noua Europă, pentru a susține o conferință pe marginea ultimei mele cărți de la Polirom, Rumânii fericiți. Vot și putere de la 1831 până în prezent.
Fondatorul NEC, Andrei Pleșu, a avut amabilitatea să deschidă conferința, la care au participat colegi de la științe politice, istorie, sociologie, ca și mai mulți alumni ai colegiului.

Pe scurt: am avut, pentru două ceasuri, privilegiul unei atmosfere cuceritoare, în care dialogul cordial și diversitatea interpretărilor au făcut casă bună.

În ultima sa carte, publicată de Humanitas, Andrei Pleșu scrie:
“…îmi fac iluzia că nu eu sunt prezent în paginile ei. Prezent e un ins care, între 19 și 60 de ani, a traversat (și traversează încă) un episod de Bildung, adică de instrucție și formare. În definitiv, ceea ce ofer este istoria fragmentară a unui auto-didact”. Formarea înseamnă lecturi, dialog și observație.
.
Iată un pasaj care vădește foarte bine spiritul de observație – aproape cinematografic – al autorului:
“Scenă românească, pe unul din marile bulevarde ale capitalei: un bărbat cherchelit, între două vârste, recită, dinaintea unei cerșetoare bătrâne, lungi pasaje din Eminescu. Cu mâna pe inimă, deopotrivă grandilocvent și ironic, omul se dă în spectacol, încântat de propriul său aplomb. Cerșetoarea îl contemplă cu gura căscată și, din când în când, se-nchină ca de ducă-se pe pustii. La un moment dat, repertoriul cetățeanului glisează vertiginos spre Cincinat Pavelescu. Urmează două-trei fandoseli pe franțuzește, pentru ca, în final, omul să treacă la muzică; cântă cu un antren un twist la modă și o invită pe cerșetoare la dans. Cerșetoarea consimte. Se adună lume. În buna dispoziție generală, cei doi execută un număr chaplinian, cu delicioase vituozități de detaliu. Chefliul schimbă ritmul. Trece la tango. Se dansează la sentiment, se încearcă piruete riscante, se cultivă, parodic, privirea galeșă și figurile șugubețe. Veselia asistenței e paroxistică. Hristos a înviat! Adevărat a-nviat!“. Nota e datată “21 aprilie [1968], prima zi de Paști”.

Târgul de la Romexpo a fost în mod evident afectat de criză. Edituri mai puține, cititori în minus…
Am găsit totuși câteva volume interesante, pe care îmi îngădui să le recomand cititorilor acestui blog.
Încep cu două cărți de la Humanitas. Prima, intitulată Despre Noica. Noica inedit, include câteva scrisori și un text al filosofului de la Păltiniș, ca și mai multe contribuții ale lui Gabriel Liiceanu, Alexandru Dragomir, Dan C. Mihăilescu, Andrei Cornea, Andrei Pleșu, Ioana Pârvulescu, Sorin Vieru și Sorin Lavric, strânse în volum cu ocazia centenarului nașterii lui Noica. Cea de-a doua e corespondența lui Cioran cu filosoful și editorul austriac Wolfgang Kraus, corespondență descoperită și pregătită pentru tipar de către George Guțu.

Am plecat, de asemenea, de la Romexpo cu ultima carte a lui Eugen Istodor, căruia i-am editat și eu una în urmă cu mulți ani la Nemira, ca și cu un volum de proză, oferit cu amicală generozitate de autor: e vorba despre povestirile reunite de Bedros Horasangian sub titlul Miss Perfumado și alte femei, scos de editura Leda.

M-am bucurat să descopăr că Editura Institutului European a tradus, după ediția a cincea (2008), volumul de Politică comparată astăzi al lui Gabriel Almond, Bingham Powell jr., Kaare Strom și Russell Dalton.

În fine, am găsit o frumoasă enciclopedie a artei străzii, a lui Nicholas Ganz, intitulată Graffiti și tipărită în versiune românească de Vellant.