Crin Antonescu a declarat că Traian Băsescu ar trebui să-și dea demisia dacă USL câștigă alegerile legislative de la anul.
Cred că liderul penelist nu are proprietatea termenilor.
Să ne amintim că Antonescu a pierdut în 2009 cursa prezidențială. Am putea spune chiar că a pierdut-o de două ori: prima dată, întrucât nu s-a calificat în turul decisiv, apoi – întrucât l-a susținut pe Mircea Geoană, candidatul care l-a înfruntat pe Traian Băsescu.
Șeful PNL nu a simțit atunci imboldul onoarei. Perdant și pe mâna lui, și pe mâna lui Geoană, Crin Antonescu a rămas bine mersi în fotoliul de președinte PNL. Cu alte cuvinte, demisia de la șefia partidului i s-a părut un preț prea mare pentru eșecul din campania prezidențială.
La doi ani după aceste evenimente, același Crin Antonescu îi cere demisia președintelui dacă USL ar câștiga competiția pentru Parlament.
Deși el nu și-a dat demisia de la partid când a fost înfrânt, Președintele ar trebui să plece din fruntea statului când alții pierd legislativele.
Un reputat gânditor liberal – pe numele lui Hayek – spunea acum jumătate de secol că, sub presiunea socialismului, termenii vocabularului politic devin cochilii goale.
Pentru Crin Antonescu, după înfrățirea cu socialiștii, demisia e o vorbă fără noimă.

Dacă, aşa cum se aude în culise, Cristian Diaconescu se pregăteşte să devină noul preşedinte al PSD, ar fi al treilea şef al social-democraţilor provenit din rezerva de cadre de la MAE, după Adrian Năstase şi Mircea Geoană.
Sigur, MAE nu are nici o vină…

În interviul din România liberă de azi, Traian Băsescu afirmă despre Mircea Geoană că “joacă partida rusească” deoarece “a încercat să-și cumpere prin angajamente viitoare susținerea factorilor de influență rusești de pe teritoriul României”. Dosarul pare să fie unul foarte sensibil, întrucât după vizita la Moscova a candidatului pesedist, Traian Băsescu a decis – o spune în același interviu – ca în CSAT “să nu se mai prezinte materiale pentru nicio decizie strategică”.
În același timp, Președintele afirmă răspicat că nominalizarea dlui Cioloș pentru portofoliul agriculturii, ca și vizita recentă a vicepreședintelui Biden la București sunt semne că “avem prieteni și nu suntem deloc izolați”.
Mă întreb ce zic peneliștii când află asemenea lucruri….
Sau nu le mai pasă nici de occidentalizarea României?
PS Luni de la 12h într-una dintre sălile de conferință de la hotelul Howard Johnson, voi modera o dezbatere organizată de ISP despre căderea regimurilor comuniste și evoluția Republicii Moldova. Intervin, între alții, Vladimir Tismăneanu și Armand Goșu.

După ce la prânz, mai precis de la 13h la 13h45, mă voi afla la TVR1 într-o dezbatere despre bicameralism, diseară de la 21h30 voi participa la o emisiune de la Realitatea TV, în care invitat principal este Mircea Geoană.
Voi putea să îl caracterizez și să-i pun întrebări.
Vă rog să îmi dați o mână de ajutor, indicându-mi ce anume ați dori să îi spun candidatului pesedist și ce anume ar fi de spus despre domnia sa.

Când declară că nu va indica alegătorilor cu cine să voteze în turul al doilea, Oprescu spune implicit că nu mai are nici o speranță de a intra el însuși în cursa finală.
Când declară că îi va cere voturile lui Oprescu înainte de turul al doilea, Antonescu mărturisește că el e cel mai afectat de participarea primarului Capitalei la alegerile prezidențiale.
Unu-i resemnat, altu-i disperat!
Cu trei săptămâni înainte de scrutin, e foarte clar că turul al doilea îi va opune pe actualul președinte și pe Mircea Geoană.

Sâmbătă am fost la Constanța și la Galați.
Dimineața, la malul mării, am vorbit despre captivitatea lui Mircea Geoană. Propulsat la șefia PSD, împotriva lui Iliescu, de către baronii locali, Geoană e și acum prizonierul acestora. De ce? Pentru că social-democrația de la noi e redusă la confruntarea dintre politica locală și ficțiunea unui eșalon național. Convingerile au fost evacuate din sediul PSD.
La Galați, m-am referit în schimb la Crin Antonescu: în România, șeful PNL își descrie partidul ca pe unul de dreapta, deși la Bruxelles același partid e încadrat într-un grup de stânga. Antonescu are în acest sens ambiția unui prestidigitator: când le urcă în avion la Otopeni, Norica și colegele ei sunt de dreapta, iar când aterizează la Bruxelles au machiaj de stânga. La întoarcere – viceversa!
PS Salut reîntoarcerea lui Bleen printre comentatori!