Tragerea la sorți, între egalitate și dreptate
Ultimul număr din prestigioasa revistă Esprit conține un mic dosar referitor la tragerea la sorți, văzută ca procedură politică. Dacă în Antichitate, ea era legată de egalitate, în anii din urmă tragerea la sorți a fost redescoperită ca mecanism de distribuire a dreptății. Titlul interviului acordat Esprit de Barbara Goodwin, autoarea unei controversate cărți intitulate Justice by Lottery, e revelator pentru schimbarea de perspectivă: “Utlizarea hazardului împotriva confiscării puterii”.
Reproduc aici un pasaj, la care ar subscire probabil și mare parte din criticii radicali ai politicii de la noi:
“Un Parlament alcătuit prin tragere la sorți nu ar produce probabil politici mai bune decât un Parlament ales, dar ar fi mai dispus să combată corupția. Aceasta e și una dintre rațiunile care au justificat în Atena adoptarea tragerii la sorți pentru a-i desemna pe cei mai mulți dintre magistrați (nu și pe strategi). Reprezentanții proveniți dintr-o tragere la sorți ar fi mai puțin înclinați să aibă atitudini egocentrice și se vor lăsa mai greu corupți decât politicienii de profesie. Imposibilitatea de a fi reales în posturi-cheie ar merge în același sens”.
Nu sunt uitate utilizările tragerii la sorți în distribuirea anuală a vizelor de către guvernul SUA, în alegerea – începând din 2006 – a elevilor din școlile publice din Bristol sau în consultarea organizată în 2008 în Rhenania referitoare la reformarea autorităților locale.
5 comentarii
Asa este.
“Un Parlament alcătuit prin tragere la sorți…”. Eu cred ca in acest caz nu ar mai fi vorba de democratie, pentru ca nu ar mai fi un Parlament ales prin vot democratic, liber si corect, ci tras la sorti, alcatuit prin hazard. Pentru ca democratia trebuie sa se bazeze pe votul universal. Sa nu uitam ca traim vremuri moderne. In Atena antica era vorba de o societate sclavagista, deci nu poti aplica ceea ce era atunci conditiilor si aspiratilor de acum, din prezent, ale oamenilor. In plus de aceasta, teoria expusa de Barbara Goodwin mi se pare a fi hazardata. Cum demonstreaza ceea ce sustine? De ce hazardul – ma refer la procedura de tragere la sorti – ar deosebi oamenii in functie de calitatile lor morale, ca sa zic asa? Nu vad argumentele care sa sustina teza aceasta: “Reprezentanții proveniți dintr-o tragere la sorți ar fi mai puțin înclinați să aibă atitudini egocentrice și se vor lăsa mai greu corupți decât politicienii de profesie. Imposibilitatea de a fi reales în posturi-cheie ar merge în același sens”. A fi egocentric e o trasatura de caracter a omului. Cu alte cuvinte, prin tragere la sorti, asa cum propune D-na Goodwin, poate ajunge magistrat unul egocentric. Stiti cum mi se pare mie chestiunea asta cu tragerea la sorti? Ca la Loto. Se trage la sorti, poti fi sigur ca ai sa castigi? Vorbim de o tragere la sorti nemasluita!!
Mi se pare o idee buna.
Asta aduce puţin a tehnocraţie. Unde este reprezentativitatea ?
Hazardul urmează şi el “curba lui Gauss”, dar reprezentativitatea are un grafic liniar.
Domnule profesor Cristian Preda,
Cea mai celebra tragere la sorti – de care nu stiu decat din filme – este a juratilor, in America. Dar si in acest caz candidatii pot fi respinsi de parti.
Cheia intregii teme sta la Presedintele Romaniei – v. art. 80 al Constitutiei.
Al dvs., Valeriu Mangu
Introduceți datele si comentariul dvs.