Posts from — July 2011

Amicul Lăzăroiu a afirmat ieri că Sorin Oprescu se pregătește să reprezinte PSD la alegerile pentru Cotroceni din 2014.
Nu exclud această variantă. PSD a avut mereu un candidat propriu la prezidențiale.
Zvonul candidaturii lui Oprescu e cultivat în ultima vreme cu insistență, inclusiv în mediile diplomatice de la București. Nu știu dacă el însuși sau altcineva e la originea zvonului.
Aș adăuga însă două lucruri.
În primul rând, nu trebuie uitat că Oprescu a candidat deja în 2009. Scorul său a fost foarte modest, situându-l pe locul 6, după T.Băsescu, M.Geoană, C.Antonescu, dar și C.V. Tudor și K.Hunor.
În al doilea rând, e evident că miza lui Oprescu e deocamdată recâștigarea Bucureștiului la anul. Regret faptul că în PDL nu avem încă un candidat care să îi fie opus. Nu la prezidențiale, ci la Primărie!

Susţin proiectul iniţiat de ministrul Baconschi referitor la votul cetăţenilor români care trăiesc în străinătate. E firesc ca fiecare cetăţean român care doreşte să se exprime politic să aibă la dispoziţie mijloace adecvate, indiferent de locul în care se află. Pe de altă parte, cum nu poţi cere cuiva să facă sute sau mii de kilometri pentru a vota la o ambasadă sau un consulat, e bine să fie folosit votul prin corespondenţă.
Sunt convins că inovaţia nu va conduce de la bun început la o “explozie” a numărului de voturi venite din străinătate. Alegerile vor fi însă mai juste.

Meciul de box care i-a adus lui Lucian Bute titlul mondial în faţa spectatorilor români a durat mai puţin decât disputa politicienilor care s-au folosit de un incident de la finalul înfruntării pentru a se răfui cu Elena Udrea. Toţi aceştia ar fi vrut ca nu numai nefericitul Jean-Paul Mendy să piardă meciul, ci şi Udrea… Pe de altă parte, e lucru ştiut că riscul de a fi fluierat în adunări publice e invers proporţional cu scorul partidului în sondaje.

Vineri seară, blogul a fost atacat de un hacker.
Prima pagină a fost acoperită cu numele unui grup care pare să fie din Iran.

Vineri, de la 21h, sunt invitat în studioul TVR Info.
Una dintre temele despre care voi vorbi este legătura dintre cele două subiecte intens discutate în ultimele zile şi care nu au fost puse de nimeni în relaţie: e oare nivelul de educaţie din ultimele două decenii responsabil pentru eşecul accesării fondurilor europene?
M-aş bucura să aflu ce cred cititorii acestui blog despre relaţia educaţie-adaptare la mediul european.
În altă ordine de idei, am fost unul dintre autorii rezoluţiei referitoare la alegerile din Rusia, care a fost votată de Parlamentul European în sesiunea care s-a încheiat joi la Strasbourg. E o rezoluţie care, înţeleg din presă, a iritat Moscova, care – precum în vremea sovietelor – denunţă amestecul în treburile sale interne. În dezbaterea din PE, am susţinut că tertipurile folosite de cuplul Putin-Medvedev pentru a interzice participarea la alegerile pentru Dumă a partidului Parnas ne vădesc că Rusia e mai degrabă o “democraţie mimată” decât una care respectă standardele internaţionale.

Sunt de acord cu ideea înființării unui Minister al Afacerilor Europene.
Prezența noastră în Uniune trebuie asumată instituțional.
Nu e vorba doar despre fonduri, ci și despre viziuni și valori europene. Fără ele, nu putem participa la dialogul politic european, care nu trebuie confundat cu relațiile diplomatice pe care le avem cu statele-membre.
Ar fi bine, de altfel, dacă un asemenea minister ar fi gestionat de către o persoană care să înțeleagă limbajul european.
Nu toți miniștrii actuali sunt, din nefericire, în această situație.

Am acordat un interviu RFI România despre tăcerea BPN al PDL într-o chestiune care interesează toată societatea, și anume rezultatele BAC-ului 2011.
Nu am putut evita să observ nefericita succesiune a faptelor: mai multe gafe de exprimare ale ministrului au fost urmate la câteva zile de anunțul unor rezultate foarte slabe ale elevilor.
Credibilitatea nu se obține ușor.
E nevoie de un plan de salvare a educației românești. Raportul Miclea asumat de Președinte îl oferea.
De atunci încoace, s-au mai pierdut trei ani cu diverse improvizații.
Așa se face că vedetele discuției de azi despre educație sunt oameni precum Vanghelie. Cum să ajungi la soluție, când vorbește chiar problema?

Acum câțiva ani, la un examen de admitere, am dat peste un candidat care nu știa nici măcar ce vecini are România.
El luase totuși 9,75 la BAC, într-un liceu bucureștean mediu.
Nu mă miră, de aceea, rezultatele de la examenul din acest an.
Cred însă că discuția despre responsabilități ar trebui făcută la rece, nu în clipa în care emoțiile copleșesc pe toată lumea.

“Există etimoane turceşti care au fost împrumutate în română atât ca termeni comuni, cât şi ca nume proprii, iar cele menţinute până astăzi sunt acestea din urmă (de exemplu, antroponomul Mungiu, toponimul popular Stambul şi astronimul Surugiul), în timp ce aceleaşi cuvinte (mungiu, “lumânărar”, stambol [monedă turcească de aur], stamboală “baniţă”, respectiv surugiu, “vizitiu, bârjar”) au dispărut din lexicul comun”.
Acesta e doar unul dintre minunatele exemple de evoluţie a împrumuturilor turceşti în limba română din volumul publicat recent de Humanitas, sub semnătura lui Emil Suciu. Volumul e un scurt rezumat, pentru publicul larg, al unei monumentale cercetări publicate la Editura Academiei în două volume, în 2009 şi 2010.

Duminică seara, de la 19h50, sunt invitat în studioul Realitatea TV, la emisiunea “România politică”.