Neîncredere
Peste câteva ore, când bursele asiatice se vor deschide, vom vedea ce efect are diminuarea ratingului pentru SUA de către Standard and Poor’s. E posibil să asistăm la o nouă fază a crizei începute în 2008.
După neîncrederea în bănci, în moneda unică europeană, în politicile asistenţiale, a venit vremea neîncrederii în state. Iar când spui state, nu mai e vorba despre săracul Niger sau totalitara Coree de Nord, ci despre Grecia şi SUA.
Lumea post-comunistă părea să fi regăsit orizontul încrederii, după ce Războiul Rece instituise suspiciunea absolută.
Vedem că, în mai puţin de trei ani, neîncrederea a ocupat din nou terenul politicii. Nimeni nu pare să mai ştie unde poţi pune piciorul fără a te afunda în mlaştina nesiguranţei.
La Bucureşti, criza are parte de două lecturi foarte diferite.
Opoziţia o vede ca pe tornadă pe care au provocat-o chiar guvernanţii, ca şi când Boc şi compania ar acţiona independent de ceea ce se decide în restul Europei şi al lumii. Antonescu şi Ponta reînvie astfel mitul unei politici autarhice, în care baronii locali rezistă în fiefurile lor, aşa cum s-a întâmplat de la geto-daci la statul modern, adică ignorând tot ceea ce se petrece în jurul nostru.
Pentru unii dintre cei aflaţi la putere, criza e, în schimb, uraganul pe care l-am evitat. Dacă s-ar opri aici, explicaţia ar fi rezonabilă. Ea îşi pierde însă credibilitatea din clipa în care austeritatea e înfăţişată ca modernizare. Orice om raţional înţelege că, atunci când nu ai resurse, trebuie să tai din cheltuieli. A-i spune însă că în acest fel o duce mai bine înseamnă a-i leza demnitatea.
Din păcate, nu doar că buletinul meteo nu ne spune dacă a fost tornadă sau uragan, dar nici măcar ceva cât de cât rezonabil despre ziua de mâine.
Cuvinte cheie: criza
10 comentarii
Frumoasa comparatia!
Ce neincredere dom’le?
Zice dom’ prim-ministru ca stam bine? Zice? Zice tot dansul ca si Luxembourg-ul are un “nivel al datoriei mai mic decat Romania”? Asa o fi.
Asa ca, de ce sa nu ne pastram noi optimismul si sa dam un ban ( sau leu, fiecare dupa posibilitati) pentru Catedrala Mantuirii Neamului sau Sufletului sau ce-o fi!?
Dvs ati dat ceva, domnu’ Preda?
PS Ce se intampla, v-ati pierdut increderea in domnu’ PM? se poate?
Foarte bun comentariul! Felicitari !
Bineinteles, criza e internationala, nu nationala. Dar ea poate fi gestionata mai bine sau mai prost. In afara de taieri, ar trebui si programe economice. Ar caror rol ar fi nu acela de a crea o economie performanta in timp de criza – acest lucru e imposibil – , ci de a diminua, pe cit posibil, taierile.
De exemplu, ar trebui desfiintat inutilul minister al turismului, care inghite o gramada de bani. Si pentru SRI sint bani, desi e criza. Si s-ar putea renunta si la cota unica de impozitare, la care au renuntat multe state occidentale (comunistii dracului!).
Cam proasta (usor spus) comunicarea celor din guvern asupra problemelor existente. Explicatii puerile si enervante.
Nici o criza nu ne mai afecteaza pentru ca nu mai avem industrie, agricultura,propietati de stat ,Petrom,Rosia Montana,Transilvania,Romania.Sintem o natie de zilieri in Europa,in asta ne transformati.Nimic nu ne mai afecteaza.Poate sa vina si apocalipsa sau al treilea razboi mondial.
Pâi nu zicea tov. Barroso, în 2009, că “Euro este un scut de protecţie în faţa crizei” ? (februarie 2009)
În februarie 2009, Barroso, despre criză şi despre euro, într-un interviu pentru ziarul Die Zeit :
-Euro este “un scut de protecţie” în faţa crizei economice;
-Euro nu este în pericol, situaţia este mult mai gravă în afara eurozonei decât în interiorul ei;
-Ţările tind să ia măsuri protecţioniste în perioade de criză. La Comisie, noi le combatem, şi sunt presiuni permanente, mai ales în domeniul reglementării concurenţei, pe care instituţia caută să le impună;
-Un principiu politic elementar este să nu vorbeşti despre Planul B, dacă Planul A nici macar nu a început;
-Trebuie să folosim criza ca să ajungem la o schimbare fundamentală în structura pieţelor financiare internaţionale;
http://www.eubusiness.com/news-eu/1233746222.37
Sondajele și analiștii credibili ne spun cine sunt la noi acceleratorii crizei crizei. Marota datoriilor suverane cu care se acopera incompetenta guvernarii, într-o tara cu grad de îndatorare de 30%(poate nu o fi reală cifra) e luată în serios de cetățeni și mai ales de cei ce înțeleg mecanismele bugetare în aceeași măsură ca și informatiile despre încă o cometă ce amenință pamântul.
Pe imaginea pe care guvernanții o dau României capitalul mondial ar trebui să fi navălit până acum pe meleagurile noastre deosebit de primitoare și atractive pentru apetitul de multiplicare al oricarei investiții .Ori ce vedem, capitalul nu se simte prea bine în lumea sa tradițională,suferă acolo în loc să vină în edenul grădinii carpaților. Dacă grădina e asa cum se zice nu e vina grădinarului? Nu vin nici banii ce erau pe drum(și pe drumuri)de la UE, forțați de bugetul Uniunii. Se întorc din drum cum văd grădinarul…CUM SCĂPĂM DE GRĂDINAR…asta e prioritatea noastră în criza actuală. Grădina Carpatilor poate să se folosească de capitalul debusolat, în investiții majore care să redea încrederea că lumea creată în occidentul nostru nu a fost iluzorie ci doar un laborator de experimente ce se pot aplica cu îmbunatatiri pe restul de 3/4 din populatia globului, o cale a bunăstării urmând, în sens invers, traseul primilor oamenii moderni porniți din Africa. Germenii modului de viață occidental apăruți în Sumer, au gasit cel mai propice sol de împlinire în (A)Merica …societătilor secrete, iar acum se întorc la origini. Aici gasesc capitalul urmașilor lui Ismail …ieșind pretutindeni din pământ.Apare dilema, ale cui sunt bogățiile pământului,ale celor plecați sau ale celor rămași? Juridic, problema era tranșată , dar ce te faci cu cultura celor veniți, care spune că fiul rătăcitor merită tot ce e mai bun …pentru că s-a întors și care le dă și mijolacele șă aibă întotdeauna dreptate? Soluția ? O criză a capitalului în dilemă. Nu știe ce să mai facă, să se autoalimenteze globalizându-se sau să dispară izolându-se? Prin izolare pierd deținătorii locali și când resursele lor dispar , lumea capitalului lor e terminată. Prin globalizare lumea capitalului e în expansiune iar capitaliștii dispar prin anomizare.Criza pare creată de ambițiile lumești ale urcarii cât mai sus în presa de tip „Forbes”. Cum ar zice un clasic încă în viată politică de vină pentru criză e …presa.
In frageda pruncie omul vede alb-negru, bun-rau. Apoi incepe sa inteleaga si lucrurile mai complicate. Unii raman asa, adica precoci: gandesc la maturitate ca la 4-5 ani!
[...] ar fi daca neincrederea este una indusa artificial sau nu. Si agentiile de rating au anumite criterii care nu pot sa ignore [...]
Introduceți datele si comentariul dvs.