Arestarea lui Laurent Gbagbo pune capăt haosului creat de contestarea alegerilor ținute în Coasta de Fildeș în noiembrie 2010.
Comisia de afaceri externe a PE va discuta despre situația din această țară marți dimineața.
Ea îl are ca invitat pe Nicholas Westcott, director general pentru Africa în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE).
L-am cunoscut pe Westcott anul trecut, când era ambasador al Marii Britanii în Ghana și Coasta de Fildeș.
În februarie, el a părăsit postul de ambasador, pentru a veni la SEAE.
Pe agenda AFET se mai află marți Sudanul, evoluțiile din Peninsula Arabă, ca și recomandarea PE pentru Consiliu în vederea celei de-a 66-a sesiuni a Adunării generale a ONU (chestiune pentru care sunt raportor fictiv al grupului meu).

În ultimele zile, consilierul prezidențial Sebastian Lăzăroiu vorbește despre nave cosmice și eroi, după ce acum câteva luni a reușit să delecteze publicul cu personaje din basme, care au hrănit imaginația comentarilor și au justificat – încă o dată – angajarea publică a ONG-iștilor mereu tentați de aventură.
Ca oricare alt cetățean, și dl Lăzăroiu este, de bună seamă, liber să folosească orice mijloace pentru a justifica alegeri politice sau, dimpotrivă, pentru a ascunde asemenea alegeri.
Opțiunea mea este diferită: eu cred că trebuie să clarificăm anumite chestiuni, nu să le facem atât de obscure încât fiecare să poată pricepe atât un lucru, cât și contrariul său, iar la sfârșit să poată apăra astfel orice repoziționare (inclusiv una de ultim moment).
M-aș bucura să clarific aici și acum o chestiune care, aparent, este de ordin strict terminologic.
E vorba despre folosirea, în caracterizarea unora dintre gesturile sau declarațiile mele publice, a etichetelor de “reformist” și de “intelectual” (cu variantele “intelectual al PDL” sau, după caz, “al lui Băsescu”).

Prima precizare: nu am folosit niciodată eu însumi, pentru a mă caracteriza, vreuna dintre aceste etichete. Fiind un liberal, sunt perfect conștient că dorința mea de a le refuza nu ia dreptul altora de a le utiliza. Însă eu nu mă definesc și nu mă voi defini ca “reformist” și cu atât mai puțin ca “intelectual”.

A doua precizare: numele cu pricina au fost folosite mai întâi de către adversarii politici, apoi de către simpaticii colegi din PDL pentru a caracteriza un tip de discurs sau un tip de opțiune asumate fie atunci când am fost consilierul Președintelui, fie atunci când am acționat ca membru al PDL.

A treia precizare: în acest fel au fost ornate retoric sensibilități numite în alte vremuri anti-intelectualiste, care au rădăcini în celebra lozincă “noi muncim, nu gândim“, sau, dacă e să sondăm straturile mai adânci ale conștiinței noastre publice, în filosofia zicalei “prea multă carte strică“.

A patra precizare: retorica de acest fel e destinată să șteargă complet sau măcar să minimalizeze două dimensiuni importante ale opțiunilor și convingerilor politice. Este vorba despre dimensiunea etică a alegerilor pe care le facem în calitate de oameni publici și e vorba, apoi, despre relația pe care o avem cu percepția cotidiană a politicii de către oamenii simpli.

Iată trei exemple, pentru a înțelege și mai bine ce anume m-aș bucura să pot lămuri:

1. Atunci când am declarat că politicienii trebuie să coboare din limuzine și să ia troleibuzul, nu țineam un discurs anti-bogăție, ci voiam să subliniez că percepția oamenilor simpli e un reper esențial pentru acțiunea politică. Nu e suficient (ba e chiar contra-indicat!) să opunem conștiinței comune tabele macroeconomice, statistici colorate în roz sau un discurs împotriva presei. Cetățenii nu trăiesc nicăieri în lume cu statistici de la guvern, iar ura față de moguli nici nu ține de foame, nici nu înlocuiește speranța. S-a opus acestei idei o alta, și anume că, dacă ești membru de partid, trebuie să fii solidar cu orice, inclusiv cu ceea ce scandalizează tot restul societății. La limită, intrarea într-un partid ar aduce obligația de a spune doar ceea ce decide omnipotentul partid. Eu cred că oricine ajunge să susțină așa ceva justifică sinuciderea, nu sacrificiul pentru o cauză demnă și nobilă.

2. Atunci când am spus că nu trebuie să ne amăgim cu o revenire miraculoasă în sondaje bazată pe reinventarea unor oameni politici a căror cotă de încredere tinde spre zero, aveam în vedere nu savante calcule electorale, ci o constatare clară ca roua de dimneață. Nu poate vorbi despre progres și modernizare cel care taie salariile cu 25% și promite că peste doi ani le aduce în cel mai bun caz acolo unde au fost. Austeritatea și modernizarea sunt în conflict. În aceeași ordine de idei, a recomanda cuiva întoarcerea la urne, în orice circumscripție și indiferent de formula electorală, nu e semn de dispreț sau de nerecunoștință, ci, dimpotrivă, un mod – pur democratic și prietenos – de a sugera revenirea cu picioarele pe pământ. Există, desigur, și varianta alternativă, călduță, de culise: negocierea, inclusiv prin intimidarea oricărei alternative sau trădarea oricărei convingeri. În contextul în care discutăm, diferența dintre soluția de la urne și cea din culise e diferența dintre medicament și drog.

3. Atunci când am spus că, dacă avem de ales între 200 de primari corupți și 2 milioane de voturi venite de la cei decepționați de actuala politică, ar trebui să ne oprim la a doua variantă, nu am propus un calcul sofisticat, ci unul bazat – din nou – pe simțul comun. În primul rând, trebuie să spun că, personal, nu cred că avem în PDL atâția primari corupți. Cifra a fost avansată – fără alte detalii – de cei care, după ce propuseseră sancțiuni aspre pentru corupți, s-au răzgândit, din rațiuni evidente de campanie internă în partid și de teamă că, odată suspendați, respectivii primari s-ar duce la USL și ar câștiga împotriva PDL. Nu știu câți primari PDL sunt realmente corupți, dar știu sigur că sunt tot mai puțini cetățeni care sunt dispuși să vină la vot chemați de un partid despre care se spune că ar avea 2, 20 sau 200 de corupți și care nu clarifică situația acestora. Aici nu e vorba despre reformă, ci despre luciditate.

Închei spunând răspicat că în PDL (și nu numai), distincția relevantă nu e cea dintre intelectuali și non-ntelectuali, nici măcar cea dintre reformiști și conservatori. Distincția cu adevărat însemnată e cea dintre politicienii care respectă opțiunile și percepția omului simplu și cei care cred că acesta e doar o parte din masa de manevră, pe care “pragmaticii”, “greii”,
“talibanii”, “politicienii cu cicatrice” ar putea-o convoca și seduce în chip necondiționat din patru în patru ani. Știm însă cu toții că așa ceva e nu doar lipsit de etică, ci și imposibil. Din 1996 încoace, toți cei care au organizat alegeri au mers după scrutin în opoziție, pentru că au rămas la jumătate de drum sau pentru că au văzut în propriile lor erori capcane ale adversarilor.
Dacă nu acceptăm acest adevăr politic elementar, ne vom hrăni cu iluzia că semenii noștri devin eroi după ce un consilier prezidențial acordă un interviu unui cotidian central.
Experiența politică recentă vădește, de fapt, că eroii sunt din ce în ce mai rari și că, dacă totuși apar, recunoașterea lor e făcută de oamenii simpli, niciodată de sociologi sofisticați.
Cei din urmă vin eventual și măsoară, cu mai multă sau mai puțină precizie, ce anume vor vocile anonime să spună atunci când politicienii se bâlbâie și ezită atât de tare să aleagă, încât ai crede că au fost trimiși pe orbită, în nave spațiale reale sau imaginare.

La invitația ECOWAS (CEDEAO, pentru francofoni), marți mă voi afla la Abuja, în Nigeria, pentru discutarea situației post-electorale din Coasta de Fildeș.
UPDATE: După întâlnirea pe care am avut-o cu James Gbeho, președintele Comisiei ECOWAS, am organizat împreună o conferință de presă.

Am profitat de scurta mea prezență în Nigeria, pentru a mă întâlni cu membrii comunității românești din această țară.

O dată cu îndepărtarea de la putere a lui Ben Ali dispare și unul dintre cele mai curioase sisteme de vot care se aflau în funcțiune.
E vorba despre un sistem electoral care includea o “cotă” pentru partidele de opoziție. Într-adevăr, în Tunisia, 25% din mandatele de deputați reveneau prin lege formațiunilor de opoziție! RCD, partidul hegemonic, avea nevoie de simularea concurenței și majoritatea competitorilor erau, de fapt, partide-satelit.
La alegerile din septembrie 2009, autoritățile au respectat cu maximă acribie limita legală: astfel, partidele de opoziție au avut 53 din cele 214 fotolii de deputat, adică 24,76%.

Marți am prezentat la Bruxelles, în sala Ana Politkovskaia de la Parlamentul European, raportul final al miisunii de observare electorală din Coasta de Fildeș.
De obicei, un asemenea raport e remis autorităților din țara care a organizat alegerile la o lună-două după scrutin.

Cum situația politică de la Abidjan e mai mult decât confuză, raportul nu a putut fi prezentat la fața locului.
Conferința de presă poate fi urmărită la http://eueom.eu/cotedivoire2010/home, inclusiv după 25 ianuarie.
UPDATE: Un scurt interviu pe situl Parlamentului: http://www.europarl.europa.eu/news/public/story_page/030-112304-021-01-04-903-20110121STO12291-2011-21-01-2011/default_ro.htm

Urmare a textului despre afișajul care urâțește spațiul public, Marius Delaepicentru mi-a trimis o fotografie cu un panou electoral din Japonia de la alegerile de anul trecut și următoarele precizări:

“În partea dreaptă a panoului se găsesc informațiile de interes public. Traduc după cum urmează:
Sus, titlul este: Panou de afișaj pentru alegerile parlamentare pentru Senat, din 11 iulie 2010. Semnat: Comisia de organizare a alegerilor în sectorului Minami din Hiroșima. Panoul nr.42
Jos sunt indicate clauze de atenționare:
* Lipiți afișul în spațiul alocat candidatului.
* În afara prezentării candidaților pentru Senat arondați, este interzisă folosirea panoului de afișaj în alte scopuri.
* Stricarea panoului sau ruperea afișelor se pedepsește.
Altele.
Numerele au fost alocate astfel: 1 și 2-candidații PD, 3- candidatul comunist, 4- PLD, 5-P. Budist (Komei).
Probabil pentru a fi siguri că nu-l ia vântul, panoul a fost legat de japonezi cu sârmă de gardul unui gimnaziu”.
Îi mulțumesc corespondentului meu atât pentru fotografie, cât și pentru traducere & explicații.

Catherine Ashton a făcut azi o declarație referitoare la Coasta de Fildeș:
“Je félicite les électeurs ivoiriens de s’être rendus en très grand nombre aux urnes à l’occasion du deuxième tour des élections présidentielles, malgré le contexte marqué par de vives tensions. Je déplore les violences qui ont caractérisé les jours précédant le scrutin. Je souhaite par ailleurs féliciter les candidats pour leurs efforts exemplaires d’apaisement avant le scrutin et remercier le Facilitateur de sa disponibilité et de sa détermination, ce qui a contribué aux déroulement démocratique du scrutin. Je fais appel à la Commission Electorale Indépendante et au Conseil Constitutionnel afin qu’ils mènent à bien ce processus électoral afin que la volonté du peuple ivoirien soit entièrement respectée. Je voudrais par ailleurs apporter mon soutien au Représentant Spécial du Secrétaire Général des Nations Unies dans l’exécution de son mandat de certificateur et de garant du
processus électoral. Enfin, je remercie la Mission d’Observation Electorale de l’Union européenne de l’excellent travail accompli.”

Moldova seamănă foarte mult cu România: atât la Chișinău, cât și la București, alegerile, în loc să rezolve ecuația politică și să producă încredere, aduc teamă și incertitudine.
UPDATE:
În Coasta de Fildeș, tensiunea e din ce mai mare. Deși au trecut peste 40 de ore de la sfârșitul scrutinului, nu au fost anunțate decât rezultatele din câteva secții din diaspora. Am decis să retrag cei peste 100 de observatori și să îi trimit în Europa, pentru că situația riscă să devină extrem de instabilă. Voi pleca la rândul meu din Abidjan, făcând un ocol prin Ghana, pentru a ajunge în cursul zilei de mâine în Germania, apoi la Bruxelles. La fața locului, va rămâne o mică echipă tehnică, pentru a urmări situația post-electorală.

Imagini ale scrutinului, inclusiv de la numararea buletinelor, dar si cateva imagini din Abidjan.

Pentru a avea o idee despre scrutinul din Coasta de Fildes, un afis din campania lui Gbagbo,
,
si alte doua ale unor candidati care au fost eliminati in primul tur: e vorba despre fostul presedinte Bédié

si despre un profesor de drept aflat la pensie, R.F. Wodie

UPDATE 1
Adaug cateva fotografii din ziua votului:







UPDATE 2
La 21h, ora Bucurestiului, voi interveni in emisiunea RFI despre alegeri, iar la 21h30, intr-una realizata de TV5 Afrique.