Vineri 22 ianuarie, am prezidat juriul unei teze despre opoziția anticomunistă din Polonia.
Susținută de Florin Mitrea, teza a avut drept ipoteză fundamentală centralitatea chestiunii teologico-politice în critica totalitară și drept obiect gândirea lui Leszek Kolakowski, Czeslaw Milosz și Adam Michnik.
E vorba despre o teză admirabil construită, a cărei publicare ar fi binevenită.

Adam Michnik a fost vineri seara invitat la New Europe College.
Vladimir Tismăneanu l-a prezentat ca un discipol al lui Isaiah Berlin.
Disidentul polonez a pledat pentru moderație, pornind de la convingerea că miza politică fundamentală este azi apărarea valorilor republicane.
În partea cea mai interesantă a discursului său, Michnik s-a referit la teatralizarea politicii, prin care înțelege dispariția dezbaterilor majore și tabloidizarea gazetelor.
Michnik va putea fi întâlnit la Târgul de carte, pentru lansarea volumului despre care am vorbit deja aici acum câteva săptămâni, Mărturisirile unui disident convertit.

PS La 23h voi fi în studio la Realitatea TV.

În prefața cărții lui Adam Michnik care a fost publicată acum câteva zile de Polirom, Vladimir Tismăneanu scrie:
“Am discutat adeseori subiectul decomunizării cu Michnik și am ajuns amândoi la concluzia că situația în Polonia este esențial diferită de aceea din România. În Polonia, asasinii părintelui Popieluszko au fost judecați sub regimul Jaruzelski. Sigur, au primit sentințe scandalos de blânde, dar au fost totuși arestați, judecați și condamnați.

În România postcomunistă, ucigașii inginerului Gheorghe Ursu se plimbă liberi, sfidători, fără urmă de căință. La fel și torționarii muncitorilor de la Brașov care au participat la revolta anticomunistă din noiembrie 1987. Criminalul Gheorghe Enoiu se plimbă liniștit prin Parcul Herăstrău. Generalul securist Pleșiță dă lecții de istorie. Iar faptul că un Ion Iliescu ajunge să-l citeze aprobativ pe Michnik, insinuând chiar un fel de identificare cu valorile acestuia, ține de o uzurpare simbolică, o fraudă ori, mai bine zis, o impostură de dimensiuni cosmice. Între valorile lui Adam Michnik și cele ale lui Ion Iliescu se găsește o insurmontabilă, definitivă prăpastie”.