Lustrația din 2012
Legea lustrației a fost votată ieri în Cameră, după un asalt final care a surprins opinia publică.
Proiectul fusese abandonat în urmă cu doi ani, după ce CCR declarase neconstituțională o variantă a lui.
Nimic nu părea să-l facă din nou urgent. Nimic, în afară de o grevă a foamei pe care a ignorat-o mai toată lumea. Dan Tapalagă descrie cu acuratețe pe hotnews.ro împrejurările care au readus pe agendă legea lustrației.
Senzația de improvizație lăsată de depunerea unor amendamente în ultima clipă nu a putut fi ștearsă de satisfacția celor care – azi, destul de puțini la număr – constată că, la 22 de ani și 2 luni după 1989, România se dotează cu un instrument de luptă împotriva comunismului.
Adoptarea legii nu a eliminat una dintre suspiciunile născute chiar în clipa în care s-a vorbit prima dată despre acest subiect.
Într-adevăr, din 1990 încoace, a existat bănuiala că lustrația nu e act de dreptate, ci pretext pentru ostracizare, în sensul vechi al termenului, adică pretext pentru eliminarea din competiția politică a unor persoane care dispun la un moment dat de popularitate.
În categoria lustrabililor au fost așezați și fostul nomenclaturist Ion Iliescu (ales în 1990 cu 85% din voturi), și fostul căpitan de navă Traian Băsescu (în varianta penelistă, de acum câțiva ani, a legii, formulată după eșecul suspendării) și fostul procuror Monica Macovei (în legea votată în 2012).
Antipatiile personale și dorința de răzbunare au fost, de bună seamă, nelipsite. Așa e natura umană.
Pe de altă parte însă, deși dezbaterea e veche, nuanțele au lipsit mereu. Discuția publică despre lustrație a fost din 1990 încoace săracă. Nu s-a stabilit, de fapt, ce înseamnă responsabilitate în sânul regimului comunist și, pe această bază, cine a fost cu adevărat vinovat și în ce fel. Consensul public lipsește, de altfel, nu doar în privința acestor categorii, ci și în privința calificării regimului ca întreg. Nu mai departe de săptămâna trecută, o analiză CSOP asumată de IICCMER vădea faptul că 34% din cetățeni consideră că dispariția comunismului s-a făcut în dauna României!!!
În această atmosferă tulbure, atacurile la persoană au luat locul unei evaluări chibzuite, care să deosebească între culpa politică și cea morală, ca și, în interiorul acestor categorii, între diverse pedepse în funcție de diverse vinovății.
Asta a permis, de pildă, ca Ion Iliescu să îl acuze pe Emil Constantinescu, atunci când erau adversari politici, că a fost în mult mai mare măsură vinovat în vremea comunismului, deși primul fusese secretar al CC al PCR, iar celălalt – un profesor eminent și marginal șef de organizație la una din cele 20 de facultăți ale Universității. Tot lipsa de discernământ a făcut ca persoane care îl voiau lustrabil pe căpitanul de navă Traian Băsescu să fie colaboratori dovediți ai Securității comuniste sau prieteni politici de azi ai acestora. Varianta votată ieri nu face nici ea distincția între culpa unui fost ministru comunist, cea a unui director de editură din vremea lui Ceaușescu și vinovățiile pe care ar trebui să le asume diverse categorii de procurori care au lucrat în comunism. Toți ar urma să fie tratați la fel în următorii 5 ani.
Ion Iliescu și Traian Băsescu nu au căzut – pe drept sau pe nedrept – decât sub ghliotina unor dezbateri publice dezlânate.
În schimb, legea votată ieri are o victimă perfectă.
Monica Macovei e cea care și-a convins colegii din PDL să îi acorde atenție grevistului Mărieș și să reia discuția parlamentară despre revoluție și lustrație.
Dar dincolo de cazul particular, votul de ieri ne pune în fața unei dileme politice: poți fi de acord cu o lege care sancționează fără nuanțe, punând pe picior de egalitate un ministru și un șef de post de miliție? Altfel spus: dreptatea fără discernământ e oare utilă comunității noastre politice?
UPDATE
Reiau aici ceea ce am scris și sub forma unui răspuns dat unui comentator: o lege dreaptă a lustrației e una care definește excluderea doar cu referire la participarea la decizie în interiorul regimului totalitar, pentru toate momentele în care acesta a avut asemenea caracteristici. Îmbrățișez, altfel spus, perspectiva lui Raymond Aron asupra regimului, întrucât comunismul românesc nu a avut pe toată durata lui caracteristici totalitare. Mă tem că în acest moment înțelegerea de care are parte comunismul românesc, înclusiv în rândul anticomuniștilor, e mai degrabă una propagandistică. În aceste condiții, e de la sine înțeles de ce nici definirea categoriilor lustrabile pe baza responsabilității în decizie, nici dozarea pedepselor nu au fost luate în seamă de nimeni. Cred că președintele ar trebui să ceară reexaminarea legii, pentru a corecta abordarea holistă și propagandistică.
Cuvinte cheie: comunism
22 comentarii
@Cristian Preda
Cine foloseste aceasta lege, si mai ales, la ce foloseste ea? Aceasta este intrebarea.
inca un exemplu de lege votat fara a-i constientiza efectele dincolo de imediatul executarii sau favorizarii unor persoane anume …
Dreptatea fara discernamant se numeste nedreptate. Si prostie, pe deasupra.
Legii asteia eu i-as spune diversiune propagandistica de precampanie, pt. multumirea profitorilor anticomunismului de la spartul targului.
M-am distrat copios cand am citit despre “capitanul de nava” Traian Basescu. Induiosator eufemism, ce sa spun. C e Dumnezeu, ca suntem oameni maturi, nu copii!
”constată că, la 22 de ani și 2 luni după 1989, România se dotează cu un instrument de luptă împotriva comunismului.” Io zic sa aveti mai multa grija fata de cei care citesc textele dumneavoastra, nu de alta dar citind prostia de mai sus cititorii risca sa moara. De ras. Io inteleg ca sunteti in campanie electorala, dar parca nici chiar asa.
Ca de obicei,parlamentul face legi care nu servesc unor principii,ci unor persoane.Tot ca de obicei,puzderia de amendamente (si ”ajutorul” CCR) face ca legea adoptata sa nu mai aibe aproape nimic in comun cu cea intrata in dezbatere.Cu siguranta,nici unul dintre marii profitori ai perioadei comuniste nu va avea nimic de suferit in urma acestei legi,formale si absolut inutile după 22 de ani.
Depinde dupa facultati ar fi spus Moromete, dle Preda.
Dupa mintea colegilor dumneavoastra izvorul de cadre din CC al UTC era o chestie in regula, CC al PCR- nu.
Nu ma mira, dar e amuzant.
Traian recently posted..Quickies cu idioti : camatarul machidon Mihai Viteazu, asteroidul si inchiderea internetului
@Atrides…legea e un instrument de lupta impotriva comunismului…el poate fi bun, mai putin bun sau prost de-abinelea, insa exista. Nu era minunat cum condamnase Romania comunismul dar comunistii nu erau incriminati prin nicio lege?!
Daca este adevarat ca Monica Macovei este afectata de aceasta lege, atunci este nedrept. Sa nu uitam cazul Mona Musca in comparatie cu Dan Voiculescu, care este aliatul de baza al lui Crin Antonescu
alex rauta:
UDMR a pus PDL într-o situație foarte delicată, de vreme ce M. Macovei e vicepreședinte al principalului partid de guvernare.
radu
Vi se pare că un membru al CC al PCR era pe picior de egalitate cu un căpitan de navă?
atreides
Cu rea credință puteți râde de orice.
gigin
De acord.
Traian:
Responsabilitatea se măsoară pornind de la participarea la decizie. Pe mine lipsa de nuanțe nu mă amuză. E interesant că folosiți o referință la cultura rurală a lui Moromete pentru a tranșa o dilemă politică din 2012.
Cristian Preda recently posted..Lustrația din 2012
o mica observatie: Basescu ar fi fost “lustrabil” nu pentru functia sa de capitan de vapor, ci pentru cea de sef al unei reprezentante comerciale in strainatate. o prostie, desigur, lustratia ar fi trebuit sa vizeze doar oameni din primul sau al doilea esalon al PCR sau UTC (gen Ungureanu), nu demnitari marunti cum a fost Basescu.
Aş avea şi eu o urgenţă legislativă.
http://bibliotecarul.blogspot.com/2012/02/militez-pentru-dreptul-de-alege-propria.html
Dacă s-a putut cu lustraţia, aştept şi eu această lege până pe 16 martie 2012.
Bibliotecaru recently posted..Militez pentru dreptul de a alege propria eutanasiere
Nu prea înţeleg eu cum această lege este “un instrument de luptă împotriva comunismului”, acum, după 22 de ani. Aaşa, “sans frontières”? Eu unul ştiu că vinovăţiile sunt individuale, nu colective, iar dacă ne luptăm cu comunismul, ne luptăm şi cu comuniştii. Cu toţi, fie ei demnitari sau simpli membri. Nu, chestia cu “dă-i şi luptă” este puerilă. A, vrem să-i împiedicăm pe comuniştii care au fost la butoane să paraziteze noua democraţie? Păi atunci ne întoarcem la momentul “22 de ani după” şi realizăm ridicolul situaţiei: după 22 de ani de parazitare şi de trai neneacă venim cu vermorelul şi spriţuim prin ungherele democraţiei originale. Dar nu doar asta. Mai şi modificăm pe genunchi şi acordăm dispense. Aşa da luptă împotriva comunismului. Duşmanul duşmanului meu mi-e prieten, fie el fost comunist sau nu.
Exemplu clar de lipsă de discernământ este situaţia Monicăi Macovei. Iată cum generalizarea poate face feste, pentru că nu cred că toţi procurorii au fost instrumente ale poliţiei politice. Dar interesul pentru conservarea majorităţii a fost mai mare. Moralitatea luptei împotriva comunismului atinge astfel cote de neinimaginat pentru cineva care mai ştie ce-i aia etică.
Pe bună dreptate spuneţi că “responsabilitatea se măsoară pornind de la participarea la decizie”. Ar fi fost de preferat să spunem “gradul de participare la decizie”. Legea nu face însă această distincţie. Şi asta o face imorală. Chiar neconstituţională. Iar zisele dumneavoastră pot fi înscrise, poate, doar la deziderate ratate. Da, avem “dreptatea fără discernământ”. Şi ea este nedreptate pur şi simplu şi nu poate fi judecată în termeni de utilitate.
Horia Pană recently posted..Niciodată să nu spui niciodată
licurg:
Peneliștii l-au vizat personal pe Traian Băsescu. Sunteți convins că Ungureanu a participat la vreo decizie a regimului comunist? Eu cred că răspunsul e “nu”. Și mai cred că singurul criteriu pentru a defini categoria lustrabililor inclusiv la 22 de ani după căderea regimului e participarea la decizie. O lege care introduce pe lângă acest criteriu categorii noi, în funcție de animozități personale de azi, nu e dreaptă.
Horia Pană:
Referința era ironică.
conform legii asteia marin preda , ca fost director al editurii cartea romaneasca, este lustrabil.
am citit cartea aia, in 1980, aproape in genunchi.
legea asta data propagandistic il murdareste impardonabil pe “Marele singuratic”.
sa le fie rusine celor care au dat o.
unii mai incerca sa si faca si capital electoral!
@cpreda
si eu cred ca penelistii l-au vizat pe Basescu, dar in calitate de demnitar comunist, nu in calitate de capitan de vapor.
sunt convins ca Ungureanu nu a participat la vreo decizie a regimului comunist, dar daca includem in lustratie doar pe cei ce au luat decizii, putem ajunge la concluzia ca s-a facut degeaba condamnarea comunismului: nu regimul comunist a fost criminal ci doar cei ce au luat decizii. cum spunea cineva de mai sus, vina este individuala. deci, avem (ma rog, aveam acum 15-20 de ani) 2 alternative: ori judecam engros pe categorii de demnitari si stabilim nivelul ierarhic pana la care coboara lustratia, fara a tine seama de vina individuala (lucru care mie imi repugna), fie judecam fiecara caz in parte. dar in acest ultim caz, condamnarea comunismului nu mai are logica, are logica doar judecarea celor vinovati de crime in timpul comunismului.
free:
E evident că “director de editură” e categoria compusă pentru a-l așeza acolo pe Ion Ileiscu. Lipsa de discernământ a făcut ca orice director de editură din vremea comunismului să fie așezat pe picior de egalitate cu demnitarii comuniști.
licurg:
Băsescu – demnitar comunist? Nu exagerați!
Domnule Preda, va faceti ca nu intelegeti la ce ma refer. Traian Basescu nu a fost un simplu capitan de nava, ci sef al flotei romanesti de la Anvers. Asta inseamna echivalentul unui subsecretar de stat, in domeniul comertului exterior, care presupunea anumite legaturi cu Securitatea si numirea de catre Cabinetul Doi. Nu-mi fac iluzii ca dosarul lui ar putea deveni accesibil, dar e bine sa stim despre ce vorbim. Sunt destui care erau oficial “ingineri”, iar neoficial… ehe!
Va dau dreptate in rest.
pe iliescu il consider inamic personal inca din 90, daca se dorea “lustrarea” lui, avusese suficiente functii in pcr, asa incat se incadreaza lejer in orice lege a lustratiei, inclusiv in aceasta., asa ca nu vad rostul.
a l include in categoria asta pe marin preda mi se pare mai mult decat o gafa, este o crima in fata istoriei.
iar ne batem joc de noi insine?
cred ca aveti puterea sa l influentati pe dl basescu sa retrimita legea,
asa fi si eu , macar acum, in asentiment cu dumnealui.
multumesc,
oricum.
“Îmbrățișez, altfel spus, perspectiva lui Raymond Aron asupra regimului, întrucât comunismul românesc nu a avut pe toată durata lui caracteristici totalitare. ”
grea fraza, domnul preda… poate ne spuneti si noua care au fost acele ‘durate’ netotalitare. aruncati in aer si marea – ca sa nu spun singura – reusita a presedintelui nostru – condamnarea comunismului
si nu in ultimul rind, ce ne facem cu marele slogan al pd: salvam tara de comunisti (a se ceti psd mostenitorul pcr) – nu intram acum in detalii referitoare la filiatia partidului din care faceti parte, nici macar la componenta acestuia, fie ea cu radacin adinci in utc, uscr sau pcr.
poate reusiti totusi sa iesiti din haina de partid si sa ne vorbiti despre ipocrizia luptatorilor anticomunisti post-factum.
[...] parlamentara despre revolutie si lustratie”, afirma europarlamentarul PDL Cristian Preda, pe blogul lui, intrebandu-se, in acest context, daca poti fi de acord cu o lege care “sanctioneaza fara [...]
Domnule Cristian Preda,
Tonul comentariului meu nu s-a vrut nici un moment a fi o înţepătură către dumneavoastră. Am înţeles perfect unde băteaţi şi suntem în acord, dacă-mi permiteţi în acest caz nuanţa de egalitate. Inclusiv faţă de referirea dumneavoastră la MR Ungureanu. Să aveţi un weekend frumos!
Horia Pană recently posted..Niciodată să nu spui niciodată
Introduceți datele si comentariul dvs.