Posts from — September 2011

(O persoană care semnează) Victor Ponta a postat un răspuns la textul pe care l-am publicat ieri. Îl reiau aici, sperând să nu fie o farsă. Dacă e, îmi cer anticipat scuze. Dacă nu e, îi mulțumesc lui V.Ponta și îl asigur că aștept și mai curios răspunsul referitor la constituționalizarea deficitului. Deocamdată, textul semnat V.Ponta:
“Dle Preda – NU, nu am primit niciodata o masina sau sponsorizari de la firmele Dlui. Umbrarescu! Azi am depus la instanta o actiune civila impotriva celor de la Evenimentul Zilei, cu toate documentele anexate. Pot sa inteleg batalia politica pe care o duceti cu mine, e fireasca, dar o sa postez un alt comentariu pe blogul dvs atunci cand o sa fiti atacat si calomniat intr-un ziar asa cum sunt eu acum sa va intreb :””Ei, acum va place?”” . O zi cat mai buna”.

La prânz, plenul Parlamentului a votat mai multe rezoluții, între care și cea despre Libia, propusă de mine acum trei zile.

Pe lângă aceasta, pe agendă s-au aflat alte două rezoluții al căror co-autor am fost (una referitoare la Siria, alta – la foametea din Estul Africii), ca și o recomandare referitoare la Acordul de asociere UE-Moldova (unde raportor fictiv a fost colegul meu TRU) și o recomandare inițiată de M. Macovei care cere depășirea distanței dintre legislația anti-corupție și realitatea corupției.
Tot azi, am avut bucuria de a constata că o declarație scrisă pe care am inițiat-o împreună cu V. Peillon și F. Castex de la socialiști, I. Vajgl de la ALDE și F. Brantner de la Verzi a reunit numărul necesar de semnături pentru a fi adoptată ca declarație a Parlamentului. Am solicitat prin această declarație extinderea programelor Leonardo și Erasmus Mundus la studenții din sudul Mediteranei. Din fericire, pe ultima sută de metri, am reușit să obținem acordul unei majorități a membrilor PE.
Dimineața, am participat de asemenea la o reuniune cu colegii mei din PPE, pentru a pregăti o vizită a comisiei de petiții a Parlamentului European în România. Vizita are drept scop întâlnirea unor petiționari care au scris forului reprezentativ european. Deputații PSD și PNL ar vrea să o transforme într-un circ mediatic. Sper că nu vor reuși.
În cursul după-amiezii, voi interveni ca autor, din partea PPE, pe marginea a două cazuri de încălcări grave ale drepturilor omului în Belarus și în Sudan.

Îl puteți accesa la adresa http://baconschi.ro
Blogurile devin tot mai prizate la varful PDL, după o epocă în care membrii de partid care scriau prea mult erau apostrofați…
Succes, Doru!

M-am adresat săptămâna trecută dlui Ponta, cu rugămintea de a clarifica o problemă politică majoră, și anume felul în care vede constituționalizarea unei limite pentru deficitul bugetar. Nu mi-a răspuns. Regret această tăcere.
Îi scriau acum din nou, cu o rugăminte mult mai simplă. După ce presa de azi a relatat că șeful PSD a primit cadou de la un om de afaceri o mașină de mare valoare, dl Ponta a tăcut. Ieri, era foarte vorbăreț profețind – eronat – că vizita președintelui în SUA va fi un dezastru. Azi ar fi suficiente câteva vorbe pentru a lămuri dacă da sau nu obișnuiește să primească de la mediul de afaceri cadouri scumpe. Nu e o chestiune de viață privată, ci una de interes public. Spun asta pentru că personal nu mă interesează și cred de asemenea că publicul nu așteaptă lămuriri asupra pasiunilor private ale discipolului lui Adrian Năstase. Altfel spus: nu aștept ca actualul lider PSD să calce pe umerii fostului premier care invita jurnaliștii să îi viziteze colecția privată de tablouri, invitând la rândul său presa să îi viziteze garajul. Opinia publică va fi mulțumită dacă va afla în ce fel vede un social-democrat relația sa cu lumea afacerilor. Iar pentru asta, e suficient ca domnul Ponta să rostească doar câteva vorbe:
- da, am primit și e legitim!
- da, am primit și e ilegitim!
- nu, nu am primit!

Azi, am vorbit în plen pe marginea situației din Libia: intervenția va putea fi urmărită în zilele următoare pe site-ul Parlamentului, unde sunt reproduse – în formă scrisă și video – toate discursurile deputaților. Ceva mai devreme, după prima parte a ședinței de votare de la prânz, deputații europeni au comemorat victimele masacrului din Norvegia din iulie. Dincolo de consensul referitor la condamnarea violenței, am remarcat două atitudini foarte diferite la cei care au luat cuvântul. Prima care mi-a atras atenția a fost eleganța liderului socialist Martin Schulz, care a menționat în speech-ul său mesajul pe care i l-a trimis în acele zile un coleg din PPE, italianul Mario Mauro: acesta îi spunea “resimt atacul din Norvegia ca un atac îndreptat și împotriva mea”. A doua atitudine am identificat-o la Daniel Cohn-Bendit: în intervenția sa despre Norvegia, liderul ecologist l-a atacat pe Jean-Marie Le Pen, ca purtător exemplar al mesajului intolerant, care a condus la gestul lui Breivik.
Tot astăzi, am avut o întâlnire cu doi diplomați egipteni, pentru a discuta despre relațiile noilor autorități de la Cairo cu Israelul și cu Turcia, am evocat în grupul de lucru DEVE al familiei mele politice situația unui raport de care m-am ocupat în ultimele săptămâni și care va trebui votat săptămâna viitoare, iar seara am prezidat reuniunea grupului PPE care pregătește intervențiile de mâine despre situația drepturilor omului, un subiect aflat pe agenda fiecărei sesiuni plenare.

Am publicat un articol după vizita din Islanda pe un site britanic despre afaceri europene.
Îl puteți citi la adresa: http://www.publicserviceeurope.com/article/852/iceland-eu-accession-a-win-win-situation

Salut declarația președintelui referitoare la menținerea țintei de aderare la euro. Cred că ea vine la timp.
Într-adevăr, în ultimele zile, cuvintele cel mai des asociate cu “euro” sunt “faliment”, “speculație”, “Grecia” și, respectiv, “regăsirea încrederii”, “curaj” și “rigoare”. Comisarul Oettinger s-a grăbit să ceară coborârea în bernă a steagului țărilor care au datorii. Ici și colo, apare chiar ideea ieșirii Greciei din zona euro. Președintele Băsescu a ales o cale diferită, aceea de a susține moneda comună europeană. Deși nu suntem membri ai zonei euro, e bine să ne definim țintele politice în funcție de interesul general pe termen lung. Iar euro e la fel de mult legat de acest interes ca și scutul anti-rachetă.

Marți 13 septembrie, am participat la circa 10 întâlniri. Nu le voi menționa pe toate.
Rețin, în primul rând, reuniunea pe care am avut-o în cursul dimineții cu ambasadorul Algeriei pe lângă UE. Asemenea întâlniri sunt frecvente atunci când lucrezi în comisia de afaceri externe. Două au fost subiectele abordate: stadiul reformelor din Algeria, în condițiile în care ieri legislativul din acesată țară a primit ultimele propuneri de reformă a sistemului politic, ca și relațiile Algerului cu autoritățile de tranziție din Libia.
La prânz, am votat 24 de rapoarte în plen, lista lor putând fi consultată de oricine pe site-ul Parlamentului.
În cursul după-amiezii, am participat la discuția grupului PPE cu adjunctul misiunii Egiptului pe lângă UE, care a explicat nu doar nefericitul incident de săptămâna trecută care a condus la incendierea ambasadei Israelului, ci și cum anume sunt pregătite alegerile “în 3 valuri”: dat fiind că alegerile vor fi supravegheate de judecători și ținând seama de faptul că aceștia sunt de trei ori mai puțini decât secțiile de votare, scrutinul se va desfășura în trei tranșe distincte, la interval de 15 zile.
Tot după prînz am fost negociatorul grupului meu politic pentru o rezoluție comună a Parlamentului referitoare la arestarea lui Alex Bielațki de către autoritățile din Belarus.
Închei cu o observație despe două discursuri ținute azi. Primul i-a aparținut președintelui Poloniei, care s-a adresat plenului PE. Al doilea l-a avut ca autor pe președintele Comisiei, Jose Manuel Barroso, care a venit în această seară la o discuție de două ore cu membrii PPE. Și Komorovski și Barroso au pornit de la ideea că Europa traversează cea mai grea criză din istoria ei. Răspunsurile la criză au fost concepute în mod diferit de cei doi. Președintele polonez a pus accentul pe solidaritate, ca parte a modelului social european, ca și pe curaj ca virtute politică.

Președintele Comisiei a spus, dimpotrivă, că nu e nevoie atât de curaj, cât de simțul realității și de transformarea deciziilor luate la nivel comunitar în realități. Fost dizident și editor de samizdat, Komorovski a evocat “emoția libertății”. Fost premier în țara sa, Barroso a vorbit de eurobonduri și de adversarii lor. Cea mai interesantă trimitere i-a aparținut, în opinia mea, președintelui Poloniei: citând spusele lui Charles de Gaulle, care descria Europa ca o catedrală, Komorovski a reamintit că în Evul mediu catedralele nu aveau un contur determinat de la bun început, ci își vădeau formele abia la final, după o lucrare care dura decenii, dacă nu secole.
Ce anumepoate crea mai multă încredere azi?
Imaginea catedralei medievale sau eurobondurile?

Faptul că unii comentatori au anunțat, înainte ca președintele să plece în SUA, că vizita e un eșec, pentru că Obama nu-l va primi pe Băsescu, nu mai miră pe nimeni. Opiniile ferme sunt mai puternice decât realitatea.
Dar faptul că liderul opoziției declară că președintele va fi tratat ca un servitor și va fi confundat cu personalul administrativ de la Casă Albă e un lucru care trebuie să ne atragă atenția. De ce? Oare pentru că dl Ponta nu are nicio convingere și ciocnirea cu realitatea, valabilă în cazul comentatorilor, e lipsită de sens? La drept vorbind, șeful PSD nu are convingeri, dar e departe de a fi o excepție. Și atunci?
Declarația lui Ponta despre presupusa servitute prezidențială ne atrage atenția asupra faptului că fruntașul PSD e lipsit de fler. Dacă, după atâția ani de viață politică, Victor Ponta își putea închipui că Traian Băsescu se duce la Washington fără a se întâlni cu omologul său american, înseamnă că nu înțelege nimic din ceea ce e Băsescu.
În politică, e ideal să ai și convingeri, și fler. Primele te ajută să îți construiești un drum drept, fără accidentele impuse de compromisurile rușionase. Al doilea te scapă la nevoie din împrejurări ieșite din comun.
Dacă nu ai nici convingeri, nici fler, mai bine te apuci în mod serios de altceva.
Când zic “altceva”, nu exclud cursele auto…

Sunt în total dezacord cu ideea exprimată astăzi de colegul meu Sever Voinescu, care nu face de altfel decât să repete un loc comun al elitelor politice autohtone. Am în vedere teza potrivit căreia votul pe liste ar fi rău pentru că ar permite ascunderea unor candidați lipsiți de onestitate.
Nu știu cine a inventat această lectură a sistemelor de vot. Dacă aș ști, i-aș spune două lucruri.
1. Nimic nu împiedică un candidat de proastă condiție să iasă învingător dintr-un sistem fără liste. Istoria electorală e plină de exemple în care candidați de proastă condiție au folosit multiple sisteme de vot pentru a ocupa poziții de autoritate. Nici o formulă electorală nu e un scut pentru impostori.
2. Există posibilitatea de a personaliza votul și folosind listele, nu doar colegiile cu un loc. E suficient ca alegătorului să i se dea posibilitatea de a alege de pe liste pe cine vrea. Știu că replica automat servită de politicienii noștri e că ar fi vorba de un sistem mult prea complicat. Răspunsul meu e că sistemul a fost deja folosit cu succes în prima parte a perioadei interbelice, când gradul de analfabetism era mult mai mare decât azi.
Am propus în multe rânduri ca discuția despre sistemul de vot să fie purtată în termenii ei consacrați, din democrațiile de tradiție, și nu plecând de la mitologiile populiste.
În realitate, defectul votului pe liste e fragmentarea legislativului. Iar virtutea votului majoritar e fabricarea unor majorități, nu vânarea candidaților lipsiți de onestitate.
Ideea de a părăsi terenul mitologic e împotriva curentului. În România, nu e singura idee de acest fel. Populismul e la putere. În toate partidele.