Neînţelegând prea bine sensul comentariului făcut de Sebastian Lăzăroiu pentru Madame Blogary (mă rog, nu e singurul!), domnul Mircea Toader s-a grăbit să declare ieri că Teo Trandafir va fi un “soldat disciplinat”.
Ar fi mai multe lucruri de observat aici. Mă limitez la două.
1. Formula aleasă nu e cea mai elegantă manieră de a-i spune unei doamne “bun venit!”.
2. Dincolo de cazul precis al noii deputate, a aşeza grupul parlamentar sub semnul comportamentului cazon vădeşte o concepţie leninistă despre politică. Poate că dl Toader nu a observat, dar statuia lui Lenin a dispărut de pe soclu… Disciplinarea votului nu e rezultatul unui ordin de zi pe unitate!
PS Din intervenţia lui Sebastian Lăzăroiu, cel mai interesant lucru e paranteza în care consilierul prezidenţial afirmă “mergem pe presupoziţia că vor fi tot două camere în 2012″!
UPDATE: Eu nu pledez împotriva unui sistem de disciplină de vot. Cred însă că stabilirea felului în care se votează trebuie pregătită de o dezbatere, în care fiecare îşi expune punctul de vedere. La cazarmă, ordinul nu se discută şi fiecare soldat e ţinut să îl respecte. Într-un partid, nu poate fi aşa decât cu costuri uriaşe.

“Structura mentală leninistă (bolșevică) este înrădăcinată într-o cultură politică sceptică față de dialogul deschis și procedurile democratice, ostilă dezvoltărilor spontane în cadrul societății. Leninismul nu este doar o ideologie, ci și un set de precepte și tehnici menite să inspire un activism și militantiam revoluționar global, în opoziție cu liberalismul burghez și cu socialismul democratic. Aceasta este similitudinea, dar și principala distincție dintre cele două atacuri violente asupra individualismului liberal: fascismul este o patologie a iraționalismului romantic, iar bolșevismul este o patologie a hiper-raționalismului de inspirație iluministă”. Acesta e un scurt fragment din textul intitulat Secolul lui Lenin, un admirabil eseu scris de Vladimir Tismăneanu pentru volumul în onoarea lui Ken Jowitt. Apărut de curând și în română, la Curtea veche, sub titlul Ordinea mondială după leninism, acest volum a fost editat de Vladimir Tismăneanu, Marc Morje Howard și Rudra Sil și a apărut inițial în 2006 la University of Washington Press.
În viziunea lui Tismăneanu, leninismul nu și-a încheiat istoria, fiind actual atât în “țările conduse cândva de partide leniniste”, cât și în cazul “partidelor naționaliste socialiste, ca Ba’as și mișcărilor carismatice fundamentaliste și neo-totalitariste, ca Al-Qaeda lui Osama bin Laden”.