Posts from — September 2011

Esther de Lange, euro-deputată PPE din Olanda, a declarat că România ar practica “un șantaj de modă veche”, întrucât blochează de câteva zile importurile de bulbi și semințe din țara lalelelor, ca reacție la anunțul privind refuzul accesului nostru în Schengen.
Această declarație intervine în contextul în care guvernul olandez a precizat că nu vede o legătură între cele două chestiuni.
Esther de Lange e unul dintre cei trei deputați olandezi din PPE care au votat împotriva raportului prin care Parlamentul European solicita în iunie, cu o largă majoritate, aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen.
Nici Esther de Lange, nici guvernul olandez nu au prezentat, din iunie încoace, argumente diferite de cele înfățișate de celelate state europene și care au ajuns totuși la un compromis rezonabil privind accesul românilor și al bulgarilor în Schengen. Era vorba despre un acces în trepte, care ar fi permis creșterea treptată a încrederii. De ce nu acceptă olandezii ceea ce au acceptat ceilalți europeni? Mister.
E oare această suspiciune mai rezonabilă decât cea care evocă pericolul ca bulbii de lalele să conțină bacterii?
Sunt oare cetățenii din România mai periculoși decât nevăzuta bacterie olandeză?
UPDATE:
Conform Mediafax, ministrul Baconschi a confirmat ralierea Finlandei la poziția olandeză.

După ce ieri Parlamentul a fost evacuat, din pricina unei pene de curent, activitatea deputaților europeni a fost reluată în această dimineață.
Săptămâna e consacrată activităților din comisiile de specialitate, dar și din grupurile politice.
Azi nu am avut decât reuniuni de grup și în primul rând o ședință a membrilor din AFET, DEVE și INTA, pentru a pregăti voturile din ședința plenară de săptămâna viitoare, în materiile de afaceri externe. Tot în aceste reuniuni se stabilesc și vorbitorii în numele grupului politic. Totul a durat 2 ore. Dezbaterile sunt off the record, așa că nu pot indica obiectul intervențiilor mele.
În reuniunea delegației române la PPE, am aflat cu multă satisfacție că viitorul congres al Partidului Popular European va avea loc la anul în România. E o recunoaștere a rolului organizației de la noi în ansamblul familiei populare.
În cursul dimineții, am avut două reuniuni demne de a fi menționate. Prima a fost organizată de grupul de monitorizare a situației din sudul Mediteranei. Francoise Millecam, responsabilă pentru programele de cooperare din cadrul misiunii UE de la Tunis, ne-a prezentat intrevențiile Uniunii Europene în Tunisia, după căderea lui Ben Ali. În ceea ce mă privește, am fost interesat în mod special de ajutorul acordat prin Intrumentul european pentru Democrație și Drepturile Omului. Am solicitat, de asemenea, informații despre ecourile vizitei făcute săptămâna trecută de către premierul turc Erdogan în Tunisia.
Am întâlnit de asemenea astăzi, la PE, o reprezentantă a Publish What You Fund, o rețea de asociații implicate într-o largă campanie pentru transparență, cu referință la ajutorul pentru dezvoltare. Un contact util pentru activitatea mea din comisia de dezvoltare.

L-am văzut prima dată pe Johnny Răducanu într-un jam session la Costinești prin 86 sau 87. Am înțeles atunci geniul improvizației. Mai târziu, am avut șansa de a-l asculta pe îndelete, la o școală de vară de la Tescani. Alături de Andrei Pleșu și H.R. Patapievici, discutam zi lumină cu tinerii studenți, iar seara, Johnny, la pianul lui Enescu, preda lecții de jazz. Tot atunci am aflat ce înseamnă dragostea cuiva pentru orașul natal: n-am întâlnit pe cineva care să vorbească atât de pasionat despre urbea sa cum vorbea Johnny Răducanu despre Brăila lui. Mă gândesc acum la acele vremuri și nu-mi pot reprima un suspin adânc.
UPDATE:
Un portret al lui Johnny Răducanu în articolul lui Andrei Pleșu http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/O_amintire_cu_Johnny_Raducanu_7_558014202.html

Olguța Vasilescu (PSD): “Lăzăroiu e Omidoiu”.
Radu Berceanu (PDL): “Lăzăroiu e Tata Omida”.
Avem interesul să vorbim ca pesediștii? Eu sunt convins că nu. Se pare că Radu Berceanu crede altceva.
Fruntașul doljean vede problemele PDL exclusiv din perspectiva disciplinei. Acesta pare a fi singurul cuvânt din dicționarul politic care îi stimulează imaginația. Un partid e mai mult decât atât. De pildă, un partid înseamnă și un stil. Dacă îl copiezi pe al adversarului, riști să nu mai poți justifica propria condiție politică, producând astfel un deserviciu major organizației din care faci parte.

Luni, 19 septembrie, sunt invitatul lui Cosmin Ruscior, la RFI, de la 9h20.
Temele abordate:
- schimbarea ministrului Muncii,
- comasarea alegerilor,
- sistemul electoral.

Diseară de la 19h, voi fi în studioul RTV, la invitația lui Tudor Mușat, pentru a discuta despre actualitatea politică.

Ultimul număr din prestigioasa revistă Esprit conține un mic dosar referitor la tragerea la sorți, văzută ca procedură politică. Dacă în Antichitate, ea era legată de egalitate, în anii din urmă tragerea la sorți a fost redescoperită ca mecanism de distribuire a dreptății. Titlul interviului acordat Esprit de Barbara Goodwin, autoarea unei controversate cărți intitulate Justice by Lottery, e revelator pentru schimbarea de perspectivă: “Utlizarea hazardului împotriva confiscării puterii”.
Reproduc aici un pasaj, la care ar subscire probabil și mare parte din criticii radicali ai politicii de la noi:
“Un Parlament alcătuit prin tragere la sorți nu ar produce probabil politici mai bune decât un Parlament ales, dar ar fi mai dispus să combată corupția. Aceasta e și una dintre rațiunile care au justificat în Atena adoptarea tragerii la sorți pentru a-i desemna pe cei mai mulți dintre magistrați (nu și pe strategi). Reprezentanții proveniți dintr-o tragere la sorți ar fi mai puțin înclinați să aibă atitudini egocentrice și se vor lăsa mai greu corupți decât politicienii de profesie. Imposibilitatea de a fi reales în posturi-cheie ar merge în același sens”.
Nu sunt uitate utilizările tragerii la sorți în distribuirea anuală a vizelor de către guvernul SUA, în alegerea – începând din 2006 – a elevilor din școlile publice din Bristol sau în consultarea organizată în 2008 în Rhenania referitoare la reformarea autorităților locale.

După-amiaza ne-a adus o mare surpriză: Boc l-a demis pe Sebastian Lăzăroiu din guvern.
Sever Voinescu tocmai a anunțat că gestul premierului are ca rațiune nemulțumirea creată de criticile aduse de Lăzăroiu PDL.
După ce a fost demis de la Cotroceni pentru declarațiile despre UMDR, Lăzăroiu pleacă din guvern pentru declarațiile despre PDL.

Danemarca a virat la stânga, după zece ani de guvernare a dreptei. Helle Thorning-Schmidt va conduce viitorul guvern. E prima femeie aflată într-o asemenea situație în această țară.

La o zi după ce a declarat că Uniunea Europeană e al 4-lea Reich și că euro e un experiment nereușit, Dinu Patriciu e invitat de ministrul muncii la articularea ideologică a Mișcării Populare. Dacă luăm de bune credințele ferme ale lui Dinu Patriciu, afișate deschis de-a lungul vremii, eu îl văd mai degrabă într-o Mișcare anarho-capitalistă decât într-una care să se reclame de la identitatea populară. Aceasta din urmă e strâns legată de construcția europeană și de moneda comună. Iar eu nu cred că într-o platformă politică pot intra și cei care, precum președintele României, mizează pe euro, și cei care, precum Patriciu, l-ar desființa prin decret și ar da frâu liber, ca un libertarian convins, privatizării monedei.
Când ieși din lumea basmelor, coerența se obține mai greu…