Luni, 14 mai, voi participa la reuniunea BPN al PDL.
Voi prezenta un punct de vedere despre modul de scrutin susținut de USL, pe baza analizei pe care am făcut-o în ultimul deceniu evoluției sistemelor electorale românești. Voi înfățișa, de asemenea, pozițiile exprimate în cadrul PPE după victoria lui F.Hollande în Franța, confiscarea socialistă a guvernului în România și, respectiv, alegerile catastrofale din Grecia.
UPDATE
Membrii BPN au decis, cu o singură abținere, să nu mai trimită propunerea de excludere a mea către CNC. Atunci când partidul e în dificultate, solidaritatea e singura atitudine rațională in campanie.

Neputând participa la depunerea candidaturii, mă mulțumesc să anunț aici că îl susțin pe Toader Paleologu la primăria sectorului 1.
Preocuparea sa sinceră pentru identitatea culturală a Bucureștilor, ca și faptul că e un om profund cinstit sunt argumente decisive pentru a primi votul cetățenilor bucureșteni.

Salut cu multă căldură candidatura Sulfinei Barbu la Primăria sectorului 4. Sunt membru al organizației PDL din acest sector și voi sprijini campania colegei mele. Iată de ce:
E prima dată când un fost ministru decide să intre într-o competiție pentru un sector din București, după ce Traian Băsescu a inaugurat seria foștilor miniștri care au concurat pentru Primăria Generală (rămânând până astăzi și singurul dintre aceștia care a câștigat fotoliul de primar). Experiența administrativă a Sulfinei Barbu e cu mult mai semnificativă decât cea a lui C.Popescu Piedone.
Pe de altă parte, Sulfina Barbu are un portret politic bine conturat: spre deosebire de primarul în funcție, care a fost ales cu sprijinul PSD, deși avea eticheta PUR, pentru ca apoi să cocheteze vreun an cu UNPR, doar pentru a reveni acum două săptămâni în brațele lui Dan Voiculescu, S.Barbu s-a arătat stabilă în opțiunile politice și previzibilă în acțiune.
În fine, cred că ar fi bine ca măcar un sector din București să voteze o femeie. Nu sunt prea multe candidaturi feminine în politica de la noi: S. Barbu s-a bătut pentru cauza femeilor în politică în mod decent și cu eleganță. E alternativa la un mod strident și nevolnic de a face politică. Eu cred că Sulfina Barbu merită răsplătită pentru efortul său! Așa cum Piedone l-a făcut uitat pe Inimăroiu, tot așa candidata PDL poate să-l facă uitat pe primarul care a inventat și menținut PUR/PC în viața Capitalei.

Am acceptat invitatia lui Mihai Gadea de a-i acorda un interviu miercuri seara, de la 21h30, la putin timp dupa ce ma intorc in tara din misiunea PE in Islanda. Voi explica punctul meu de vedere, ca si actiunea politica pe care inteleg sa o asum in continuare.
UPDATE:
Din păcate, nu am reușit să explic prea multe în interviul din seara asta.

La scrutinul din 10 iunie, voi vota candidatii PDL de la primaria de sector, de la consiliul local, ca si de la Consiliul General al Bucurestiului. Sustin, de asemenea, candidaturile PDL din toata tara. Doar la Primaria Capitalei voi alege un independent. E vorba despre Nicusor Dan. Trei voturi pentru PDL si unul pentru un independent. Sunt oare astfel “in afara organizatiei”, asa cum pare sa sugereze Elena Udrea?

După ce Emil Boc a câștigat mandatul de președinte al PDL divorțând de celebra tripletă BVB (Blaga, Videanu, Berceanu), acum tot Emil Boc spune că aceștia sunt “adevărații pedeliști”. Ceva e în neregulă. Ori anul trecut Emil Boc s-a sprijinit (cu bună știință?) pe “pedeliști neadevărați”, ori în clipa de față fostul premier schimbă macazul, pentru ca tripleta să nu fie tentată să îl urmeze pe S.Frunzăverde. De fapt, ambele variante sunt un dezastru.
De ce? Pentru că ele leagă destinul unui partid politic de trei nume, indiferent că sunt privite ca referințe de urmat sau, dimpotrivă, ca adversari buni de pus la zid. Ceilalți sunt membri de categoria a doua.
A fost penibil, e și acum penibil. Acest tip de politică nu mai poate continua.
La ultima întâlnire a lui Traian Băsescu cu PDL la care am asistat, președintele a vorbit despre nevoia de a găsi un succesor nu doar pentru el, ci și pentru Emil Boc. Era prin 2010. Convenția de anul trecut nu a găsit nici unul dintre aceste personaje. Prețul amânării e plătit acum, în an electoral.
Un lucru e clar: tripleta și generația pe care o reprezintă nu au resurse pentru a asigura succesiunea lui Boc și a lui Traian Băsescu. Tot ceea ce pot face – tot ceea ce au arătat că sunt dispuși să facă – e să arunce cu noroi în nou-veniții din PDL sau în oamenii independenți care vor cu disperare o alternativă. Cezar Preda, Radu Berceanu și Ioan Oltean sunt reprezentativi pentru disprețul cu care am fost tratați toți cei care am intrat în PDL în ultimii ani, pentru disprețul cu care vorbesc pedeliștii “adevărați” despre oamenii liberi și independenți.
De fapt, ceea ce “greii” nu au văzut e că o altă generație politică s-a născut. Spuneți-i cum vreți: generația 2012, generația Ungureanu, nu are importanță. Generația aceasta e în PDL, e și în afara PDL. Partizani și nepartizani.
Atunci când spune că subscrie valorilor dreptei liberale și democrate, această generație nu rostește fraze goale, descoperite în manuale de comunicare. Fiindcă această generație a răzbătut cu greu prin jungla fesenistă a anilor nouăzeci și prin jungla pretins-europenizantă a anilor 2000. Acum, ea a ajuns la maturitate, după ce a acumulat experiență instituțională și notorietate publică.
PDL poate profita de pe urma acestei generații sau îi poate bloca pentru un timp ascensiunea.
Prima soluție e mai inteligentă.

N-am pretins niciodată că am intrat în PDL pentru a-mi expune în vitrina mediatico-politică doctoratul obținut în Franța.
Nu am cerut în niciun moment să mi se spună în spațiul public profesor.
Nu am vrut vreo demnitate pentru că aș fi scris cărți.
Nu am susținut vreodată că experiența academică trebuie descrisă în opoziție cu vreo altă experiență profesională.
N-am pretins că intelectualii au mai multe drepturi în cetate.
Nu am afirmat în vreun context sau altul că blogul e altceva decât un instrument de comunicare și că spațiul deliberării publice sau al mobilizării trebuie să dispară pentru că puterea trebuie cedată blogerilor.
În schimb, ori de câte ori am susținut clar și fără reținere adevăruri de bun simț sau mi-am exprimat convingerile, mi s-au atribuit toate cele enumerate mai sus, într-o formă mai mult sau mai puțin elaborată, dar mereu cu dispreț și suficiență.
Atunci când am cerut ca Monica Ridzi să demisioneze imediat după ce a izbucnit scandalul în ministerul pe care-l conducea, mi s-a explicat că intelectualii sunt lunatici.
Atunci când am criticat-o pe Elena Udrea pentru absența unei viziuni despre dezvoltare, mi s-a replicat că blogul e un pericol public.
Atunci când am spus că trebuie să ne despărțim de corupți, mi s-a zis că bibliotecile strică mințile.
Atunci când am afirmat că lipsa de încredere în Emil Boc compromite orice măsură sănătoasă a guvernului, am fost tratat drept un biet profesor naiv.
Atunci când am atras atenția că UNPR ne întinde o capcană, mi s-a spus că intelectualii nu pricep pragmatismul.
Atunci când am reamintit că întrucât susține ideile lui Lukașenko S. Prigoană ar trebui să candideze la Minsk, nu la București, numele intelectual a fost scris – în semn de dispreț suprem – cu ghilimele.
Nu sunt intelectual! Țin prea mult la ceea ce au adus și aduc intelectualii unei societăți ca să îi las pradă aroganței politicianiste.
Eu am intrat în politica partizană și înțeleg să urmez regulile jocului democratic.
Democrația nu e însă anarhia opiniei. Nu e răspândirea cu generozitate a tuturor ideilor năstrușnice. Deliberarea publică nu e același lucru cu mondenitatea kitsch. În numele democrației, prostia trebuie vânată, nu încurajată. Hier stehe ich, ich kann nicht anders.
Pentru că nu pot să confund briciul lui Occam cu pliciul lui Prigoană. Dacă alții vor s-o facă, au toată libertatea, ca și toată răspunderea care decurge de aici.
Atunci când mă voi înșela, voi face un pas înapoi. Deocamdată, nu mi s-a întâmplat. Merg înainte.

E a doua oară când mi se întâmplă, așa că nu mai pot trece cu vederea.
Acum câteva minute, am primit sub semnătura “PDL București” un mesaj electronic care cuprinde un comentariu destinat membrilor PDL ce urmează să se pronunțe public, la tv, în gazete etc.. Un punctaj, cum i se spune în jargonul de partid. Reproduc aici conținutul acestuia:
“Dezbaterea privind candidaţii PDL este o încercare de abatere a atenţiei de la tensiunile din USL
• Se discută prea mult despre candidaturile PDL la Bucureşti. Acestea urmează un făgaş firesc. Deja partidul a anunţat că s-au stabilit candidaţii la sectoare şi, în principiu, şi la Primăria Generală.
• Presiunea existentă în ceea ce priveşte desemnarea candidaţilor PDL Bucureşti este artificială. De fapt, este o cortină de fum trasă de o anumită parte a presei pentru a ascunde faptul că în interiorul USL există scandaluri foarte mari.
o Reprezentanţii USL, în loc să discute despre ce face PDL Bucureşti, ar trebui să fie mai preocupaţi de ceea ce se întâmplă în sânul alianţei lor, dat fiind faptul că Victor Mocanu, preşedintele CJ Buzău, tocmai şi-a dat demisia din PSD.
• În ceea ce priveşte Bucureştiul, PDL va avea un contracandidat pentru Sorin Oprescu.
o Asta în timp ce USL nu are un asemenea contracandidat. Le-a fost frică să dea ochii cu electoratul sau să intre într-o bătălie cu PDL.
o În fapt, USL se ascunde în spatele lui Oprescu la Bucureşti pentru că ştiu că ar pierde în faţa PDL.
• Partidele se bat între ele, nu se bat cu independenţii. Putem vorbi de o bătălie PDL – USL acolo unde va exista o confruntare directă între candidaţii acestora.
o O posibilă alianţă PDL-UNPR cu siguranţă va câştiga mai multe sectoare decât USL.
„Intelectualii” din partid trebuie să respecte regulile jocului politic
• Unii colegi din societatea civilă încă nu au înţeles că deciziile luate în interiorul partidului trebuie respectate.
o Atunci când majoritatea hotărăşte într-un fel, a critica decizia este total contraproductiv. În orice cultură organizaţională funcţională, o decizie luată trebuie respectată.
o De altfel, în orice societate de tip democratic, majoritatea decide. Lucru care se petrece şi la PDL.
• Candidaturile la alegerile locale sunt despre administraţie, despre capacitatea de a răspunde unor nevoi concrete ale oamenilor. Alegerile locale nu se câştigă prin biblioteci, ci în stradă, convingând oameni.
• „Intelectualii” trebuie să înţeleagă că alegerile sunt un joc în care cel mai important lucru sunt voturile.
o Voturile oamenilor, indiferent de categoria socială din care fac parte, sunt la fel de importante. Trebuie să răspunzi nevoilor tuturor românilor, nu doar a unora care li se par unora „mai buni”.
o Un electorat nu este mai bun şi mai meritoriu decât altul.
Silviu Prigoană stă cel mai bine în sondaje
• Deputatul Silviu Prigoană este în continuare membru al organizaţiei de Bucureşti a PDL. Nu a plecat din partid, fiind în continuare un membru extrem de activ şi având prima şansă pentru obţinerea candidaturii la Primăria Generală.
• Mai mult decât atât, Silviu Prigoană este, conform tuturor sondajelor de opinie, cel mai bine plasat în cursa electorală pentru Primăria Generală.
• Orice lovitură aplicată celui care se află primul în sondaje cu scopul de a-l decredibiliza este un atac la adresa partidului şi a intereselor sale.
o PDL este un partid în care opiniile tuturor contează, dar, în momentul în care s-a luat o decizie, ea trebuie respectată”.

Ar fi multe de spus despre conținutul acestui document, despre retorica lui, despre formulările șchioape, despre superficialitatea cu care se pun pe hârtie cuvinte precum: “Trebuie să răspunzi nevoilor tuturor românilor, nu doar a unora care li se par unora „mai buni”.”
Mă voi mulțumi să fac patru scurte observații referitoare la partea care mă vizează direct:
1. Constat că, sub semnătura PDL București, sunt concepute și difuzate atacuri la adresa unuia dintre membri. Nu e vorba despre un comentariu individual, ci despre unul asumat de o filială.
2. Constat că aceste atacuri conțin diferențieri nejustificate, între “colegi din societatea civilă” și restul lumii, între “intelectuali” răi și dușmănoși, respectiv “majoritate care decide”.
3. Constat că aceste atacuri sugerează că în interiorul organizației PDL București s-ar fi luat o decizie, când de fapt nu s-a luat niciuna. Minciuna aceasta sprijină îndemnul la o critică a intelectualilor demnă de retorica fesenistă din primăvara lui 1990. Intelectualii au redevenit o categorie al cărei nume trebuie scris cu ghilimele.
4. Constat că alegerile sunt descrise ca “joc”. Sugestia despre caracterul ludic al competiției electorale contrastează cu tonul grav, amenințător, al restului mesajului care e conceput să susțină atacul conceput de Silviu Prigoană împotriva mea, a lui Teodor Baconschi și a lui Toader Paleologu.
Așa cum spuneam, am mai pățit o dată așa ceva, și anume să primesc un mesaj de la PDL în care sunt îndemnat să susțin public atacuri… chiar la adresa mea. Sunt tot mai conștient că sunt membru într-un partid organizat, corect cu toți membrii săi.

Unii pedeliști consideră că la alegerile locale din 10 iunie PDL ar trebui să încheie o alianță cu UNPR, întrucât cele două partide sunt partenere la guvernare.
Ar fi prima alianță de acest fel încheiată în perioada de după 1989.
Nici partidele care au susținut guvernul Văcăroiu (PDSR, PUNR, PRM, PSM), nici grupările din echipa dirijată de Isărescu (CDR, UDMR, PD, PSDR), nici membrii majorității pe care s-a bazat guvernul Năstase (PSD, UDMR), nici aliații din guvernul Tăriceanu II (PNL, UDMR) nu au găsit cu cale să se alieze electoral.
Toți liderii partidelor guvernamentale – indiferent de forța lor – s-au dus la urne fără aliații pe care i-au avut în Palatul Victoria.
De ce PDL vrea să se alieze cu UNPR?
Motivul nu e ideologic. Dacă ar fi așa, PDL s-ar alia cu UDMR sau cu PNȚCD, partide care sunt și ele membre ale PPE.
Să fie vorba atunci de un calcul electoral riguros? Nu poate fi nici așa ceva, de vreme ce UNPR e creditat cu mai puțin de un procent.
Despre ce e vorba atunci? Ca să înțelegem, trebuie să ne reamintim ce e UNPR, din punct de vedere politic.
Pe scurt, partidul condus de G.Oprea e format din două categorii de persoane:
- din deputați și senatori care au votat căderea guvernului Boc înainte de alegerile prezidențiale din 2009, dar care, după victoria lui Traian Băsescu, au vrut să fie parte a guvernului condus de același Boc;
- din primari PSD, PC și PNL care, fără a părăsi partidele pe listele cărora fuseseră aleși, pentru a nu-și pierde mandatul, au promis ralierea la UNPR începând din această vară, și au primit în schimb un sprijin masiv de la guvern.
Uneperiștii din prima categorie l-au abandonat pe Boc, pentru ca pe urmă să abandoneze USL.
Cei din a doua categorie n-au abandonat USL și au promis că nu-l abandonează nici pe Oprea.
Merită să închei o alianță cu UNPR?
Răspunsul e pozitiv doar pentru cei care cred că partidele există exclusiv la guvernare. Ca și pentru cei care cred că pot păcăli alegătorii mutând oamenii ca pe o tablă de șah și schimbându-le identitățile după cum schimbi poșetele de lux. Pentru cei care cred că politica se face fără memorie și având drept singure resurse banii care nu-ți aparțin, adică banii de la buget.
Nu sunt dispus la un asemenea compromis. Pentru că nu cred că țara a profitat mai mult de pe urma UNPR decât a profitat UNPR de pe urma bugetului țării.
Nu voi susține în niciun fel o alianță cu UNPR. Fiindcă n-am intrat în PDL ca să sprijin PSD-iști ori PC-iști vopsiți la momentul oportun în UNPR-iști.

Aflând că e (încă) în cărți pentru candidatura la primăria Capitalei, Silviu Prigoană a crezut de cuviință să se exprime politic, propunând reintroducerea pedepsei cu moartea. Probabil că dl Prigoană nu știe că Belarus e singurul stat din Europa care are încă pedeapsa capitală în legislația sa. Uniunea și celelalte state europene au făcut din abolirea execuțiilor o valoare esențială. Cred că Elena Udrea – șefa organizației PDL București – ar trebui să revadă chestiunea candidaturilor. Dacă V.Ponta s-a putut despărți de D. Șova pentru declarațiile sale negaționiste, nu văd de ce noi am menține în cursa pentru București pe cineva care și-ar dori să trăiască mai degrabă la Minsk.