Interviu Cotidianul

Cristian Preda: “Băsescu nu poate să iasă la încălzire pentru prezidenţiale, Geoană are o viaţă dublă, Antonescu joacă totul sau nimic”
Azi – 11:28 Cristian Oprea

La debutul campaniei electorale, în urma căreia se aşteaptă să părăsească postul de consilier prezidenţial pentru educaţie şi cercetare ca să ajungă deputat din partea PDL în Parlamentul European, politologul Cristian Preda îşi evaluează şansele, le evaluează şi pe ale altora şi analizează scena politică a momentului.

Deşi nu vrea să spună ce sfaturi i-a dat lui Băsescu să mai candideze, îl vede deja reales. Este maliţios cu contracandidaţii şefului său de la Palatul Cotroceni. Despre viaţa dublă a lui Geoană, despre faţa discordiei dintre PDL şi PSD, despre ciudăţenia candidaturii Principelui Radu, dar şi despre trecutul său în PCR, Cristian Preda vorbeşte senin şi fără ură.

Doctor în politologie, licenţiat în filozofie, Cristian Preda, 42 de ani, este profesor universitar şi decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice din Universitatea Bucureşti. Este căsătorit şi are o fiică.

Este sau nu Traian Băsescu în cădere liberă?
Cădere liberă e o expresie prea tare pentru a desemna o diminuare a încrederii de la 50 la 40 la sută.

Cum o explicaţi?
Preşedintele şi-a asumat criza şi cum ea înseamnă pentru unii dificultăţi, cel care o asumă e identificat poate cu cauza şi nu mai e aşa de bine văzut. Există apoi o energie debordantă consumată de adversari. În ciuda acestei erodări, preşedintele are un grad de încredere şi o intenţie de vot mai mari decât aveau în ultimul an de mandat predecesorii săi Iliescu şi Constantinescu. Să nu uităm că puterea erodează. Nu eşti sigur că vei câştiga nici atunci când lucrurile merg bine. Îmi amintesc de Lionel Jospin, care a făcut un mandat de premier bun, dar a pierdut cursa prezidenţială.

Ce îl sfătuiţi, ca politolog, ca profesor, pe domnul Traian Băsescu: să mai candideze sau nu la toamnă?
Un consilier loial nu dezvăluie secretul relaţiei sale cu cel pe care-l sfătuieşte. E departe de mine ideea de a exploata această poziţie într-un sens mediatic. Este al doilea preşedinte cu care lucrez. Nici în ceea ce-l priveşte pe Emil Constantinescu, nici în ceea ce-l priveşte pe Traian Băsescu n-o să fac publice lucrurile pe care le-am discutat. Nu sunt încă la vârsta memoriilor.

A început domnul Traian Băsescu campania electorală?
Dacă luăm termenul într-un sens slab, atunci orice gest al unui politician e unul de campanie. În acest sens, toţi politicienii sunt într-o campanie permanentă. Dar nu suntem în ceea ce se cheamă clasic o campanie electorală, adică o perioadă în care faci gesturi ca să seduci. Traian Băsescu e chiar într-o perioadă în care nu caută deloc această seducţie mediatică, o raliere în vederea obţinerii votului. Percepţia e complicată de faptul că suntem în campania pentru europarlamentare. Nimic nu-i va împiedica pe Geoană şi Antonescu să intre în campaniile propriilor partide care concurează acum, pe 7 iunie. Sunt şefi de partid, n-au nici o limitare. Preşedintele nu are această libertate, nu poate să intre în cursa de încălzire în vederea prezidenţialelor alături de PDL. Ar fi şi nefiresc, câtă vreme există un candidat care poartă numele de Băsescu.

Vorbeaţi de o să-i spunem inapetenţă pentru seducţia mediatică a preşedintelui.

Nu e inapetenţă. Ideea e că nu-şi propune în acest moment să facă această seducţie.

Tocmai pentru că nu-şi propune este acum un fel de strategie a apostrofării unor ziarişti de la Realitatea TV care pun întrebări, nu totdeauna comode, dar legitime sau sunt pur şi simplu ieşiri de om cu nervii întinşi la maximum ale lui Traian Băsescu?

În relaţiile cu politicienii, presa este adeseori apostrofată, şi în România, şi în alte părţi. Cred că trebuie văzută şi partea cealaltă a relaţiei. Situaţia în care un om politic se simte profund nedreptăţit. Sunt mulţi oameni politici care se simt profund nedreptăţiţi în relaţia lor cu presa.

Este şi domnul Traian Băsescu printre ei?

Unele din reacţiile domniei sale la gândul acesta ne trimit şi cred că este o atitudine. Există, însă, în lumea politică românească o reacţie de nemulţumire, se simt adeseori nedreptăţiţi. Unii ascund această frustrare, o închid în ei, o cenzurează, dispreţuind uneori profund şi presa, şi libertatea presei, care, cum ştiţi, mie mi se pare un lucru extrem de important. Sinceritatea reacţiei poate fi uneori luată drept o formă de agresiune. Şi s-a întâmplat asta. Eu nu sunt convins, în ceea ce-l priveşte pe preşedintele Traian Băsescu, că nu e vorba mai degrabă de sinceritate decât de o formă de agresivitate.

În momentul de faţă, e benefică menţinerea coaliţiei PDL-PSD?
Coaliţia este formula care s-a degajat în urma negocierilor. Deşi, din noiembrie 2007 încoace, dreapta e majoritară la urne, ea nu guvernează. PNL şi PDL. Peneliştii n-au mai vrut să guverneze aşa cum s-a întâmplat când dreapta nu avea majoritatea. Aşa s-a ajuns la marea coaliţie. Pentru ca o asemenea maşinărie să funcţioneze e nevoie ca partenerii să fie loiali. Nu avem foarte multe combinaţii posibile pentru a articula o majoritate. Suntem, cum am fost din ’92 încoace, sub semnul nevoii de a constitui coaliţii. Din ’92 încoace toate guvernele s-au bazat pe coaliţii, indiferent că ele au fost explicite, adică bazate pe un protocol formal, sau au fost implicite, aşa cum s-a întâmplat în perioada ’92-‘95 până să intre PRM şi PUNR formal în “Patrulaterul Roşu” sau cum a fost perioada ultimă din guvernarea Tăriceanu, în care PSD fără protocol sprijinea guvernul minoritar PNL-UDMR. Coaliţiile merg dacă există loialitate. Dacă PSD nu e loial sau dacă PDL nu e loial, coaliţia este un eşec.

Cum se vede la Cotroceni, este PSD un partid loial?
E o situaţie cu o dublă faţă. Văd o colaborare bună la nivelul Guvernului, unde miniştrii lucrează într-un spirit de solidaritate, şi există şi faţa discordiei.

Care să fie motivul acestei discordii?

E miza prezidenţialelor, şi anume miza intrării în turul doi. Geoană e actor al marii coaliţii, pentru că el e preşedintele PSD. Dar cum el mobilizează mai puţini pesedişti decât Iliescu sau Năstase, el caută să adune electoratul. Aşa că face nişte gesturi care lasă să se înţeleagă că ar vrea să asume ce e bun din această mare coaliţie şi ar vrea să lase deoparte sau să pună în dreptul altcuiva ceea ce nu e simpatic în această coaliţie. Rostul e acela de a-şi aduna oamenii, de a avea, atunci când începe campania electorală de 30 de zile, la toamnă, toţi pesediştii alături de el. Geoană are o viaţă dublă. Viaţa de şef PSD e mai estompată decât cea de candidat.

Dar este Mircea Geoană un candidat cu şanse reale la prezidenţiale?
Cele mai mari şanse le are Traian Băsescu. Geoană e mai degrabă tentat de a intra în ceea ce aş numi logica succesorului concurent. El nu-şi propune să câştige cu adevărat Preşedinţia, ci vrea doar ca el să fie cel bătut în turul doi, pentru a rămâne speranţa pentru turul următor, pentru alegerile din 2014. Ceea ce-l îngrijorează acum e ca nu el, ci Antonescu să fie cel bătut. Acesta a anunţat, de fapt, foarte clar că e “acum ori niciodată”. E cineva care joacă totul sau nimic, ca Teodor Meleşcanu în 2000. Pentru Geoană, eşecul de azi ar fi promisiunea pentru mai târziu. Cum în competiţia cu Traian Băsescu de la Primăria Capitalei, el a fost bătut în turul întâi, a trece în turul doi ar fi, pentru el, un progres.

În afară de cei trei, ce alţi candidaţi vedeţi în cursa pentru Cotroceni?
Sunt tot timpul aventurieri care îşi îngăduie luxul de a strânge 200.000 de semnături. Este şi o ocazie de a câştiga notorietate. În Franţa, sistemul e mai exigent: pentru a intra în competiţia prezidenţială se cere un număr de 500 de semnături din partea aleşilor. Intrarea în cursă este condiţionată de o susţinere deja existentă. E bine să reflectăm la acest sistem.

Unul dintre posibilii contracandidaţi ai lui Traian Băsescu este şi Radu al României-Duda, ca să folosesc titulatura oficială.
Eu am, ca foarte mulţi cetăţeni, un respect pentru tradiţia reprezentată de familia regală. Cu Radu Duda am avut o relaţie civilizată, când eram la MAE. Avea proiecte legate de Africa şi am stat cu plăcere de vorbă. Are o mare problemă de identificare politică, pentru că a trebuit să convingă mai întâi cetăţenii că este demn de a ocupa un loc în Casa Regală dintr-o republică, iar acum vrea să fie demn de şefia acesteia. E o mare problemă de identificare, dincolo de caracterul elegant al persoanei şi de manierele sale elegante. A dori să prezidenţializezi o alteţă e ceva strident.

Vă menţineţi aprecierile potrivit cărora dacă Traian Băsescu va candida nu va câştiga din turul întâi la prezidenţialele din toamnă?
Este cert şi valabil pentru orice candidat: pentru a câştiga din turul întâi are nevoie de nouă milioane de alegători. Este posibil ca nici măcar participarea la urne să nu se ridice la acest nivel.

Vă propun o scurtă plonjare în realitatea imediată. A condus discursul de luni al preşedintelui la suspendarea grevei din educaţie?
E o parte a acestui ansamblu. Greva a introdus confuzie. A pune familiile şi copiii să plătească pentru disputa dintre sindicate şi minister nu este sănătos.

Au minţit liderii sindicali care au declarat că domnul Traian Băsescu le-a spus că nu îi pasă de grevă?
Invitaţi la prezentarea proiectelor de legi ale lui Miclea, ei au anunţat greva. După prezentare, ei au spus “şi cu greva cum facem?”, iar preşedintele le-a spus: “Nu am cum să vă opresc”.

Plătiţi cotizaţie la sindicatul domnului Bobulescu?
Da, sunt membru al sindicatului din Universitate, cotizaţia se reţine din salariul de profesor.

Cum aţi ajuns, din postura de politolog şi profesor de cealaltă parte a baricadei?
Am acumulat o experienţă intelectuală a politicului, pentru că predau ştiinţe politice. Am şi o experienţă practică: am lucrat cu doi preşedinţi, am fost secretar de stat la Externe şi în ultimii doi ani am condus Comisia politică a francofoniei. Am deci o anumită expertiză. Mai e – nu o ascund – şi o chestiune de ambiţie. Mi-am cenzurat această ambiţie o lungă perioadă de timp pentru că am fost membru al PCR şi am urmat Proclamaţia de la Timişoara, deşi nu am luat evident nici o decizie în PCR. Dar nu e vorba despre vinovăţie, ci despre o responsabilitate.

Este lung drumul, în acest context, de la PCR la PDL?
Nu am să neg această apartenenţă niciodată, spre deosebire de mulţi alţi politicieni. În acea vreme, cei mai buni studenţi erau invitaţi să intre în PCR şi nu am avut atunci curajul de a spune “nu”. Nu mă mândresc cu acest episod, dar nici nu vreau să-l şterg.

Privind retrospectiv, consideraţi că a fost o greşeală?
Nu cred că se poate pune problema în aceşti termeni. Dictaturile, cum spunea Popper, te pun în situaţii care etic sunt imposibile. Îi respect pe toţi cei care de la Doina Cornea la Radu Filipescu au avut curajul protestului. Eu nu l-am avut.

V-a ajutat să ajungeţi în postura de candidat la Parlamentul European şi faptul că aţi scris în favoarea lui Traian Băsescu şi a PDL în diverse articole de presă?
Nu am scris aşa, ba chiar i-am criticat. Inclusiv în Cotidianul.

Sunteţi pe primele locuri pe lista PDL pentru europarlamentare. De obicei pe aceste locuri sunt puşi oameni care aduc voturi. Atrageţi voturi?
Cei care mă cunosc mi-au spus că până acum contactul cu lumea politică nu m-a schimbat aşa cum i-a schimbat pe alţii, făcându-i nesuferiţi. Eu sper să iau voturi explicând, nu reacţionând emoţional.

Aveţi colegi de listă şi de partid pe care doar scriitura i-a recomandat să ocupe un loc acolo, de pildă fostul nostru coleg Traian Ungureanu. Ce impresie aveţi despre acest mod de a ajunge în politică prin scriitură?
Traian Ungureanu este un jurnalist de foarte bună calitate şi e de apreciat că PDL se deschide spre un intelectual de talia lui.

Punem răul înainte: dacă nu veţi câştiga alegerile vă veţi întoarce la Cotroceni?
Pierd alegerile doar dacă PDL ia 5-6%. Dar regret că nu voi mai fi consilier când Băsescu va fi reales.

Sunt şanse să fiţi coleg la Strasbourg cu politicieni de talia unor Becali, Vadim, Elena Băsescu.
Sunt foarte diferiţi cei pe care i-aţi numit. Vadim caută să exploateze în mod cinic episodul mediatico-judiciar în care a fost amestecat cel pe care îl înjura ca la uşa cortului. Elena Băsescu a avut curajul de a candida independentă.

Vă vedeţi în compania lor?
Nu-i văd pe Vadim şi Becali la PE.

Ca profesor şi ca decan de facultate cum vedeţi înfloriturile din CV-urile unor candidaţi precum Radu de Hohenzollern şi Elena Băsescu?
Este o cultură la generaţiile tinere: au ajuns să fie CV-urile, înainte de a publica o carte, cât o carte. Pentru că sunt trecute în CV toate detaliile. Te duci două zile undeva şi treci acolo. Te duci două zile undeva şi treci acolo. Pledez pentru o rigoare şi pentru o înregistrare semnificativă a faptelor. Eu am un CV esenţializat.

De unde bani pentru campania electorală?
Nu sunt un om bogat şi mă bazez integral pe sprijinul pe care-l poate asuma partidul din care fac parte. Este singura cale legală care-mi e accesibilă.