Interviu Catavencu

„Guvernare minoritară? La Tăriceanu, a fi liberal nu însemna neapărat a fi şi democrat”
Interviu realizat de Eugen Istodor

Cîţi bani cîştigi în viaţa asta? Meriţi tu atîţia bani?
Am două joburi: sunt profesor la Universitate de aproape 2 decenii şi consilier al Preşedintelui de aproape 2 ani. Ca profesor, câştig mai puţin nu doar decât un profesor din Belgia sau Italia, dar şi decât un universitar din Senegal. Ca sfetnic al Preşedintelui, sunt plătit de vreo 8 ori mai puţin decât un consilier de la Elysee. Nimeni nu va spune vreodată că merită mai puţini bani decât câştigă. De fapt, nu e vorba despre merit, ci despre resurse ale economiei şi despre o anumită percepţie a relaţiilor dintre profesii.

La ce îţi folosesc banii de la Cotroceni?
Banii de la Cotroceni îi economisesc, cu speranţa că o dată şi o dată vom reuşi să ne mutăm din Berceni. E ceva important pentru familia Preda: soţia mea are biroul în Pipera, iar fata noastră e la Scoala centrală, aşa că amândouă irosesc mult timp pe drum.

Ştie soţia ta salariul tău? Nu rîde de tine? Nu te umileşte lunar cu cărămida ei?
Simona a câştigat vreme îndelungată mai mulţi bani decât mine, pentru că a lucrat doar în multinaţionale. Pe vremea când eu câştigam 25 de dolari (ăsta a fost salariul meu la întoarcerea de la studii din Franţa), ea avea de vreo 25 de ori mai mult.

La vîrsta ta, de ce cîştigi indecent de mult de la Cotroceni?
Nu e indecent. Altceva ar trebui să ne pună pe gânduri, şi anume că salariile debutanţilor în învăţământ au rămas foarte mici. Mărirea de salarii trebuia să îi vizeze doar pe cei care intră în sistem. Raportul dintre salariul de debut şi cel de final de carieră e indecent de dezechilibrat. Dacă aş fi ministru, aş decide ca asistentul să câştige 60 la sută din salariul unui profesor, nu 10 la sută ca acum.

De ce ţi-au dat-o pe bani?
Am fost atacat, eu şi colegii mei de la Cotroceni, pentru că orice spune Băsescu trebuie întors împotriva lui. Asta e tactica adversarilor. A spus Preşedintele că nu e în regulă ca un şef de agenţie guvernamentală să câştige 15.000 de euro, atunci trebuie lăsat să se înţeleagă că probleme au de fapt consilierii care câştigă 1.500 de euro. Ce contează un zero la sfârşit?

Ai vreo definiţie pentru politica din România?
Politica din România este, ca şi în celelalte ţări democratice, o luptă pentru gestiunea resurselor în numele unui bine general. Un bine general înţeles diferit de liberali şi de socialişti, de politicienii mai tineri şi de cei mai bătrâni.

Te-a plătit statul să înveţi teorie. La Cotroceni, cu Băsescu nu se potriveşte nimic din ce ai învăţat. De ce?
Cum cel care m-a plătit ca să-mi fac doctoratul e statul francez, nu cel român, voi cita un autor francez, Raymond Aron, care spunea că tot ceea ce ajungi să vezi în realitatea politică se afla deja în cărţi. De altfel, atunci când am venit lângă Băsescu aveam deja experienţa unei colaborări cu un alt preşedinte, Constantinescu. Stiam despre ce e vorba. Am citit mult înainte să lucrez cu Preşedinţi.

Tu eşti liberal prin formaţie, cărţi, de ce nu eşti cu Tăriceanu? Cît de liberal este Tăriceanu, dar încearcă să nu-l înjuri precum Stolojan?
Sunt liberal prin convingeri. Le-am căpătat în urma unei experienţe intelectuale. Tăriceanu, ca şi alţi liberali, ar trebui să se bucure că Băsescu are în preajmă un liberal, de fapt, mai mulţi pentru că nu sunt singurul. Tăriceanu e liberal nu prin convingeri, ci prin familie: Dan A. Lăzărescu, tatăl său vitreg, l-a format într-un spirit foarte diferit de ceea ce cred eu că înseamnă liberalismul. De pildă, Lăzărescu credea că liberalismul se poate dispensa de democraţie. Eu cred că nu există liberalism fără democraţie, adică fără afirmarea unei voinţe majoritare previzibile şi transparente. Incerc să spun că simpatia lui Tăriceanu pentru guvernare minoritară vine din educaţia primită în familie, unde a fi liberal nu însemna neapărat a fi şi democrat.

De ce nu ne lasă Băsescu să trăim. Tot timpul face scandaluri…
Preşedintele e scandalizat de mizeriile din viaţa noastră publică şi înţelege să le evoce fără înconjur. Asta irită foarte mult. Aşa că el însuşi e prezentat nu ca un om scandalizat, ci ca unul care iscă scandal. Din fericire, publicul percepe cine e sincer şi cine joacă teatru.

De 4 ani, dacă nu erau căpşunarii săracii, ne duceam dracului cu ţară cu tot. Cum arată norocul ăsta contemporan cu noi? Noi s-o frecăm, ăia să muncească şi să ne ţină.
Cei care au ales să muncească în afara României nu se vor întoarce decât dacă vor avea nu aceleaşi oportunităţi, ci unele mai bune. Va mai dura.

Ca analist politic, consilier pe trebi politice, cum explici micile scăpări ale lui Zeus? Băsescu bea cu preadetotpopulistul si smecherul Becali. De ce? La ce-i foloseste ca Elena, fiica cea mică să fie în politică? De ce atacă presa, pardon, pe Vîntu, pe Voiculescu, chiar vrea ostilitate sau dă în noi ca un ins puternic, ce nu-i pasă de nimic?
Fiind consilier, nu pot asuma public analize politice. E o mare frustrare pentru mine. O compensez ţinând un jurnal din 2005 încoace, de când m-am dus la Externe. Am văzut multe. Si în lumea diplomaţiei – nu uita că am făcut un sommet cu 100 de şefi de stat, premieri şi miniştri de externe – dar şi în politica locală.

Constantinescu a fost învins de securişti. Băsescu de cine e înfrînt?
Fraza preşedintelui Constantinescu a fost răstălmăcită. Deocamdată, Băsescu a învins în alegeri directe pe şefii actualei opoziţii din ultimul deceniu: şi Năstase şi Geoană au fost înfrânţi fără drept de apel. Sunt foarte curios cine va avea curajul să se prezinte împotriva Preşedintelui în 2009.

De ce i se spune Zeus?
E o poreclă pe care i-au născocit-o adversarii. Ei cred că îl vor putea diminua prin confruntarea cu o asemenea imagine hiperbolizantă, o dată ce aceasta s-ar impune. Nu e însă sigur că publicul o va accepta.

Ce fel de partid e PDL? Cine e preşedintele partidului? Cine îi repetă vorbele lui Băsescu ca un tonomat?
PDL e condus de singurul lider politic care a câştigat alegerile locale din primul tur. Vom vedea în noiembrie câţi dintre şefii celorlalte partide parlamentare vor avea un succes comparabil. Sunt foarte curios să văd de asemenea dacă PDL va reuşi să repete împreună cu PNL ceea ce au făcut la europene şi la locale: şi anume să obţină o majoritate de dreapta la urne. Ca alegător, mi-aş dori ca PDL şi PNL să guverneze împreună. Consilierul din mine vede însă foarte bine şi dificultăţile unui asemenea proiect.

De ce nu te-ai băgat pe liste la uninominal?
Nu caut o asemenea legitimitate. Deocamdată. Oricum, dacă aş fi candidat, m-aş fi înscris împotriva unui lider cu notorietate mare. Un Năstase, de pildă. Sau un Voiculescu, care candidează în colegiul în care voi vota. Nu m-aş fi cazat într-un colegiu comod.

Tu-i faci discursurile? Cînd esti neinspirat? Cind nu mai ai ce spune?
Ca şi ceilalţi colegi, particip la elaborarea punctelor de vedere exprimate public, ca şi a deciziilor luate de Preşedinte. Conţinutul acestor contribuţii, ca şi felul în care se ajunge la ele trebuie să rămână confidenţiale. Aşa e peste tot.

Ce ii spui tu ca sa semne a sfat de luat in seama de Basescu? Te baga vreodata in seama?
Preşedintele ştie să asculte.

Ce viaţă e asta, de consilier? Cum îmi ajută mie, băiat de Bucureşti?
Cred că un consilier are o datorie esenţială, şi anume să fie simultan onest, fidel şi critic. Am căutat să fiu aşa şi atunci cănd lucram cu Constantinescu, caut şi acum acelaşi lucru.

Au trecut 18 ani de la Revoluţie. Nu mai contează turnătoria, nici perioada comunistă, nimeni nu trage concluzii din nimic, dacă eşti cu un Bugatti eşti om, dacă spargi 10000 de euro în Bamboo te respectă lumea, vine criza peste noi şi Rapidul nu e în stare să cîştige nici un loc 7. Ce mai contează în viaţă? Nu cumva noi am trăit degeaba?
Fără Revoluţie, vieţile noastre ar fi fost măcinate ca şi ale părinţilor noştri. Există multă superficialitate afişată cu ostentaţie în public – Bugatti, Bamboo etc. – care a profitat şi ea de pe urma Revoluţiei. Nu am nici o relaţie cu această lume. Am de altfel mari rezerve faţă de orice vedetă, pentru că eu cred că spaţiul public merită mai mult.