Pe blogul său, Doc mă întreabă dacă voi candida la şefia PDL.
Răspunsul meu este “nu”.
Motive sunt multe. Menţionez doar patru.
Primul e acela că statutul a menţinut criteriul vechimii ca esenţial. E firesc să fie, de altfel, aşa. Există, ce-i drept, şi un articol care dă voie BPN să acorde derogări. Nu vreau să profit de o excepţie. Sunt membru PDL din 2009 şi voi mai aştepta.
Pe de altă parte, e evident că nu poţi avea o responsabilitate într-un partid dacă vrei să asumi în mod serios un mandat european, care te ţine departe de casă 4 zile pe săptămână. La un an după câştigarea acestui mandat, nu pot să-l abandonez. Am refuzat, de altfel, şi alte propuneri foarte interesante care mi-au fost făcute în ultimele luni.
În al treilea rând, modul de vot e deficitar. În condiţiile de faţă, acest mod de vot e destinat mai degrabă protejării premierului. E normal să fie aşa, câtă vreme PDL conduce guvernul şi în condiţiile în care orice ambiţie de a-l înlocui pe Emil Boc de la vârful PDL ar fi considerată o tentativă de debarcare a şefului executivului. Fostul meu coleg Sebastian Lăzaroiu a sesizat acest pericol atunci când a declarat că, dacă vor să facă treabă, prim-vicepreşedinţii PDL ar trebui să nu fie membri în guvern, excluzînd în schimb din aria de aplicare a acestui raţionament persoana premierului.
În fine, cred că e sănătos să existe o alternativă. Bătălia pentru putere trebuie precedată de o dispută pentru un alt mod de a face politică. Iar acest stil diferit presupune impunerea unor idei, nu a forţei, presupune curajul de a spune lucrurilor pe nume, şi nu complicităţi fricoase, presupune un proiect, nu o retorică goală.
Pe scurt: ideea e să nu mimăm PSD sau PNL, ci să descriem o cale diferită.

Întrucât am acceptat cu mai mult timp în urmă invitația lui Michel Barnier de a vorbi luni în cadrul Ecole européenne des cadres, pe care a creat-o la Bruxelles comisarul-desemnat de Franța și unul dintre cei mai influenți politicieni din dreapta europeană, nu voi putea fi prezent la discuția despre statut din cadrul PDL. Aceasta a fost stabilită sâmbătă la amiază pentru dimineaţa de luni.
Regret absența, cu atât mai mult cu cât la reuniunea de la Braşov am apreciat deschiderea premierului Boc pentru un dialog sistematic și onest.
Prezența noastră în PPE trebuie însă să se bazeze pe un comportament civilizat, iar ținerea cuvântului dat e parte a oricărui cod de bună purtare.

Candidatul Prigoană Honorius e bun, zice premierul Boc pe 4 ianuarie, deoarece are experiență în afaceri.
Eu și amicul Voinescu nu suntem buni, zice tot premierul Boc a doua zi, pe 5 ianuarie, deoarece nu avem experiență în partid.
Sunt puțin mirat. Eu îl respectam pe dl Boc tocmai pentru că NU provine din lumea afacerilor întrepătrunse cu politica.
Iar acum aflu de la domnia sa că, de fapt, respectă DOAR lumea afacerilor și crede că, dacă n-ai această „origine sănătoasă”, nu… ai experiență. Tare m-aș bucura să clarificăm cestiunea!
Dl Boc nu ne oferă, mie și lui Sever Voinescu, foarte multe speranțe: în replica domniei sale, premierul folosește, așa cum remarca și un cititor al blogului, o inedită (ne)concordanță a timpurilor: ”dacă VOR PARTICiPA la întâlnirile de partid care AU AVUT LOC se vor lămuri”.
Mai e ceva. Dl premier poate îmbrățișa orice opinii. Dar e bine să vadă și consecințele lor.
În ceea ce mă privește, eu cred, de pildă, că fenomenul de oligarhizare a partidelor și, prin ele, a vieții publice trebuie stopat. Președintele Băsescu a asumat această credință cu forță și PDL a subscris discursului anti-oligarhi. A făcut-o și dl Boc.
Numai că PDL în general și dl Boc în particular au o problemă dacă văd oligarhia doar în curtea adversarilor.
Desemnarea lui Prigoană jr drept candidat este semnul unei tendințe clare de oligarhizare a PDL.
Iar dacă e cineva care crede că oligarhii noștri sunt mai buni decât oligarhii lor, acela se înșală.
A avea experiență nu poate însemna a ignora adevărurile care sar în ochi.
Sau, mă rog, eu nu vreau să am o asemenea experiență…

Acesta e procentul de șomeri din România. În cifre absolute, asta înseamnă 572 de mii de persoane.
La începutul anului, procentul de șomeri era de 4,4%.
E o creștere asumată de premierul Boc, care a citat aceste cifre într-un interviu acordat RRA.
6,3% e mult sau puțin?

Cel mai afectat de scandalul de presă iscat în jurul Monicăi Ridzi este, în opinia mea, premierul Boc.
Fiind un om fundamental onest, neimplicat în afaceri și gata să asume responsabilități atunci când alții se dau în lături, Emil Boc se află în fața unei decizii delicate.
Scandalul Ridzi durează de prea mult timp ca să poată trece neobservat.
De la debut și până în ziua de azi, Monica RIdzi nu a produs nici o explicație care să convingă pe cineva. Dimpotrivă, intervențiile sale au iritat, au părut să fie nedocumentate, au suscitat mai multe întrebări decât au produs răspunsuri. În loc să fie diminuată, suspiciunea publică referitoare la doamna ministru a sporit.
Nu e vorba aici despre vinovăție sau nevinovăție, ci despre perceperea unui membru al cabinetului ca fiind incapabil să explice ceea ce i se impută.
Premierul a susținut această precaritate supărătoare. Solidar cu un membru al cabinetului care nu descurcă, ci mai mult încurcă ițele, Boc își vede diminuată propria cotă de încredere.
Refugierea în dosul unor justificări referitoare la procedura legală nu este cea mai nimerită cale pentru a regăsi încrederea. Pare – sau poate chiar e? – doar o amânare. Una ce se poate dovedi foarte păguboasă. Pentru că, de la un punct încolo, văzând că Monica Ridzi nu cedează, adversarii PDL vor cere demisia șefului ei.
În această chestiune, nu justiția, ci publicul va tranșa.
Dificilă alegere! Dacă o menține în funcție, Boc riscă să piardă încrederea publicului, pentru că e greu de crezut că Ridzi va clarifica de-acum ceea ce n-a putut lămuri de 2 săptămâni încoace. Dacă o împinge în schimb la demisie, premierul va trebui să se recunoască învins de opinia publică.
Pentru un om onest, nu ar fi drept, dar s-ar putea să fie util.

În această după-amiază, mă voi afla la Bacău, sâmbătă dimineaţa la Iaşi, iar seara la Vaslui, pentru ca duminică să fiu la Braşov.
Alegătorii îi vor putea întâlni în aceleaşi locuri pe Monica Macovei şi TRU, ca şi pe premierul Boc sau ministrul Paleologu.
Voi încerca să relatez aici impresiile electorale.