“Un simbol al Europei” – aşa a fost prezentat aseară, la Fundaţia Konrad Adenauer din Bruxelles, Laszlo Tokes.
Invitat să vorbească despre experienţa sa din anii optzeci, L.Tokes a explicat rădăcinile protestului său şi felul în care a înţeles să acţioneze.
“Nu există vreo situaţie în care să nu poţi face ceva” – aceasta e deviza care l-a călăuzit.
Formula merită să fie reţinută ca una dintre cele mai sugestive descrieri a luptei pentru libertate.
Iar Europa fără libertate nu poate fi concepută.

Un volum recent tipărit la Polirom conține o discuție pe care Cioran a avut-o cu Sorin Antohi și Luca Pițu în octombrie 1991.

Vorbind despre primii ani de după căderea lui Ceaușescu, Cioran mărturisește că ar fi vrut să scrie o carte și explică și de ce nu a mai scris-o:
“Când am văzut spectacolul acestor eșecuri succesive, am vrut să scriu o carte cu acest titlu: Neantul românesc. Până la urmă n-am mai făcut-o… să scrii asta în străinătate, înțelegeți, este prea evident…Disprețul pentru România era atât de mare la un moment dat…Mă aflam printre niște burghezi, și era un francez foarte insolent. Știți, vorbea de una, de alta, despre țări etc. și, deodată se întoarce spre mine: Nu vreau să vorbesc despre România. Gestul ăsta de dispreț m-a rănit…Aș fi vrut să-l pălmuiesc! Numai că eram invitat și nu puteam… Dar e țara cea mai disprețuită din Europa!”
Volumul este publicat în română și franceză, fiind însoțit de două texte liminare scrise de cei doi interlocutori ai lui Cioran.