Posts from — June 2011

Citesc in presa ca s-a redeschis discutia despre alegeri primare in PDL.
Rostul lor ar fi acela de a stabili candidati agreati de militanti si, eventual, de simpatizanti.
Am mai spus si in trecut ca asemenea proceduri de stabilire a candidaturilor sunt utile. Mai ales pentru un partid in pierdere de viteza, e bine sa iasa dintr-o logica strict birocratica si sa isi intoarca fata catre societate.
Constat ca doi vicepresdinti ai PDL – T. Paleologu si S. Voinescu – sustin ideea primarelor.
Poate ca intr-o zi vor reusi sa impuna si un calendar, stabilind cand si cum se va lau decizia, cand si cum vor fi organizate alegerile primare, daca se va decide ca se fac. Nu de alta, dar peste mai putin de un an cetatenii vor fi chemati la urne…

În replică la propunerea Președintelui, validată și printr-unul dintre referendumurile din 2009, de a reduce numărul parlamentarilor la 300, USL a anunțat că va depune un proiect de lege care să prevadă 216 deputați și 109 senatori.
Nu sunt de acord întru totul cu niciuna dintre aceste idei, dar cred că fiecare conține ceva util pentru acțiunea politică.
În privința Parlamentului, susțin în continuare că avem nevoie de bicameralism, dar diferit de cel de astăzi: cred că am putea avea un sistem în care camera inferioară reprezintă cetățenii, iar cea superioară județele (sau regiunile sau în ce fel li se va spune după reforma administrativă). Consider că avem nevoie de o reprezentare nu doar a intereselor individuale, ci și de una a intereselor colective, construită la nivelul entităților politico-administrative în curs de amenajare. Dincolo de argumentul tradiției, important și el, cred că o cameră nu e de ajuns pentru o bună reprezentare. Știu că al doilea referendum din 2009 a avut ca temă renunțarea la bicameralism, dar consider că e posibilă găsirea unei soluții alternative. Așa s-a întâmplat și după referendumul din 2007, care privea modul de vot: s-a ales până la urmă o soluție diferită de cea pentru care votase o majoritate covârșitoare dintre cei veniți la urne. Știu și că în 2007, spre deosebire de 2009, referendumul nu a fost validat. Sunt conștient că o asemenea obiecție e serioasă. Dar consider că valoarea consultativă a referendumului trebuie luată în seamă dintr-o perspectivă practică, nu ca o dogmă. Cetățenii așteaptă o soluție echilibrată și rațională, iar dacă o vor avea și ea va fi diferită de rezultatul referendumului, sunt convins că vor fi mai degrabă recunoscători celor care au formulat-o decât dezamăgiți că nu e 100% cea de acum 2 ani.
În ceea ce privește dimensiunile celor două camere, consider – așa cum am făcut din 2001 încoace, când am expus prima dată această soluție – că numărul optim al membrilor Camerei deputaților trebuie să fie de 282. Am obținut această cifră extrăgând rădăcina cubică din numărul total al populației României. Nu am făcut decât să urmez ceea ce spune teoria politică despre dimensiunile optime ale unei camere, calculul fiind făcut pentru cea inferioară. Iată de ce propunerea USL de a avea 216 deputați nu poate fi acceptată: cred că nu e bine să se treacă de la o supra-dimensionare la o sub-dimensionare a camerei inferioare. În ceea ce privește a doua cameră, sunt de părere că ea trebuie să fie alcătuită după o formulă egalitară: fiind vorba despre interesele județelor/regiunilor, ele trebuie așezate pe picior de egalitate. Sugerez, de aceea, ca fiecare să fie reprezentat de un număr fix de aleși: cred că trebuie să fie între 2 și 4 pentru fiecare județ/regiune. Dacă vor fi doar 8 județe/regiuni, atunci putem avea câte 4 aleși, adică 32 în total. Dacă vor fi 16, cum a propus UDMR, senatorii pot fi câte 2 de județ, adică tot 32. Se înțelege de la sine că o asemenea reprezentare ar trebui să fie însoțită de diferențierea radicală a atribuțiilor celor două camere.
Totalul reprezentanților – 282+32=314 – e destul de aproape de cei 300 votați în 2009. Diferența e justificată: de pildă, reprezentanții minorităților trebuie să ocupe, ca și până acum, câte un fotoliu parlamentar. Ar fi o parte din cei 282.
Să sperăm că momentul actual – în care sunt avansate diverse soluții – va conduce la înfiriparea unui dailog.
Sincer să fiu, nu sunt foarte optimist.

Parlamentul European a aprobat astăzi cu 82 la sută raportul Coelho referitor la intrarea României și Bulgariei în spațiul Schengen.
E un semnal politic foarte puternic adresat statelor membre.
Din fericire, a fost anulată astfel manevra pe care au încercat-o acum câteva luni pesediștii – aceea de a folosi o eventuală opoziție a unor deputați față de intrarea României în Schengen împotriva guvernului de la București.
Pe scurt, votul de azi e o victorie a Românei și un eșec al lui Victor Ponta.

Humanitas a publicat o nouă ediție din cartea lui Radu Rosetti, tipărită prima dată la 1922 și care a mai cunoscut o ediție în 1996, la Editura Fundației Culturale Române.
Vă recomand lectura ei reproducând un mic pasaj despre domnia lui Mihai Sturdza:
“Domnul avea grijă să numească printre judecătorii divanului domnesc și oameni cari își plătise funcția și creaturi fără de caracter, cari ascultau morțiș de poroncile lui. Așa era judecător la acel divan un boier numit Iacovache Paladi, care avea trecere mare pe lângă colegii săi. El își vindea glasul acelui care îl plătea, dar dacă, pe urmă, venea altul și-i oferea o sumă mai mare, vindea acestuia majoritatea divanului, asupra spiritelor căruia era atotputernic. Și dacă cel dintâi i se plângea că nu s-a ținut de cuvânt și i-a luat bani degeaba, Iacovache Paladi răspundea indignat: Cum mă poți învinovăți de asemene înșelăciune? Întreabă pe oricare din ceilalți judecători dacă n-am fost pentru dumneata și dacă nu m-am pus din toate puterile pentru ca să ți se deie dreptate dumitale. Dar ce să fac eu singur când toți ceilalți au fost pentru potrivnicul dumitale? Mai mult decât un om nu sunt!. S-înțălege că, după o bucată de vreme, trucul lui era cunoscut și nu mai putea prinde decât asupra unor oameni cu desăvârșire naivi și ruginiți din provincie; glasul lui nu mai avea preț, era redus să vândă numai majoritatea”.

Acesta e numele viitorului premier portughez.
După înfrângerea stângii socialiste, Portugalia devine a 17-a țară membră a UE cu un guvern PPE.
Socialiștii au susținut până în ultimul moment că ajutorul extern ar fi putut să fie evitat.
Cam ăsta e și punctul de vedere al socialiștilor de la noi, din USL.
În Portugalia, publicul nu i-a crezut.

Dacă sondajele nu sunt eronate, precum la alegerile legislative, atunci înfrângerea comuniştilor la Primăria Chişinăului e o veste foarte bună.
Moldova nu va putea conta pe scena europeană câtă vreme comuniştii influenţează situaţia din mica Republică de la estul României. Spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în celelalte ţări ex-comuniste din Europa centrală şi orientală, în Moldova comuniştii nu s-au convertit la social-democraţie. I-a ajutat proiectul naţional al alcătuirii unui nou stat.
Lupta politică din ultimii ani a fost foarte dură.
UPDATE:
Din păcate, sondajele s-au dovedit încă o dată eronate. Chirtoacă a pierdut, cel care s-a imous în turul întâi e candidatul comunist, nu cel liberal.

Cele două victoriii ale naţionalei lui Lucescu jr – cea împotriva Luxemburgului şi cea obţinută în faţa Bosniei & Herţegovina – seamănă cu cele două trimestre de creştere a economiei: putem spune că, şi în fotbal, am ieşit din recesiune, nu şi din criză!
UPDATE 1: Aşa cum a remarcat deja un comentator, demisia lui Lucescu jr. slăbeşte comparaţia…
UPDATE 2: Până la urmă, situaţia seamănă totuşi cu cea de la guvern: Lucescu jr. nu mai pleacă de la naţională!

Salut numirea lui Sebastian Lăzăroiu ca ministru al Muncii.
Sunt convins ca experienţa sa de sociolog îl va ajuta să gestioneze un domeniu sensibil.
Îi urez succes!

Un șiretlic pre-electoral, zice Geoană.
Delir constituțional, pentru a înlocui brava Republică română cu una sud-americană, spune Ponta.
Procedură nedemocratică, adaugă Ion Iliescu.
Iată trei reacții la propunerea de revizuire a Constituției făcută de Președinte, reacții care, citite împreună, ne vădesc un PSD îndărătnic.
Negocierea propusă de Traian Băsescu pare a fi refuzată.
PNL nu a afiirmat nimic, dar nu cred că trebuie să ne așteptăm la ceva spectaculos din partea lor, fiindcă sunt sub suzeranitate pesedistă. Iar vasalii nu au drept la opinie.

Comisia de afaceri constituționale a Parlamentului European a finalizat un raport care propune ca, pe lângă cei 751 de deputați actuali, aleși în cele 27 de țări, PE să cuprindă, începând cu viitoarea legislatură, alți 25 de euro-parlamentari aleși la scară europeană, altfel spus, pe liste pan-europene.
Reprezentării naționale din țările-membre i s-ar adăuga astfel o reprezentare europeană “pură”.
Listele nu ar mai fi naționale, ci pluri-naționale.
Cetățenii ar dispune astfel de câte două voturi: unul ar fi dat în cadrul scrutinului național, candidaților susținuți de partidele din fiecare țară, și al doilea vot ar fi dat uneia dintre listele depuse de partidele europene peste tot în UE, cu candidați din mai multe țări.
Fracțiunea PPE a discutat astăzi raportul. A fost o dezbatere vie – cu peste 50 de intervenții. (În treacăt fie spus, pentru mine a fost o compensație pentru lipsa oricărei dezbateri în sânul PDL cu privire la sistemul de votare a primarilor.)
Argumentele principale în favoarea listelor pan-europene (sau trans-naționale) au fost trei: construirea, pe această cale, a unor identități partizane europene; sporirea legitimității Parlamentului European; stimularea interesului cetățenilor pentru politicile instituțiilor de la Bruxelles, deoarece campaniile ar ieși din logica strict domestică actuală.
Principalele argumente împotrivă au vizat alte aspecte: un asemenea regim electoral ar îndepărta și mai mult cetățenii de Europa, pentru că ea ar deveni și mai abstractă; sistemul ar favoriza euro-scepticii care și-ar culege voturi de peste tot și nu doar din câteva țări; în plus, ar exista dificultăți juridice de implementare.
În sfârșit, să mai spun că unii colegi s-au declarat împotrivă considerând că o asemenea reglementare e, în acest moment, inoportună. S-o punem la congelator, a spus o deputată, până trece criza.
La finalul reuniuni s-a decis organizarea unei ample dezbateri care să angajeze și deputații, dar și responsabilii Partidului Popular European.
De-abia după ce vor fi ascultate toate vocile, vom tranșa prin vot ce susține PPE ca întreg.