Revista de Istorie Socială, nr. XIII-XV

A ieşit de curând de sub tipar numărul triplu al Revistei de Istorie Socială, care apare sub direcţia lui Mihai-Răzvan Ungureanu.
În partea de debut, un grupaj de 10 articole, toate foarte savante, analizează reprezentările şi simbolurile legate de lumea animalelor în cultura română veche. Perspectivele sunt diverse: istorie, heraldică, istoria artei, arheozoologie, etnografie, istoria literaturii.
În celelalte secţiuni, volumul cuprinde multe alte studii interesante: am reamrcat articolul lui Ovidiu Buruiană despre organizarea financiară a PNL în perioada interbelică, ca şi pe cel al Tamarei Botez referitor la starea de spirit a ieşenilor în 1940-1944.

Reproduc aici un scurt fragment din memoriile lui Constantin Nonea, în care autorul vorbeşte despre programul seminarului Veniamin Costache:
“Traiul şi disciplina în seminar erau ca în cazarmă. Scularea la ora şase, cu strângerea patului şi spălarea; la şase şi jumătate rugăciunea în repetitor; de la şase şi jumătate la şapte şi jumătate repetarea lecţiilor în repetitor; la şapte şi jumătate se lua ceaiul, iar până la orele opt fără zece, toată suflarea trebuia să fie în clasă. Când suna clopoţelul de intrarea profesorilor, coridorul era pustiu, doar pedagogul de serviciu îşi făcea rândul, emseria lui. De la orele opt şi până la douăsprezece se ţineau cursurile, cu pauza mare între orele zece şi unsprezece. La orele unu se lua masa, cu libertate până la trei, când elevii care nu aveau clasă după-amiază intrau în repetitor şi-şi pregăteau lecţiile. La orele şase după-amiază se lua cina cu o oră liberă, iar de la orele opt până la nouă iarăşi repetitor, când se făceau rugăciunea de seară şi urcarea la dormitoare. Disciplina era asigurată de corpul pedagogilor, zece sau doisprezece la număr, cu un şef pedagog care era salariat. Ceilalţi făceau serviciu pentru masă şi cazare. Toţi pedagogii erau studenţi la diferite facultăţi ale Unievrsităţii ieşene. Se-nţelege de la sine că erau studenţi săraci, de vreme ce acceptau să facă slujbă pentru mâncare şi dormit. Aveau avantajul că le evnea rândul cam la o săptămână să facă de serviciu câte doi, unul de fiecare repetitor”.