Interviu politico.ro

Interviu Cristian Preda pentru politico.ro

- Plecaţi de la Cotroceni, adică din “buricul” politicii tocmai la Strasbourg…De ce această decizie acum în prag de prezidenţiale? Nu v-a reproşat preşedintele că-l “părăsiţi” tocmai acum când are nevoie de o echipă puternică de sfătuitori (evident, în cazul în care se decide să candideze)?
L-am cunoscut pe Preşedinte în 2005 atunci când m-a numit reprezentant al său pentru Francofonie. Eram secretar de stat la MAE şi pregăteam primul sommet ţinut într-o ţară europeană, alta decât Franţa. Am lucrat apoi, din 2007 încoace, în calitate de consilier cu domnia sa. Plec cu regret de la Cotroceni, pentru că am colaborat foarte bine cu Preşedintele. La noi, mandatul de deputat în Parlamentul European (PE) se suprapune peste cel prezidenţial, tot aşa cum mandatele la nivel local se suprapun peste cele din Parlamentul naţional. Aş fi putut pleca la Strasbourg şi Bruxelles, ce-i drept, în 2014… Am ales însă acest moment din mai multe raţiuni. Preşedintele m-a susţinut cu căldură în proiectul de a începe o nouă carieră intrând pe “uşa europeană a politicii”, aşa cum am numit-o într-una dintre postările de la http://cristianpreda.ro

- Mergeţi în familia popularilor, o “familie” destul de ostilă României…Unii dintre ei chiar au spus că regretă aderarea ţării noastre, că nu am fost şi nici acum nu suntem pregătiţi pentru Europa. Ce ar trebui făcut (ce puteţi face dvs. ca europarlamentar) pentru îmbunătăţirea imaginii României?
Voi merge în cea mai influentă familie politică europeană. Membrii acestei familii au sprijinit România în parcursul său european. Fără dreapta europeană, România nu ar fi fost în UE, ci ar fi avut probabil soarta de astăzi a Moldovei. Şi popularii europeni, ca şi concetăţenii noştri aşteaptă ca România să fie un stat de drept. Iar cine cere o viaţă demnă nu e ostil, ci generos. Indiferent de cetăţenia pe care o are. Socialiştii au inventat tema ostilităţii dreptei la adresa României pentru că vor să ţină cetăţenii acestei ţări în servitute şi pentru că vor să-i hrănească, dacă se poate, cu ură la adresa europenilor care refuză paradisul socialist.

- Va conta (în mod real) România într-un viitor apropiat în socotelile puterilor occidentale? Care ar fi scenariul optimist de evoluţie?…Dar pesimist?
Va conta dacă nu se va mai baza pe diplomaţia de tip ceauşist şi nici pe deputaţi europeni fabricaţi din refuzaţii din politica naţională: Severin ilustrează primul tip, iar Norica Nicolai pe cel de-a doilea. Am cunoscut şi la MAE şi în alte instituţii oameni foarte competenţi, care se vor impune încet-încet împotriva celor care ilustrează cele două tipuri menţionate.

- Din această campanie lipseşte cu desăvârşire o dezbatere reală pe tema “integrării romilor”…Există soluţii pentru această problemă, care, chiar dacă ne prefacem că nu o vedem, afectează puternic imaginea României?
Nu doar romii lipsesc din dezbatere… Discuţia despre PE a fost redusă la două-trei teme de politică românească, în special stabilitatea politică a coaliţiei şi campania pentru prezidenţiale. Integrarea romilor se va produce atunci când România va fi un stat de drept care îşi tratează cetăţenii în mod egal. Dimensiunea europeană a problemei nu trebuie să ne de-repsonsabilizeze, ci dimpotrivă să ne dea o ocazie suplimentară pentru a acţiona. Suntem încă foarte departe de această atitudine.

- Europarlamentarul PSD Adrian Severin, care, cel mai probabil, vă va fi coleg la PE, i-a certat pe nemţi că nu-şi văd de “corupătorii” lor şi se ocupă doar de “corupţii” noştri (corupţi tocmai de ai lor). Aşa să fie problema – corupătorul e mai vinovat decât coruptul?
Nu e singura afirmaţie curioasă a dlui Adrian Severin. Tot domnia sa a jignit zilele trecute un membru al Comisiei europene, acuzându-l de corupţie fără a prezenta vreun argument. E inacceptabil ca un parlamentar european să acţioneze în acest fel. Dl Severin a dus socialismul european foarte aproape de stilul lui Vadim Tudor. E şi asta o contribuţie românească la Europa…

- Ati lucrat până în prezent cu doi şefi de stat. Din perspectiva consilierului, care sunt deosebirile importante dintre cei doi şi ce îi apropie? Au fost momente în care Emil Constantinescu v-a dezamăgit printr-o anume decizie sau alta? De preşedintele Băsescu nu vă întreb, căci ştiu că nu o să-mi răspundeţi….
Am lucrat cu doi şefi de stat pe care îi şi votasem înainte cu încredere şi speranţă: atât Emil Constantinescu, cât şi Traian Băsescu au învins stânga neo-comunistă în momente dramatice pentru noi toţi. Pe cei doi îi apropie mult mai multe lucruri decât cele care îi despart. E vorba, înainte de orice, de convingerile democratice ferme. Prin contrast cu cel de-al treilea preşedinte postcomunist, aş spune că nici Emil Constantinescu, nici Traian Băsescu nu ar fi putut cere vreodată minerilor să facă ordine în ţară. Nu vreau să fac public nici un element din activitatea mea de consilier. Doar jurnalul meu le conţine, iar acesta nu va fi dat prea curând publicităţii.

- Aprilie 2007 a fost un moment “fierbinte” pentru Cotroceni. Privind acum în urmă la acea perioadă, regretaţi vreun sfat pe care, poate, l-aţi dat preşedintelui Băsescu (sau poate, tocmai, pe care nu l-aţi dat)?
În afara celor spuse mai sus despre activitatea mea de consilier pentru doi şefi de stat, aş vreau să adaug un singur lucru: momentul aprilie-mai 2007 este unul dintre cele mai interesante din politica noastră post-decembristă. Atunci, Parlamentul a intervenit pentru prima dată în conflictul dintre cele două ramuri ale executivului. Nu era primul conflict de acest fel, întrucât şi ceilalţi doi preşedinţia au avut mari neînţelegeri cu premierii pe care tot ei îi recomandaseră Parlamentului. Aprilie-mai 2007 va rămâne ca o dată de ruptură în istoria noastră politică, mai ales că e şi prima dată când cetăţenii au răspuns în majoritatea lor cu “nu” unei consultări de tip referendar.

- Reîntorcându-ne cu faţa înspre viitor, înspre prezidenţiale, între cine credeţi că se va da lupta în turul doi?
Cred că alegerile prezidenţiale din 2009 vor semăna cu cele din 1992. Până acum au intrat în turul al doilea doar candidaţii al căror partid a reuşit să strângă minimum 2,2 milioane de voturi la alegerile legislative. Cum cota participării e în dramatică scădere şi cum prezidenţialele sunt la un an după alegerile legislative, vom vedea dacă această condiţie cantitativă va fi respectată şi în 2009.

- De ce se codeşte preşedintele Băsescu să-şi anunţe candidatura?
Preşedintele a explicat deja că nu consideră oportun în acest moment un anunţ referitor la candidatură. Antonescu şi Geoană au început devreme cursa pentru că au de rezolvat câte o problemă: Geoană caută să adune lângă el toţi votanţii PSD, întrucât are mai puţini simpatizanţi decât cei ai propriului său partid, iar Antonescu speră să se poziţioneze ca un candidat mai-mult-decât-penelist fiindcă organizarea PNL e mult mai fragilă decât cea a PDL şi cea a PSD.

- Preşedintele a afirmat recent că regretă că s-a ajuns la compromisul unei coaliţii cu PSD Mai apucă toamna acest guvern? Prin media circulă zvonul unei reorientări a PDL înspre o alianţă cu liberalii, ori din contră, de scindare a PSD şi rămânerea democrat-liberalilor la guvernare cu o parte din pesedişti….
Nu comentez zvonuri. Cred că România are nevoie de guvernări coerente. Formula PSD-PDL a fost impusă de refuzul peneliştilor de a lucra cu PDL altfel decât sub bagheta lui Tăriceanu. Indispensabil în decembrie, Tăriceanu a devenit – în viziunea aceloraşi penelişti – indezirabil în martie…

Aţi vorbit recent cu multă admiraţie despre Corneliu Coposu, dar despre adversarul său din anii 90 – Ion Iliescu ce părere aveţi?
Ion Iliescu e un politician de drum lung. El face prima pagină, cum zic ziariştii, de mai bine de 50 de ani. Cred că Iliescu e un portret plin de contraste. El a asumat răspunderea preluării puterii revoluţionare, dar tot el e şi cel care a întârziat intrarea României în Europa. În acelaşi timp, trebuie să spun că l-am votat în 2000 împotriva lui Vadim Tudor. Nu-mi pare rău. Dacă alte gesturi îl califică drept un anti- sau non-democrat, înfrângerea lui Vadim Tudor e un bine pe care l-a făcut societăţii româneşti.

- În ultima vreme Iliescu este o prezenţă mai discretă pe scena politică. Să fie vorba de un început de retragere sau pregăteşte vreo surpriză pentru prezidenţiale (cum s-a întâmplat şi cu Oprescu la primărie)?
Ion Iliescu a fost marginalizat din pricina impetuozităţii unor politicieni cunoscuţi în media drept baroni locali. Geoană a fost încă de la alegerea sa prizonierul acestora. Am spus acest lucru public chiar atunci. Între timp, Vanghelie a devenit emblema stângii româneşti. Eu am convingeri de dreapta, liberale, dar mi-aş dori interlocutori de stânga civilizaţi.

- Recent a fost lansat la apă “Clubul de la Bucureşti” care se autodefineşte ca fiind un organism al intelectualilor, fără a avea şi o ideologie asumată, sau, mai degrabă, “peste ideologii”. A fost acolo, în sală, şi Emil Constantinescu. V-au invitat şi pe dvs?
Nu am fost invitat, iar dacă aş fi fost, m-aş fi dus. Dacă voi fi invitat, voi merge cu plăcere, aşa cum am mers deja şi la Institutul Şincai şi la multe alte dezbateri din societatea noastră organizate de oameni de stânga. De ce? Pur şi simplu pentru că eu cred în necesitatea dialogului. Moderaţia – o valoare politică esenţială – nu poate fi dobândită în absenţa schimbului de vederi.