Mesajul principal al președintelui Băsescu înainte de Consiliul European este legat de recesiune: România ar putea suferi de pe urma unei noi scăderi dramatice în economia europeană.
Cel de-al doilea mesaj important nu e legat de Uniune, ci de NATO. Mai precis, e vorba despre militarilor noștri din Afganistan începând din 2013. Vineri, după vizita lui Hamid Karzai la Elysee, președintele francez Sarkozy confirmase și el că ultimii soldați francezi vor părăsi Afganistanul la finele anului viitor.
UPDATE: Decizia cea mai importantă de la Consiliul de mâine va privi Grecia. Potrivit unui document citat de Financial Times, Germania ar dori ca miniștrii de finanțe din zona euro să numească un comisar care să se ocupe de Grecia. Acesta ar avea puterea de a opune un veto oricărei cheltuieli bugetare angajate de Atena.

După ce în urmă cu două săptămâni, Standard & Poor’s degrada ratingul pentru 9 țări din zona euro, vineri, o altă agenție, Fitch, a decis să coboare notele pentru 6 țări. Cele mai afectate sunt Italia și Spania. E un semnal foarte puternic înaintea Consiliului European de luni. Presiunea exercitată asupra liderilor politici vădește prelungirea neîncrederii mediilor financiare în privința păstrării monedei comune.

Ultimul roman al lui Philip Roth tradus în română are drept personaj central un profesor de sport, descris ca “antiteza perfectă a celui mai măreț prototip de victimă a poliomielitei”, și anume președintele F.D. Roosevelt. Pornind de la fricile suscitate de teribila boală în urmă cu șapte decenii, Roth a scris un roman despre furia individului confruntat cu ne-credința.

De la 19h, voi fi în studioul TVR Info, la invitația Alinei Stancu.

De la 11h, voi participa la Interviurile Gândul. Puteți formula întrebări, fie folosind sistemul de comentarii, fie pe chat.

Am citit cu mare plăcere discursul publicat ieri dimineata de Cătălin Tolontan pe blogul său. Spre deosebire de unii cititori, nu am crezut nicio clipă că ar putea fi vorba despre un text pregătit pentru președintele Băsescu si “scapat” in public cu jumatate de zi inainte de a fi pronuntat. Experiența de la Cotroceni – din 1999-2000 și apoi din 2007-2009 – m-a învățat să disting nu doar între ce spune un cetățean și ce spune un șef de stat, ci și între gestionarea agendei politice și a celei civice. Vorbesc dintr-o perspectivă strict… orară. În România, doar Ceaușescu a avut probabil discursurile gata cu 12 ore înainte! Nu e, evident, un reproș adus lui C. Tolontan. Dimpotrivă. Discursul lui conține mai multe lucruri demne de a fi discutate și, mai ales, degajă o căldură umană pe care e greu să o găsești – într-o formă autentică, iar nu simulată – la politicieni.
Din propunerile făcute de Tolontan, am reținut în primul rând ideea schimbării condițiilor de înființare a partidelor politice, pentru ca “românii să aibă timpul și oportunitatea de a putea alege între mai multe variante la alegerile din acest an”. Mi se pare o idee foarte bună. Am mai scris despre obstacolul pe care îl reprezintă numărul de 25 de mii de membri și birocratizarea extremă a condițiilor de înregistarre și funcționare a formațiunilor politice.
Revin asupra problemei, fiindcă protestele din ultimele zile au arătat foarte clar nu doar cât de diverse sunt așteptările sociale, ci și cât de mică e încrederea în capacitatea partidelor de a reprezenta cetățenii. Împinse mai degrabă spre condiția de mașinării electorale, partidele au neglijat funcția de traducere a diversității intereselor din societatea noastră. A fost o epocă în care numărul enorm de partide – 300 la un moment dat! – a părut să fie o frână în calea conturării unui peisaj politic. Nu mai suntem în acea perioadă. Riscăm, în schimb, să blocăm apariția unui partid nou. Putem (re)veni la cifre ceva mai decente. Între pragul de 250 din 1990 și cel de 25.000 din ultimul deceniu ne putem opri, de pildă, la 2500.
Relaxarea condițiilor de constituire a partidelor politice ar putea fi, de altfel, un răspuns coerent dat de actualele partide parlamentare impasului democratic în care ne aflăm.
PS (cu rol explicativ) Titlul acestei postări nu are nicio legătură cu conținutul. Îl folosesc doar pentru a indica – în chip ironic – că e mai important să ne uităm la conținutul unei propuneri decât la forma sa ori la titlu ori la etica pe care o poarta cu sine in chip implicit sau explicit. Cred că acesta era și registrul retoric propus de Tolontan…

În această dimineață, am negociat în numele grupului PPE o rezoluție comună referitoare la Iran, în vederea ședinței de plen de săptămâna viitoare.
Am participat, de asemenea, la întâlnirea grupului de coordonare constituit în PE pentru organizarea misiunilor de observare electorală ale Uniunii: pe agendă s-au aflat, între altele, analiza misiunii trimise de UE în R.D. Congo și calendarul misiunilor din acest an.

A reamintit liniile politice ale mandatului său – de la reforma Constituției la legea sănătății – menționând că nu va ceda la niciun șantaj.
A fost neutru și nu a lansat nicio polemică inutilă.
A fost ferm în privința angajării guvernului – a oricărui guvern – în fața crizei.
A tradus foarte clar semnalul pe care protestele din stradă îl aduc din societate, menționând fără înconjur neliniștile și fricile omului de rând.
A recunoscut eroarea din disputa cu Arafat.
A demontat cu calm câteva din clișeele cu ajutorul cărora Opoziția îl portretizează.
Pe scurt, Traian Băsescu a avut o atitudine prezidențială.
Chiar dacă gesturile teatrale pe care le aștepta Opoziția nu au venit, Traian Băsescu a preluat inițiativa în disputa politică.
El a lăsat să se înțeleagă că vor urma decizii instituționale importante, odată cu reluarea activității Parlamentului.
În opinia mea, aceste decizii nu se pot materializa înainte de încheierea misiunii pe care FMI și Comisia o fac la București.
Spre deosebire de adversarii săi radicali, Președintele știe că vorbește pentru un public ceva mai larg decât audiența conectată la un studio de televiziune.

Disputa din România despre plângerile lui Victor Ponta la Strasbourg a creat o dispută politică în Parlamentul European.
Într-un comunicat trimis presei în această după-amiază, Jospeh Daul, liderul grupului popular din PE, îi reproșează lui Hannes Swoboda, liderul grupului socialist, lipsa de informații despre situația din țara noastră. Svoboda a susținut că USL nu a vorbit niciodată despre punerea în aplicare a articolului 7 din Tratat cu referire la România. Declarațiile publice ale lui Victor Ponta și Rovana Plumb spun cu claritate contrariul. În acest context, Daul sugerează că Swoboda nu are surse bune de informare. E posibil și altceva, și anume ca Ponta să declare un lucru la București și altul colegilor săi socialiști europeni. N-ar fi prima dată. Așa a făcut și anul trecut cu Schengen, încercând să obțină un veto de la grupul socialist. Din fericire, socialiștii europeni nu l-au ascultat și semnalul politic al PE a fost foarte clar. Ponat a susținut apoi că nu a cerut un vot contra României în PE.
A propos de duplicitate: s-ar putea ca ea să fie molipsitoare și să fi trecut de la Ponta la amicul său Antonescu.
Spun asta după ce am citit o depeșă Mediafax de azi, care consemna o declarație a ambasadorului danez: potrivit acestuia, Ponta a venit singur la întâlnirea cu ambasadorii UE, Crin Antonescu spunându-i diplomatului danez că e “puțin bolnav” și nu poate ieși din casă. Câteva ore mai târziu, Antonescu organiza o conferință de presă împreună cu Ponta.

Curtea a decis că nu e constituțională mutarea scrutinului local în noiembrie.
Guvernul nu trebuie să aștepte motivarea pentru a decide data alegerilor locale. Acceptând greșeala făcută și propunând un calendar, guvernul închide definitiv subiectul “derapajelor democratice” reclamate de opoziție. Nimic nu e mai convingător, într-un asemenea caz, decât punerea în operă a deciziei Curții.
Hotărârea CCR va avea efecte politice numeroase. Notez aici doar două.
Primul e acela că peneliștii vor renunța probabil la proiectul abandonării mandatelor de deputat. E greu de argumentat renunțarea la aproape un an de legislatură atunci când calendarul politic e respectat. Cum ar mai putea cere Orban & co votul cetățenilor după ce au renunțat la o pătrime din mandat?
Al doilea efect va fi acela că USL va renunța probabil la ideea alegerilor anticipate pentru Parlament. Într-adevăr, dacă argumentul guvernului în favoarea comasării era economia de bani, opoziția a fost împotrivă întrucât s-ar fi produs o confuzie între miza localelor și miza alegerilor parlamentare. A forța acum declanșarea anticipatelor ar însemna implicit a reclama o apropiere semnificativă a datelor pentru cele două scrutinuri. Adică a reveni la filosofia comasării.