Posts from — June 2011

Dacă Victor Ciorbea s-a putut întoarce la PNȚCD, de ce nu și Pițurcă la națională?
Iată că i-a mers și lui…

Gândiiţi-vă că mâine
- PNL ar fi condus de Radu Câmpeanu,
- PSD l-ar avea la cârmă pe Ion Iliescu, iar în planul doi pe Adrian Năstase
- PDL l-ar avea şef pe Petre Roman
- PUNR ar exista încă sub bagheta lui Funar şi
- PRM s-ar pregăti să obţină o cincime din voturile cetăţenilor români.
Într-o asemenea ipoteză, faptul că la PNŢCD s-ar afla în frunte Victor Ciorbea nu ar părea straniu.
Deşi suntem în 2011, premierul din 1996-1998 e tot ceea ce a putut oferi un partid care e, de altfel, membru al PPE.
Trist.

În Islanda, comitetul care discută alcătuirea unei noi Constituţii – şi care e compus din cetăţeni lipsiţi de o experienţă politică semnificativă – a decis ca dezbaterea să fie îmbogăţită cu ajutorul sugestiilor făcute de ceilalţi islandezi obişnuiţi, care pot trimite gândurile şi opiniile lor pe Facebook sau pe Twitter.
Islanda are din 1944 o Constituţie inspirată de cea daneză. Răutăcioşii spun că ea e la fel de apropiată de model pe cât era Constituţia noastră de la 1866 de cea belgiană. Adică o traducere cu minime adaptări.
După criza financiară teribilă prin care a trecut Islanda – cea mai gravă din Europa! – elitele politice din această ţară au decis să recurgă şi la schimbarea Constituţiei. Au ales o cale democratică radicală, adică o implicare a cetăţenilor obişnuiţi şi o consultare cât mai largă.
La noi, doar politicienii şi juriştii au dreptul de a se pronunţa în chestiuni constituţionale. Politicienii – în majoritatea lor – tergiversează, iar juriştii blochează. Şi unii, şi ceilalţi trag profit de pe urma confuziei.
Revizuirea iniţiată de Preşedinte are adversari puternici în partidele de opoziţie, iar juriştii de la Curtea Constituţională par tentaţi să facă un cadou USL. Nu e exclus ca ei să fi început să judece cu ochii la sondaje.
În lectura mea, dacă negocierea propusă de Preşedinte pentru revizuire eşuează, viitoarea campanie pentru legislative va avea ca temă centrală alegerea unui Parlament capabil să ofere o nouă Constituţie. Refuzul de a constituţionaliza într-un fel oarecare rezultatele referendumului din 2009 va părea şi el o insultă.
Iar dacă publicul va constata că nu e posibilă cârpirea Constituţiei vechi, exigenţa sa va spori.
Poate că e bine mai aşa….

Vineri 17 iunie voi fi prezent în studioul TVR Info de la 19h, la invitaţia Iolandei Stăniloiu.

Constituția Romaniei cere unui candidat la prezidențiale să adune 50% plus un vot din totalul persoanelor înscrise pe listele electorale. Subliniez că nu e vorba despre alegătorii prezenți, ci despre cei potențiali.
Dacă nimeni nu e în stare să facă asta, e fixat un al doilea tur, câștigat, indiferent de numărul de votanți, de candidatul care adună mai multe voturi.
Deși pare puțin probabil, scrutinul a fost câștigat în turul întâi. O singură dată, de Ion Iliescu, în 1990.
Tare aș fi fost curios să aflu cum ar fi văzut în acel moment suspendarea din funcție cineva ca Olguța Vasilescu, care acum contestă – în numele simetriei! – dispoziția care reclamă pentru suspendarea Președintelui tot 50% plus un vot din cetățenii înscriși pe listele electorale.
Ar fi acceptat oare vreun suporter al lui Ion Iliescu ca idolul lor să fie demis cu mai puține voturi decât cele cu care a fost ales?
Mi-e tare greu să cred că ar fi făcut-o.
De fapt, pesediștii au ajuns atât de marcați de ura față de actualul președinte încât nu își dau seama că au în propria lor istorie elemente care le contrazic opțiunile.
E, cred, și puțină lene la mijloc, fiindcă dacă s-ar strădui puțin, cred că ar putea fi mai inventivi.

Adrian Năstase le-a scris judecătorilor de la Curtea Constituțională că Președintele nu putea modifica proiectul de revizuire a Constituției propus de Guvern.
Fostul prim-ministru susține că Traian Băsescu era obligat să trimită ce a primit de la Guvern sau că, dacă Președintele ar fi avut obiecții, ultimul cuvânt ar fi trebuit rezervat premierului.
Nu cred că A.Năstase își face iluzii în privința interpretării de la Curte.
El are în vedere mai degrabă efectul public al gestului său: în vremurile noastre, când există o competiție zilnică de critică radicală la adresa șefului statului, nu strică să mai inventezi câte ceva.
Articolul care se referă la inițierea revizuirii e însă clar și pentru un elev de clasa a II-a. Iată-l:
“Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot”.
E evident pentru orice persoană normal constituită că, în chestiunea revizuirii, Președintele e așezat pe picior de egalitate cu 1/4 dintre deputați sau senatori și, respectiv, cu 500.000 de cetățeni. E la fel de clar că Guvernul nu are inițiativă.
El doar propune. Președintele e cel care cântărește dacă se justifică sau nu o revizuire și, în caz că răspunsul e afirmativ, inițiază procesul. E de la sine înțeles că factorul constituțional care “inițiază” nu poate fi subordonat celui care îi “propune” demersul.
Interpretarea sugerată de A.Năstase face din Președinție o simplă cutie de scrisori a Guvernului.
Dar Președintele nu e poștaș.

Înţeleg, evident, argumentul colegilor mei din PDL referitor la nevoia reorganizării administrative. Pe scurt, el sună aşa: trebuie să avem mai puţine judeţe pentru a diminua birocraţia. Acest argument susţine de altfel şi principala critică adusă proiectului USL prezentat sâmbătă.
Birocraţia e, de bună seamă, un adversar odios pentru oricare spirit raţional.
Dar ea nu e singurul duşman al unui spirit liber.
Sporirea puterii e la fel de rea ca şi anchilozarea ei.
Creşterea autorităţii unui organism politic asupra vieţii cetăţenilor e tot atât de condamnabilă pe cât sunt de penibile neplăcerile pe care le aduce o structură instituţională greoaie şi leneșă, aşa cum e birocraţia, indiferent de loc şi de epocă.
Or, efectul politic imediat al reducerii numărului de judeţe e sporirea puterii pe plan local. Mai puţini şefi de judeţe înseamnă mai multă putere pentru fiecare în parte în relaţia cu cetăţenii. Deocamdată, ideea că reorganizarea aduce debirocratizare e doar o speranţă. Raţională, dar tot speranţă. Mai ales dacă ţinem seama de cultura politică dominantă în România, care e patriarhală şi înclinată spre servilism.
Orice reamanajare a structurii administrative aduce o modificare a arhitecturii puterii.
O spune şi UDMR, atunci când – sub ameninţarea că va distruge majoritatea actuală – cere mai mult de 8 judeţe. Cum orice propunere a UDMR e citită în cheie etnică, şi nu pur politică, opoziţia maghiarilor nu e luată în serios.
Dacă vrem să rămânem şi liberali, şi democraţi, justificând astfel numele PDL, va trebui să găsim nu doar o soluţie de negociere cu maghiarii, ci şi o modalitate de a construi un ansamblu politic în care puterea să fie limitată.
În acest context, renunţarea la Senat pică foarte prost. Dacă ar fi menţinut, Senatul ar putea fi camera ce va restrânge şi modera puterea executivă locală născută în judeţe mai mari decât cele de astăzi.

În Bucureşti, PSD a avut la alegerile din 2008 doi deputaţi care au obţinut 50% plus 1, adică au fost susţinuţi de un număr semnificativ de cetăţeni.
Este vorba despre Oana Mizil şi Aura Vasile.
Prima mi-a atras atenţia acum câteva săptămâni, când a dezvăluit publicului că se trage din… Ştefan cel Mare, prin tatăl său, care fusese cunoscut până atunci ca un important demnitar comunist.
Aura Vasile a avut o altă revelaţie, şi anume că pedeliştii au “o legătură puternică” mai specială, şi anume cu… diavolul. Iluminarea deputatei s-a petrecut ieri.
Din aceste două exemple, rezultă în mod clar că trecerea la uninominal a produs o semnificativă îmbunătăţire a calităţii reprezentanţilor.

Vă recomand analiza lui Claudiu D. Tufiş referitoare la noul sistem de vot legiferat pentru alegerile locale, analiză intitulată “Reinterpretarea alegerilor locale. Ce s-ar fi întâmplat dacă în 2008 primarii ar fi fost aleşi într-un singur tur” şi publicată în secţiunea “politică” a www.cogitus.ro.
E un text consistent şi plin de date utile.

Voi fi în studioul de la Antena 3 la o discuţie despre reorganizarea administrativă sâmbătă 11 iunie, de la 18h50 la 21h.
UPDATE:
Din nefericire, tema pentru care fusesem invitat a fost atacată doar în ultimele 2-3 minute. În rest, valuri de invective şi un peremism fără PRM. Regret că am acceptat să particip la o farsă. Îmi cer scuze telespectatorilor care au irosit timpul uitându-se la o emisiune care nu a lăsat în urmă decât iritare.