Interviu Revista 22, 1 decembrie 2009

Fiecare vot conteaza

Interviu cu Cristian Preda

1. Cum ați caracteriza campania electorală de până acum a lui T. Băsescu?
Campania a fost în primul rând foarte lungă. Ea a început practic în martie, când era clar că PSD mizează pe Mircea Geoană și când PNL l-a desemnat pe Crin Antonescu. De atunci și până pe 22 noiembrie, ordinea candidaților a rămas aceeași: 1 – Băsescu, 2 – Geoană, 3 – Antonescu. În ciuda agitației create chiar în ziua votului, candidatul PNL nu a amenințat niciodată locul al doilea ocupat de dl Geoană. Singura incertitudine a fost – pentru unii, nu și pentru mine – Sorin Oprescu. Candidatura primarului Capitalei a fost însă marginală, el obținând mai puține voturi decât Vadim Tudor, ba chiar și mai puține decât candidatul UDMR. Într-un sens, campania nu a adus ceva nou. Traian Băsescu a refuzat luni de-a rândul să se declare oficial înscris în cursă. A evitat astfel polemici inutile. Când a intrat în cursă, a căutat să valorifice avantajul de a putea chema la referendum cetățenii pe o temă de maxim interes – și anume configurația Parlamentului. Din nefericire, referendumul a fost boicotat de politicieni și declarat imoral și ilegal de asociații civice, care ulterior au dorit să demontreze că absența dezbaterii face din consultarea referendară un plebiscit! E regretabil că în acest fel temele celor două referendumuri nu au fost întoarse pe toate fețele. O spune cineva care din 2000 încoace pledează pentru reducerea numărului de membri ai Camerei inferioare la 280 și care, în consecință, a votat DA la referendumul pe tema diminuării numărului de parlamentari. Am votat, în schimb, împotriva trecerii la un sistem monocameral, așa că mi-aș fi dorit foarte mult o dezbatere pe marginea acestui subiect. Spun asta și pentru că Președintele a explicat că renunțarea la Senat ar fi compensată de amenajarea unei alte relații între Parlamentul național și cel European. Cum sunt membru al celui din urmă, aș fi vrut să văd ce cred și ceilalți candidați despre relația București-Bruxelles/Strasbourg. Emoțiile au contat însă mult mai mult decât proiectele politice. O ultimă observație pe marginea turului întâi. Doar șase candidați din cei 12 înscriși au reușit să obțină mai mult de 200 de mii de voturi, numărul semnăturilor necesare pentru a depunerea unei candidaturi. Nu e prima dată când se întâmplă așa. Cred că trebuie să revizuim legea. Eu propun să adoptăm reglementarea din Franța și să înlocuim semnăturile cetățenilor cu semnăturile aleșilor ca precondiție a înscrierii în cursa pentru Președinție. Aș propune chiar ca aleșii luați în seamă să fie parlamentarii și membrii consiliilor județene.

2. Care a fost cea mai mare greșeală a lui Traian Băsescu în această campanie?
Traian Băsescu a câștigat primul tur. Diferența față de al doilea clasat este neașteptat de mică, și anume de doar 125 de mii de voturi. Este cea mai strânsă cursă electorală de până acum. În 1992, când președintele în funcție – Ion Iliescu – a participat la alegeri, el a avut în turul întâi cu aproape 2 milioane de voturi mai mult decât Emil Constantinescu. În 1996, diferența dintre cei doi a fost de doar 400 de mii de voturi, tot în favoarea lui Ion Iliescu. Prima dată a câștigat Iliescu, a doua oară – adversarul său, chiar dacă în 1996 Constantinescu obținuse mai puține voturi în turul întâi decât avusese tot în prima rundă în 1992. Dau acest exemplu, deoarece trebuie să fim conștienți că alegerile nu seamănă întru totul unele cu celelalte. Nu vreau să vorbesc despre greșeli. Sunt prea apropiat de Traian Băsescu pentru a putea fi nepărtinitor în judecata pe care o fac. Eu cred că va câștiga și va putea spune chiar el unde a greșit.

3. Dintr-o victimă sigură a lui T. Băsescu, Mircea Geoană s-a transformat într-un adversar redutabil care are șanse serioase să câștige alegerile. Oboseala lui Băsescu, consilierii străini ai lui Geoană, ce/cine a făcut diferența în această campanie?
Vreau să remarc în primul rând americanizarea campaniei electorale. Două semne clare ale acestui fenomen sunt ponderea campaniei negative în ansamblul electoral și, pe de altă parte, intervenția decisivă a televiziunilor în fixarea agendei. Campanie negativă a existat și în trecutele confruntări. Să ne amintim, de pildă, de acuzațiile pe care a trebuit să le suporte candidatul CDR în 1996 sau de campania negativă direcționată împotriva lui Adrian Năstase în 2004. Mijloacele de acum sunt însă mult mai importante și, în plus, există reciprocitate, adică o campanie negativă a PDL și una a PSD. Geoană a îmbrăcat imobilele din centrul Capitalei cu panouri enorme în care pe un fond negru avem, scrisă cu alb, pentru contrast maxim, întrebarea: „Trăiți bine?”. În replică, PDL a confecționat panouri cu susținătorii lui Geoană – de la Iliescu și Voiculescu la Vanghelie și Vântu. Televiziunile au arbitrat turul întâi. Dacă TVR a asumat adversitatea fățișă în privința punctelor de vedere ale Președintelui, Realitatea și Antena 3 au presat pentru organizarea unor dezbateri între principalii candidați. E aceeași evoluție petrecută acum jumătate de secol în Statele Unite. Formatul dezbaterii va fi stabilit de televiziuni. Nu am în acest moment date despre consumul media în perioada de campanie. În unele alegeri, acest consum a scăzut în perioada de maxim interes electoral. Ce se poate observa cu ochiul liber este sporirea tensiunii politice. Înverșunarea a atins cote foarte înalte. Uneori, asta a creat situații absurde. Eu însumi am fost pus în situația de a reacționa la acuzații și invective nemăsurate. Nu am bănuit, de pildă, că voi fi arătat cu degetul de către un simpatizant PSD pentru că am mers într-o emisiune de televiziune îmbrăcat în pulovăr. Nu mi-am imaginat că partizanatul unor jurnaliști va fi atât de marcat. În fine, aș spune că alegerile sunt câștigate sau pierdute de candidați. Nici consilierii, nici jurnaliștii nu pot influența decizia alegătorilor așa cum o fac gesturile celor angajați în competiție.

4. Cum credeți că o să voteze electoratul lui C V Tudor, Oprescu, Antonescu, Becali în turul 2? Calculele hârtiei il indică victorios pe Geoană.
Faptul că Mircea Geoană a încheiat înțelegeri pentru turul al doilea cu domnii Antonescu, Becali, Marko și Vadim – am folosit în enumerare ordinea alfabetică – nu înseamnă că toți alegătorii acestor foști candidați vor veni la urne pe 6 decembrie și vor vota împotriva Președintelui. Dacă se respectă tendința de la alegerile prezidențiale ținute până acum, vom avea mai puțini alegători în turul al doilea decât în primul. În 2000, diferența de participare a depășit un milion de alegători. Nu este exclus să se întâmple și acum la fel, mai ales în condițiile în care agresivitatea campaniei a obosit foarte multă lume. Pe de altă parte, văzând compoziția acestei alianțe anti-Băsescu, unii alegători ar putea să se “revolte” și să voteze împotriva propriului candidat din turul întâi. Un penelist se va întreba ce caută Antonescu lângă Becali, așa cum un udemerist va fi nelămurit de ce Marko a ajuns lângă Vadim. Singurul moment politic în care o asemenea alianță a mai fost creată e referendumul din primăvara lui 2007, când foarte mulți cetățeni au votat împotriva consemnului dat de liderii politic, refuzând suspendarea Președintelui. Dacă nu mă înșel, atunci, circa două treimi dintre peneliști l-au susținut pe Președinte, deși PNL se angajase cu tot sufletul în campania de discreditare a acestuia. Cred că mai trebuie luat în considerare un factor. Este vorba despre confruntarea directă dintre cei doi finaliști. Discutăm cu o săptămână înainte de alegeri și la ora asta nu știm câte dezbateri face to face vor exista. E posibil ca asemenea oportunități de a compara direct cele două figuri să schimbe percepția publicului. Cel puțin până în acest moment, candidatul PSD a părut să dorească să evite asemenea întâlniri. În sfârșit, aș spune că soarta turului al doilea stă în capacitatea celor două echipe de campanie de a asuma ziua votului. Am în vedere aici faptul că nucleul dur al celor două formațiuni politice este comparabil ca dimensiuni. Este însă nevoie ca militanții și votanții să iasă la urne. Contează fiecare vot. Va câștiga cel care va crede în victorie. Altfel zis, nu e admis să credem că bătălia ar fi pierdută.