Posts from — November 2011

Romanul lui Abraham Yehoshua tradus de curând la Polirom poate fi citit în multe feluri, deși istoria de la care pleacă e simplă: o necunoscută e ucisă într-un atentat la Ierusalim și singura modalitate de a o identifica e o bucată din fișa de plată a ultimului său salariu. Firma unde lucrase e intimidată de publicarea unui articol negativ în presă despre felul cum își tratează salariații, așa că se dă peste cap pentru a se arăta atentă și omenoasă. Directorul de resurse umane e trimis în țara îndepărtată de unde venise femeia pentru a-i însoți cadavrul. Romanul e în egală măsură o reflecție despre străin în Israelul de azi, o relatare ironică a unui episod tragic, dar și o galerie de portrete literare reușite.

Humanitas a publicat o nouă carte a profesorului Lucian Boia.

Ilustrul istoric a selectat 120 de personalități ale elitei intelectuale românești din perioada 1930-1950 și a descris parcursul acestora în funcție de rupturile (deloc puține) de regim politic, ca și de relația dintre constrângere și servitutea voluntară.
Cartea e plină de citate bine alese pentru a ilustra atitudini, ca și de exemple de inițiative bizare, cum e de pildă, în vremea lui Antonescu, “instituirea unei comisii pentru controlul literaturii de aventuri! Avea să o prezideze scriitorul Romulus Dianu (președinte al comisiei permanente de control, verificare și aprobare a publicațiilor), iar printre membri îi întâlnim, din partea Academiei, pe însuși Mihail Sadoveanu, alături de profesorul Ștefan Ciobanu (specialist, totuși, nu în aventuri, ci în literatura română veche), iar de la Ministerul Culturii Naționale, pe Șerban Cioculescu și pe Nicolae Șerban. Va fi funcționat comisia cu adevărat?”

Am acordat un interviu RFI Romania. Intre altele, am incurajat USL sa porneasca procedura de suspendare a presedintelui, precizand ca aceasta e, in mod nelegitim, asociata cu o motiune de cenzura la adresa nu a premierului, ci a sefului statului. Spre deosebire de motiunea de cenzura prevazuta in Constitutie, care are la baza – ca peste tot – nemultumirea la adresa sefului guvernului, adica o ratiune pur politica, suspendarea e prevazuta pentru cazurile de incalcare a Constitutiei. Daca va trece de la vorbe la fapte, USL va forta interpretarea textului Constitutiei, pentru a gasi – ca si in 2007 – o vina acolo unde nu e decat diferenta de opinie. Publicul nu va fi pacalit. Mai mult: va intelege ca nemultumirea pentru situatia economica grea e exploatata in chip politicianist.
In urma cu patru ani, nu aveau dreptate, dar au avut voturi de la 322 de alesi. Acum, nu vor avea nici voturile.

Acum câteva săptămâni, Partidul Popular Europen a decis să organizeze viitorul său congres la București. În compensație, socialiștii europeni au hotărât deunăzi să țină reuniunea lor de la anul tot în capitala României.
E un lucru bun, o recunoaștere a apartenenței noastre la spațiul politic european. Faptul că în România au loc alegeri în 2012 a contat, de bună seamă, în deciziile luate.
Socialiștii vor face campanie pentru PSD (oare și pentru PNL?), așa cum PPE va sprijini PDL. S-a mai întâmplat până acum și în alte țări, se va mai întâmpla și după 2012.
Ar fi bine ca românii să aducă în asemenea întruniri contribuții care să nu fie doar de ordin logistic. Pe scurt: n-ar fi rău ca mintea să fie și ea pusă la contribuție.
Mă tem că, din această perspectivă, Victor Ponta a început prost pregătirile.
Pentru a colora anunțul fericitului eveniment socialist, Victor Ponta… îmi face un portret! În acest scop, liderul PSD combină unele dintre puținele referințe politice care îi sunt probabil la îndemână (“Lenin în Elveția”, plus numele șefimii socialiste de azi) cu expresii jignitoare (să fie influența lui Vanghelie?), ca și cu câteva speranțe electorale.
Fruntașul socialist crede că acest amalgam e suficient pentru a lansa o polemică. Mă tem că îl voi dezamăgi pe Victor Ponta.
Polemica presupune ceva mai mult.
Câteva idei.
Măcar una.
Pentru a intra într-o confruntare de idei, nu e de ajuns să spui că “va câștiga partidul X” sau că “Y e dictator” sau că “un intelectual e bun doar dacă îl aplaudă pe Adrian Năstase”.
În urmă cu câteva luni, l-am provocat la dialog pe Victor Ponta pe tema constituționalizării deficitului bugetar, o chestiune politică la ordinea zilei în Europa, y compris printre socialiștii săi dragi.
Nu mi-a răspuns nici până în ziua de azi.
Mai fac un efort acum, dar adaug și o altă întrebare celei deja puse. E mai simplă decât prima. Despre ce e vorba?
Victor Ponta îmi reproșează că am aplaudat victorille familiei politice din care face parte PDL, notând eșecurile stângii. Constatările mele au fost seci. Am descris slăbiciunile lui Papandreu văzute de o lume întreagă, am constatat, pe de altă parte, că socialiștii lui Zapatero au realizat cel mai slab scor din istoria recentă a stângii spaniole.
Papandreu și Zapatero erau două dintre icoanele lui Victor Ponta. Li s-a închinat până în ultima clipă. Le-a făcut, pemtru uzul publicului românesc, portrete mai mult decât elogioase. Flerul lui Ponta seamănă cu cel al mentorului său, Adrian Năstase, cel care se grăbea să semneze un Tratat cu URSS în anul în care Imperiul sovietic își dădea duhul. Ponta vede mari bărbați de stat în figuri devenite sinistre pentru propriile lor electorate.
De altfel, după eșecul lui Zapatero în Spania, Rasmussen a anunțat că va abandona șefia socialiștilor europeni.
Victor Ponta a anunțat și el săptămâna trecută că demisionează. Dar nu pentru motivul invocat de Rasmussen, ci doar dacă suspendarea lui Traian Băsescu nu va fi confirmată de cetățeni la urne. Pariul e anulat dacă USL renunță la suspendare sau dacă ratează reunirea unei majorități anti-prezidențiale.
Iată de ce eu cred că Ponta trebuie să aibă mai mult curaj.
I-aș propune să reformuleze pariul cu cetățenii și să demisioneze dacă USL nu reușește să îl suspende pe președinte.
Sunt convins că pesediștii îi vor fi recunoscători. I-ar scuti astfel de efortul depus în debarcările lui Iliescu, Năstase sau Geoană.

Duminică la 12h, la Târgul de carte Gaudeamus, Sorin Alexandrescu și Mihai-Răzvan Ungureanu vor prezenta cartea mea de la Polirom, apărută cu o lună în urmă. Din partea editurii va fi prezent Adrian Șerban, cu care am colaborat foarte bine.

UPDATE:
O poza de la lansare:

O a doua:

Joi seara am avut bucuria de a regăsi lumea Colegiului Noua Europă, pentru a susține o conferință pe marginea ultimei mele cărți de la Polirom, Rumânii fericiți. Vot și putere de la 1831 până în prezent.
Fondatorul NEC, Andrei Pleșu, a avut amabilitatea să deschidă conferința, la care au participat colegi de la științe politice, istorie, sociologie, ca și mai mulți alumni ai colegiului.

Pe scurt: am avut, pentru două ceasuri, privilegiul unei atmosfere cuceritoare, în care dialogul cordial și diversitatea interpretărilor au făcut casă bună.

Diseara, de la 20h30, voi fi in studioul B1 tv, la invitatia lui Robert Turcescu.

Daniela Andreescu e departe de a fi singurul membru PDL care poate asuma sefia secretariatului general al Guvernului.
Aroganta raspunsurilor formulate de D. Andreescu la intrebarile care i-au fost adresate in ultimele zile este intolerabila.
Nu e, deci, vorba doar despre o problema legala, ci si despre o problema de etica publica. Secretarul general al Guvernului avea datoria de a lamuri simplu si clar ce i s-a reprosat, nu de a tortura limba juristilor pentru a machia interese private.
Decenta cere inlocuirea Danielei Andreescu de urgenta.

Azi si maine, o delegatie a comisiei de petitii (PETI) din PE se afla la Bucuresti, pentru a discuta cu petitionarii din Romania. Pe agenda se afla, intre altele, proiectul de la Rosia Montana si petitia Arhiepiscopiei romano-catolice referitoare la Cathedral Plaza, adoptiile internationale si parcurile eoliene din Dobrogea.
La ora la care scriu, membrii delegatiei discuta cu reprezentanii Rosia Montana Gold Corporation, prima intalnire din program. Vor urma discutii la Ministerul Mediului, ca si la Parlament, cu comisiile de petitii din Camera si din Senat. Maine, o parte a comisiei se va afla in Dobrogea.q

Astazi au loc alegeri pentru functia suprema in Gambia.
Yahya Jammeh, presedinte in functie din 1994, e favoritul scrutinului.
Seful unuia dintre cele mai sarace state din lume si-a construit reputatia unui tamaduitor, care a descifrat misterul obezitatii, impotentei, diabetului si al SIDA!
Organizatia Reporters sans frontieres scria despre el in urma cu cateva luni ca e “un dictator delirant, imprevizibil si violent. A promis ca ii va decapita pe homosexuali, pentru a curata societatea gambiana. Paranoic, Jammeh a amenintat ca va ucide pe oricine va incerca sa destabilizeze tara, in primul rand pe aparatorii drepturilor omului si pe ziaristi”. Legile din Gambia pedepsesc delictul de opinie prin presa cu amenzi cuprinse intre 24 si 120 de mii de euro!