Într-un consistent volum apărut zilele trecute la Polirom, Bogdan Murgescu analizează decalajele economice care separă România de Europa.
De fapt, autorul plasează cazul românesc într-un context comparativ: plecând de la ideea că pe la 1500 Țările Române, Serbia, Irlanda și Danemarca aveau cam același nivel de dezvoltare, Murgescu explică în ce fel s-au acumulat decalajele și cum a fost posibilă depășirea stării de subdezvoltare.
Concluzia e foarte interesantă și, aș zice, foarte actuală: “Experiența celor patru țări studiate de noi confirmă faptul că străpungerea pe calea dezvoltării, adică ajungerea din urmă sau chiar depășirea țărilor dezvoltate este posibilă, dar nu frecventă în istorie. Asemenea străpungeri au realizat Danemarca în 1885-1914 și Irlanda în 1987-2007. Ele nu au izbutit nici în România interbelică, nici în Irlanda anilor 30, nici în România socialistă. Cele două exemple de succes evidențiază că asemenea străpungeri au necesitat timp. Ajungerea din urmă a durat mai multe decenii și a fost pregătită de transformări începute cu mult timp înainte…. Nu a fost nevoie nici măcar de concepte geniale, de planuri complexe și sofisticate gândite de intelectuali, deși, atunci când acestea au existat, ele desigur n-au dăunat: a fost nevoie mai degrabă de un șir lung de contribuții punctuale la mai bunul mers al instituțiilor și al economiei, realizate în spiritul cultului pentru lucrul bine făcut. A fost nevoie de un spirit precumpănitor pragmatic și de ceea ce evoca regretatul Alexandru Duțu în 1997 sub sintagma România severă: niște oameni serioși care-și văd de treabă, și-și fac datoria, își asumă obligații pe care le duc la bun sfârșit cu discreție și-și împlinesc vocația, plini de răspundere“.

Mâine, vineri, 7 mai, de la 12h, la sediul Institutului de Studii Populare (Str. Alecu Russo, nr 13-19), voi prezenta, împreună cu Sever Voinescu şi Toader Paleologu, o conferinţă-dezbatere cu tema “Europa, de la Trahanache la Barroso!”. Vom discuta despre felul în care e asumată Europa în lumea publică românească.
Pe situl www.touteleurope.fr, puteţi urmări discuţia pe care am înregistrat-o ieri, pe tema Declaraţiei Schuman, împreună cu Karima Delli, din grupul Verzilor europeni.

“Un simbol al Europei” – aşa a fost prezentat aseară, la Fundaţia Konrad Adenauer din Bruxelles, Laszlo Tokes.
Invitat să vorbească despre experienţa sa din anii optzeci, L.Tokes a explicat rădăcinile protestului său şi felul în care a înţeles să acţioneze.
“Nu există vreo situaţie în care să nu poţi face ceva” – aceasta e deviza care l-a călăuzit.
Formula merită să fie reţinută ca una dintre cele mai sugestive descrieri a luptei pentru libertate.
Iar Europa fără libertate nu poate fi concepută.

La o zi după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, dna Catherine Ashton, numită Înalt Reprezentant al UE pentru Politică Externă şi Politică de Securitate, a fost audiată de comisia AFET a Parlamentului.
Am participat la audieri, ca membru al respectivei comisii.
Dna Ahston a fost bombardată cu întrebări. Cred că au fost peste 40. A trebuit să răspundă în circa două ore.
Întrebările vizau, pe de o parte, designul instituţional al funcţiei pe care dna Ashton o va asuma, o funcţie nouă în arhitectura politică a Uniunii, pe de altă parte – dosare precise de politică externă sau de securitate, de la Somalia la Afganistan, de la Balcanii de Vest la relaţiile cu China.
Au fost şi atacuri la persoană – în special de la deputaţii britanici de altă orientare politică decît dna Ashton. I s-au reproşat opţiunea de tinereţe pentru o mişcare de dezarmare care a fost sprijinită şi de URSS, calitatea de laburistă şi identitatea britanică, legată, deci, de un scepticism european pronunţat.
În ceea ce mă priveşte, am formulat două întrebări. Prima viza relaţiile transatlantice: am întrebat-o dacă vede mai multe dificultăţi în colaborarea politică sau, dimpotrivă, în chestiunile de securitate în relaţia noastră cu partenerii atlantici. Drept răspuns, dna Ashton a reamintit doar că are o experienţă îndelungată în relaţiile transatlantice. E vorba de o experienţă în negocieri comerciale internaţionale.
A doua întrebare avea în vedere Parteneriatul estic: am întrebat-o pe lady Ashton cum vede acest Parteneriat în viitorul apropiat şi mai ales ce măsuri are în vedere în raport cu Moldova, o ţară în care venirea la putere a unui guvern pro-european poate s-o transforme într-un caz-test pentru această nouă politică? Răspunsul a fost vag, dna Ashton spunând ceva de tipul: Parteneriatul e important şi o voi ruga pe dna Ferrero-Waldner să spunem ce putem face în privinţa Moldovei.
Multe alte răspunsuri au semănat cu cele pe care mi le-a adresat mie.
Numeroşi membri ai Parlamentului au fost, de aceea, nemulţuimiţi, mai ales că aşteptau de la Înaltul reprezentant dacă nu acel mult-aşteptat număr unic de telefon la care răspunde Europa, măcar acoperirea impecabilă a unor teme de politică externă.
Dna Ashton a promis că până în ianuarie, când va veni la audieri împreună cu ceilalţi comisari din colegiul Barroso 2, va acoperi toate lacunele.

Tratatul de la Lisabona a fost votat de irlandezi.
Nu e însă sigur că va intra în vigoare. Dacă Lech Kaczynski, președintele polonez, a anunțat că va semna Tratatul dacă irlandezii spun DA, în schimb, o alianță pe care nimeni nu o putea anticipa acum un an, între liderul opoziției din Marea Britanie și președintele Cehiei, amenință construcția europeană.
David Cameron promite să organizeze un referendum în eventualitatea în care câștigă alegerile de la anul și, mizând pe victoria adversarilor Europei, îl împinge pe Vaclav Klaus să nu semneze Tratatul până la ținerea acestei consultări populare.

În prima zi de mandat la Strasbourg, am votat pentru președintele Parlamentului European.
Opțiunea mea s-a îndreptat către Jerzy Buzek, militant în Solidarnosc în anii 80, premier al Poloniei între 1997 și 2001, deputat european din 2004 încoace.
La 20 de ani de la căderea comunismului, nu putea fi găsită o soluție mai bună pentru a marca reunificarea Europei.
UPDATE: În discursul rostit după alegerea sa, Buzek a spus “Nu mai există Est și Vest, noi și voi!”.

Vă semnalez o conferință interesantă care va avea loc mâine (luni, 18 mai) la New Europe College, în str. Plantelor nr. 21.
Gisele Sapiro (CNRS) va vorbi pe tema Traduction et diversite culturelle en Europe de la 18h.