282 de deputați și sistem bicameral
În replică la propunerea Președintelui, validată și printr-unul dintre referendumurile din 2009, de a reduce numărul parlamentarilor la 300, USL a anunțat că va depune un proiect de lege care să prevadă 216 deputați și 109 senatori.
Nu sunt de acord întru totul cu niciuna dintre aceste idei, dar cred că fiecare conține ceva util pentru acțiunea politică.
În privința Parlamentului, susțin în continuare că avem nevoie de bicameralism, dar diferit de cel de astăzi: cred că am putea avea un sistem în care camera inferioară reprezintă cetățenii, iar cea superioară județele (sau regiunile sau în ce fel li se va spune după reforma administrativă). Consider că avem nevoie de o reprezentare nu doar a intereselor individuale, ci și de una a intereselor colective, construită la nivelul entităților politico-administrative în curs de amenajare. Dincolo de argumentul tradiției, important și el, cred că o cameră nu e de ajuns pentru o bună reprezentare. Știu că al doilea referendum din 2009 a avut ca temă renunțarea la bicameralism, dar consider că e posibilă găsirea unei soluții alternative. Așa s-a întâmplat și după referendumul din 2007, care privea modul de vot: s-a ales până la urmă o soluție diferită de cea pentru care votase o majoritate covârșitoare dintre cei veniți la urne. Știu și că în 2007, spre deosebire de 2009, referendumul nu a fost validat. Sunt conștient că o asemenea obiecție e serioasă. Dar consider că valoarea consultativă a referendumului trebuie luată în seamă dintr-o perspectivă practică, nu ca o dogmă. Cetățenii așteaptă o soluție echilibrată și rațională, iar dacă o vor avea și ea va fi diferită de rezultatul referendumului, sunt convins că vor fi mai degrabă recunoscători celor care au formulat-o decât dezamăgiți că nu e 100% cea de acum 2 ani.
În ceea ce privește dimensiunile celor două camere, consider – așa cum am făcut din 2001 încoace, când am expus prima dată această soluție – că numărul optim al membrilor Camerei deputaților trebuie să fie de 282. Am obținut această cifră extrăgând rădăcina cubică din numărul total al populației României. Nu am făcut decât să urmez ceea ce spune teoria politică despre dimensiunile optime ale unei camere, calculul fiind făcut pentru cea inferioară. Iată de ce propunerea USL de a avea 216 deputați nu poate fi acceptată: cred că nu e bine să se treacă de la o supra-dimensionare la o sub-dimensionare a camerei inferioare. În ceea ce privește a doua cameră, sunt de părere că ea trebuie să fie alcătuită după o formulă egalitară: fiind vorba despre interesele județelor/regiunilor, ele trebuie așezate pe picior de egalitate. Sugerez, de aceea, ca fiecare să fie reprezentat de un număr fix de aleși: cred că trebuie să fie între 2 și 4 pentru fiecare județ/regiune. Dacă vor fi doar 8 județe/regiuni, atunci putem avea câte 4 aleși, adică 32 în total. Dacă vor fi 16, cum a propus UDMR, senatorii pot fi câte 2 de județ, adică tot 32. Se înțelege de la sine că o asemenea reprezentare ar trebui să fie însoțită de diferențierea radicală a atribuțiilor celor două camere.
Totalul reprezentanților – 282+32=314 – e destul de aproape de cei 300 votați în 2009. Diferența e justificată: de pildă, reprezentanții minorităților trebuie să ocupe, ca și până acum, câte un fotoliu parlamentar. Ar fi o parte din cei 282.
Să sperăm că momentul actual – în care sunt avansate diverse soluții – va conduce la înfiriparea unui dailog.
Sincer să fiu, nu sunt foarte optimist.
Cuvinte cheie: Parlament
11 comentarii
@ Cristian Preda
Domnule deputat,
Dacă tot aţi pomenit de regiuni, dumneavoastră vedeţi măcar un motiv plauzibil prin care aceste regiuni să fie unităţi administrativ-teritoriale? M-am tot chinuit să găsesc un motiv şi nu am reuşit, nici măcar unul.
Dacă tot li se permite persoanelor juridice să aibă preferinţe politice, atunci, poate că ar fi mai bine să despărţim cele două secţiuni ale Parlamentului după natura persoanelor reprezentate. Camera pentru persoanele fizice, iar Senatul pentru cele juridice. Vom ştii astfel cine pe cine reprezintă. Putem separa apele, impunînd unui reprezentant sau candidat al vreunei persoane juridice să nu aibă dreptul de a reprezenta vreodată persoane fizice. Şi viceversa.
Marius Delaepicentru recently posted..▲ Regîndirea alertelor de ţunami
Domnule Preda,
Absolut logica solutia propusa de dumneavoastra.
Sneezy recently posted..Albă ca Zăpada- oglinda magică şi mărul otrăvit
La victoria de ieri l-ați scos vinovat pe Ponta. Aveți un pronostic și pentru azi? Cui îi atribuiți victoria și cui eșecul ?
Este o propunere de bun simţ şi care reprezintă cu adevărat o bază pentru un dialog între forţele politice. Din păcate, sunt la fel de sceptic ca şi dvs.
Domnule Preda, pentru prima data dupa multa vreme tin sa va felicit, dincolo de prapastia care ne separa. Fidelitatea dvs. fata de bicameralism se numara de altfel printre motivele pt. care va mai vizitez, din cand in cand.
Ceea ce spuneti e in acord cu cerintele democratiei parlamentare si ofera, intr-adevar, o baza optima de dialog. Problema dvs. e ca nu aveti influenta in partid si nici mijloace pentru a impune asemenea idei. Ultimele evenimente m-au convins ca influenta dvs. in PD e nula si sunteti folosit exclusiv ca politician-vitrina. Sa dea Dumnezeu sa nu fie asa, dar evolutia evenimentelor confirma ce spun, cel putin pana acum.
Daca sunteti cu adevarat convins de cele postate, si nu e un simplu joc de scena, ar trebui sa va ganditi si la mijloace concrete de promovare a acestei platforme, prin lobby in randul prietenilor dvs. politici si din societatea civila. Din cate-mi dau seama, sustinerea din ISP e ca si inexistenta, oamenii aceia nu mai gandesc cu capul lor, ci cu capul lui Traian Basescu. Sunt unul dintre cei care cred, nu cu tarie, ci cu fanatism in democratia parlamentara si in sistemul bicameral. Ma bucur sa constat, in ultima vreme, voci care pledeaza in acelasi sens chiar in cercurile de apropiati ai actualei puteri.
De acord cu dvs in privinta numarului de deputati. Totusi, am cateva obiectii la numarul de senatori, obiectii indirecte. Inainte de a propune un numar de senatori, reprezentativi pentru regiunile de dezvoltare, ar trebui sa ne concentram pe impartirea administrativ-teritoriala a tarii. Iar, ulterior, vom putea stabili si un numar de senatori. Astfel, consider ca trebuie actualizate principiile care stau la baza impartirii adminsitrative. Mai exact, ar trebui sa ne ghidam dupa factori preponderent economici, nu etnico-istorici. De aceea, vad impartirea Romaniei in sase regiuni de dezvoltare, plecand de la cateva proiecte macro-regionale. Astfel, canalul Siret-Baragan ar putea fi pus in practica, iar regiunea de nord-est extinsa de-a lungul acestui canal. Am obtine o zona agricola ptuernica, un nou granar al Europei, In plus, am rezolva si problema inundatiilor. Da, costurile sunt mari, dar trebuie sa pronim de la proiecte mari ca sa ne dezvoltam, dezvoltarea trebuie sa aiba loc de la macro la micro, nu invers. Imaginati-va ca fiecare orasel si-ar construi propria portiune de sosea. Cum ar arata soseaua finala, cat ar dura construirea ei? De aceea, trebuie pornit de la macro. De asemenea, regiunea Bucuresti-Ilfov este prea redusa, nu este exploatata suficient principala axa comerciala a Romaniei (care e Bucuresti – Constanta). Este surprinzator cum judetele de pe aceasta axa sunt printre cele mai sarace din Romania. O explicatie exista, o stim cu totii, se regaseste in raziile de prin zona. In fine, am preluat o parte din ideile sustinute de Econtext in proiectul sau de impartire a tarii, un proiect pe care-l sustin 100% si care trebuie avut in vedere. Economia trebuie sa primeze! Daca doriti sa cititi mai pe larg despre acest proiect, il puteti accesa aici: http://www.econtext.ro/eveniment–2/dosar/proiect-de-impartire-a-tarii-in-sase-regiuni-de-dezvoltare-opt-judete-vor-fi-pilonii-de-sustinere.html
Degeaba scazi numarul parlamentarilor daca nu iti articulezi demersul pina la nivel de comuna. Beleaua nu e numarul de parlamentari ci numarul de alesi. Implicit: faptul ca nimeni nu ii vede ca pe o resursa de decizie atit in comunitate dar si la partid.
Mihai recently posted..Norma de hrana
Domnule profesor Cristian Preda,
1) “Teoria politica” vorbeste, intr-adevar, despre radacina cubica, dar mai nimeni nu este in stare sa explice de unde vine acest calcul. El are o ratiune si numai cunoscand-o vom putea sa intelegem cum devine chestiunea cu “reprezentarea” si ce inseamna aceasta in democratie.
2) “Camera inferioara” si “Camera superioara” vin, nu-i asa, tot din “Teoria politica”, dar nimeni nu este in strare sa explice de ce una este “inferioara”, iar alta “superioara”. Iar, in democratie nu exista astfel de Camere.
3) Daca s-ar lua in calcul interese locale, deci de grup, de ce nu s-ar lua in consideratie, de pilda, grupul profesorilor, apoi grupul politistilor, al militarilor, al orfanilor, al bisexualilor etc.? Ce anume ne poate determina sa luam in calcul numai reprezentarea pe regiuni – care-i ratiunea?
4) Cuvantul “cred” pe care il folositi nu are justificare teoretica. Va suparati daca eu CRED ca in Camera Deputatilor trebuie sa fie reprezentati cetatenii sub 40 de ani, iar in Senat, cei peste aceasta varsta? Ori: in prima cei cu studii superioare, iar in a doua cei fara astfel de studii? Dar care ar fi ratiunea unor astfel de propuneri? Adevarul este, domnule profesor, ca nu se cunoaste deloc ratiunea democratiei, cum ia nastere aceasta, cum se infaptuieste. Fara sa va am neaparat pe dvs. in vedere, afirm ca noi, oamenii – si, desigur, ma includ si eu aici-, avem nevoie naturala de a fi recunoscuti de ceilalti ca fiind valori prin prisma a ceea ce spunem, ce CREDEM, fara insa, in cele mai multe cazuri, sa spunem lucruri cu adevarat valoroase sau macar folositoare, atat pentru noi, cat si pentru altii.
5) O ultima chestiune: referendumul n-are cum sa fie facultativ. Chestia cu “facultativ” a fost luata tot din “Teoria politica”, mai precis din teoria promovata de monarhi. Or, noi suntem, dupa cum dispune Constitutia, democratie. Desigur, doar dupa cum spune Constitutia, caci in real nu suntem.
Al dvs., Valeriu Mangu
Sunt curios ce vor scoate pe piaţă spin doctors-ii după eşecul “referendumului pentru Bucureşti”, încălzirea pentru regionalizare. E de porc să vii cu asumarea iresponsabilităţii pe reforma administrativă şi să te trezeşti că bucureştenii zic “stoi !niet!”. Mi se pare mie, ori USL (useless…
) nu mai face campanie anti-referendum ?! Păi, da, că vor şi ei regionalizare, eheeee…
Riddick recently posted..Ce nu vor ei să ştiţi despre regionalizare şi scopurile sale
Felicitari!
Domnule Preda, ma bucur nespus ca mai exista oameni in spatiul public cu ideile si atitudinile carora pot sa rezonez.
1. Aveti o atitudine rationala, curajoasa, nedogmatica, fara accente politicianiste si lipsita de populism fara a cadea in pacatul arogantei. Asa trebuie sa fie un lider, sa inteleaga interesul cetatenilor mai bine decat acestia si sa-i indrume, sa-i traga dupa el cu intelepciune, ca un adevarat slujitor.
2. De acord cu bicameralismul care este un sistem superior d.p.d.v. democratic, iar noi avem inca mare nevoie de institutii democratice, fiindca prea mult comportament democratic nu am dobandit la nivel de indivizi.
3. Avem nevoie de echilibru si sunt de acord sa nu cadem dintr-o extrema in alta, de la suprareprezentare la subreprezentare.
Probleme
1.Ce este si cum alegem camera deputatilor? Daca ea reprezinta cetatenii cred ca ar trebui sa reintroducem votul pe liste, dar votul preferential pe liste, intelegand ca alagatorul alege o persoana dintr-o lista, iar circumscriptia electorala este la nivel national. In felul acesta avem o dubla selectie, una a partidelor care propun candidatii si una a alegatorilor care aleg din lista. Si eu cred ca a alege dintr-o lista mare este mult mai bine decat sa alegi dintre 4-5 canditati intr-un colegiu uninominal. Sa nu intelegeti ca doresc sa revenim la alegerea listelor, ci la alegerea unei persoane din mai multe liste de candidati. S-ar pastra in acest fel si proportionalitatea reprezentarii partidelor in acord cu numarul de voturi obtinut.
2. Cum alegem cea de a doua camera. Circumscriptia ar trebui sa fie evident judetul (marit) sau regiunea. As propune candidaturi individuale, sub sigla politica sau nu, iar mandatele (cele doua sau patru) sa fie distribuite in functie de numarul de voturi obtinut .
3. Care este camera superioara? Care camera are ultimul cuvant? Vom folosi in continuare sistemul actual in care in functie de niste criterii care nu imi sunt foarte clare, ambele camere sunt alternativ decizionale sau reintroducem un sens unic. Si daca optam pentru un sens unic care este directia? De la camera deputatilor catre senat? Dar senatul nu pare suficient de reprezentativ pentru a avea ultimul cuvant. As opta pentru ca senatul sa nu lucreze formal in grupuri politice, sa nu mai existe comisii de specialitate prin care sa treaca legile, ci doar sa se ocupe de reglajele fine, de corectarea erorilor eventuale din prima camera, dar votul sa fie dat cu o majoritate calificata de doua treimi sa zicem. Adica modificam un act normativ iesit din camera politica doar daca exista o larga majoritate, iar dezbaterea se face direct in plen subiectul fiind deja cunoscut si analizat. De aceea cred ca senatorii ar trebui sa poata participa la lucrarile comisiilor de specialitate din camera pentru a cunoaste detaliile de natura tehnica si nu numai, ale actelor normative pe care sa-si fundamenteze opiniile si votul. Senatului ar trebui insa sa ii revina exclusiv atributiile de ancheta si control.
Daca prezinta interes poate vom continua acest exercitiu de imaginatie.
Introduceți datele si comentariul dvs.