De citit

Vladimir Tismăneanu e în librării cu două noi volume.
Primul dintre ele – apărut la Humanitas – este o reflecţie despre comunism ca religie politică. Recomand în special portretele memorabile consacrate unor gânditori precum Isaiah Berlin, Robert C. Tucker, Daniel Bell, Tony Judt.

Cel de-al doilea volum este realizat împreună cu profesorul timişorean Mircea Mihăieş şi a fost tipărit la Curtea veche. Sunt puse împreună câteva volume anterioare – Balul mascat (1996), Încet, spre Europa (2000), Schelete în dulap (2004), Cortina de ceaţă (2007) – şi li se adaugă textul unei conversaţii realizate în vara lui 2010.

Perspectiva celor doi este înrădăcinată în sensibilitatea pe care o avea comentariul politic al lui Raymond Aron. Iată o mostră din prefaţă:
“Ne-am amuzat să constatăm că dialogul a fost condus – cu o morgă din care nu lipseşte autoironia – de unul dintre noi, pe când celălalt apare pe post de “înţelept”, distribuit în rolul “savantului” ce deţine răspunsuri la orice întrebare. Efectul e rezultatul unei convenţii asumate. În fapt, nu ne situăm, niciunul, pe poziţia omniscienţei. Suntem conştienţi de propria failibilitate, de faptul că istoria timpului prezent se naşte din mii şi mii de gânduri, acţiuni, speranţe, aşteptări, iluzii şi deziliuzii pe care nici cel mai sagace analist nu le poate cuprinde în vreo formulă magică. Singurul scop pe care l-am avut a fost să luminăm ceea ce am numi coridoarele puterii, să ne înscriem, ca nişte modeste călăuze, pe culoarele memoriei, să găsim un sens ascuns în ceea ce apare, prima facie, drept iraţional şi absurd, dar mai ales să vedem cum se poate construi, aici şi acum, în datele unei societăţi ale cărei răni totalitare sunt încă departe de a se fi vindecat, o comunitate umană întemeiată pe raţiune, pe adevăr, pe civilitate şi decenţă”.