Posts from — May 2011

De ziua Europei, Parlamentul organizează la Strasbourg o ceremonie a ridicării drapelului (se împlinesc 25 de ani de la crearea lui) și un concert de pian (Giovanni Belluci cântă Liszt, de la a cărui naștere se vor împlini în octombrie două secole).

Polirom a tipărit de curând un volum cu articole ale lui Stephane Courtois, despre relaţia dintre comunism şi totalitarism.
Între articole, şi unul despre Memorialul Sghet, Courtois fiind “rectorul” şcolii organizate aici în fiecare vară.

După ce am anunţat că îl sprijin pe Toader Paleologu în cursa pentru şefia PDL, am aflat şi ce candidaturi au fost depuse pentru celelalte poziţii de autoritate din partid.
Iată de ce doresc să afirm că, în opinia mea, Monica Macovei, Teodor Baconschi, Daniel Funeriu şi Sever Voinescu trebuie susţinuţi în câştigarea funcţiilor pe care le vizează în PDL.
Faptul că eu însumi nu candidez nu mă împiedică să afirm că aceşti patru colegi merită să ocupe – în aceeaşi măsură ca şi Toader Paleologu – poziţiile la care speră. Cred cu sinceritate că ei reprezintă o alternativă demnă de luat în seamă.

Am acordat un scurt interviu RFI România, referitor la competiţia din PDL, observând, între altele, că susţinătorii premierului în cursa pentru şefia partidului nu apără politicile guvernului, ci îl diabolizează pe Blaga, iar acesta nu defineşte o alternativă la opţiunile lui Boc, ci promite disciplină cazonă.

Acuzat de ANI, între altele, de fals în declarații, Vadim Tudor se apără spunând că nu va da explicații Parchetului, întrucât atât el, cât și partidul său au contribuit la intrarea României în Uniunea Europeană.
Nu știu cât de întemeiate sunt acuzațiile la adresa lui Vadim Tudor, dar ideea că ele ar trebuie puse în legătură cu Europa e cel puțin bizară.
În plus, afirmația că intrarea în Europa ar fi fost grăbită de PRM sau de liderul său este o minciună gogonată.
Nici negocierile tehnice, nici înțelegerile politice nu au avut nimic de câștigat de pe urma peremiștilor.
Dimpotrivă, ele au presupus izolarea acestui partid.
Am remarcat faptul că, în ultima vreme, Vadim Tudor e cultivat de mass media cum n-a fost niciodată.
Mai mult decât atât, stilistica proprie României Mari a fost îmbrățișată de numeroși politicieni, din numeroase partide.
Să fie oare radicalismul de tip peremist specificul nostru național, în versiunea lui cea mai recentă?

Peste 10 zile, la Convenția Națională a PDL, voi vota cu Toader Paleologu (TP) și îi invit și pe alți colegi să facă același lucru.
În ceea ce mă privește, am mai multe motive să îl susțin pe cel mai tânăr dintre candidații la șefia PDL.
Încep cu 6 aspecte pur politice, care îl singularizează pe TP în cursa pentru șefia PDL:
1. TP a asumat cu sinceritate și în mod spontan majoritatea celor 35 de puncte pe care le-am înfățișat, alături de colegii mei, Monica Macovei și Sever Voinescu, în urmă cu câteva săptămâni, ca platformă de modernizare a PDL. În stilul său propriu, cu umor și fără înverșunare, Toader Paleologu a vorbit despre așteptările publicului așa cum le-am așternut pe hârtie și noi, cei trei membri PDL disprețuiți și umiliți la CNC de cvasi-totalitatea colegilor noștri. Coerența îmi cere să îl sprijin pe cel care a preluat ceea ce eu nu am putut duce mai departe. S-ar putea ca el să fi găsit tonul potrivit.
2. TP dă dreptei un sens liberal clar. În contextul dorinței PDL de a ocupa zona dreaptă a spectrului politic, avem nevoie ca de aer de sensibilitate liberală. Din nefericire, multe discursuri pedeliste despre dreapta o confundă cu populismul. România are nevoie de liberalism, nu de populism. Cu atât mai mult cu cât PNL a abandonat dreapta, în profitul populismului pesedist. Și tot așa cum populismului adversarilor trebuie să-i opunem liberalismul, radicalismului lor trebuie să-i opunem moderația noastră.
3. TP este singurul dintre candidați care leagă modernitatea (și modernizarea) de civilizație (și civilitate), indiferent că este vorba despre felul de a vorbi în public (inclusiv cu adversarii) sau despre aspectul orașelor. Din nefericire, kitschul, sudalma și grobianismul au cucerit o imensă parte din spațiul public. Orice tentativă de a face o politică elegantă, destinsă și demnă trebuie sprijinită în chip deschis. Demobilizarea electoratului are, între multe alte cauze, și reținerea cetățeanului oarecare de a valida drept reprezentanți niște persoane cu educație sub-mediocră, care vorbesc ca pe maidan. Publicul așteaptă ca reprezentanții lui să fie mai buni decât “românul mediu”, nu sub nivelul acestuia.
4. TP aduce o noutate semnificativă în plan politic. Și PNL și PSD și-au întinerit echipele de conducere, dar atât Antonescu, cât și Ponta sunt plămădiți din materia primă care a servit la fabricarea politicianului postcomunist de nivel mediu. Singurul lor avantaj e faptul că sunt alții, nu faptul că sunt diferiți substanțial de ceea ce a respins deja cetățeanul român în trecut. Politica a favorizat clonarea. Nu suntem însă condamnați să rămânem în chingile impuse de tranziție. Întinerirea politicii înseamnă ieșirea din tiparele ce par inevitabile. Doar așa poate fi destabilizat USL, nu prin scenarii fanteziste despre alianțe subterane ale unuia sau ale altuia cu adversarii de azi, care sunt – de altfel – și aliații indispensabili de ieri.
5. Prin profilul său, TP reprezintă profesorii și, prin ei, profesiunile liberale. Insist asupra acestei legături, pentru că o eroare de lectură care pleacă de la luarea în considerare doar a tipului de finanțare a activităților lor i-a transformat pe profesori în monștri bugetivori și adversari ai progresului. În România, profesorii – ca și medicii, de altfel – sunt liberali prin natura lor. La modul general, PDL are nevoie, dacă vrea să fie nu doar democrat, ci și liberal, de toate tipurile de alegători cu profesiuni liberale, care trebuie mobilizați plecând de la așteptările lor, iar nu de la ficțiunile și auto-justificările noastre. Anchetele sociologice ne vădesc, de pildă, faptul că există, după mulți ani, o preferință pentru sprijinirea mediului privat în defavoarea extinderii instituțiilor publice. Vom putea oare să exploatăm această tendință în interesul nostru politic? Sau le vom lăsa USL-iștilor șansa de a mima schimbarea?
6. Intrarea lui TP în cursă semnalează faptul că PDL nu se poate mulțumi să apere guvernarea, respectiv să promită disciplina internă. Și guvernarea, și disciplina membrilor sunt, de bună seamă, importante. PDL trebuie să existe însă și după guvernare, iar alimentele cu care se va putea hrăni sunt mai diverse decât banala disciplină. Nu întâmplător, moțiunea depusă de TP se numește “Privind spre viitor”.
Voi încheia enumerarea cu un motiv de natură strict personală. Este vorba despre intersecția biografiilor noastre într-un punct foarte important. Atât eu, cât și Toader ne-am desăvârșit educația universitară sub îndrumarea lui Pierre Manent. Discipol al lui Raymond Aron și unul dintre cei mai mari specialiști în teoria politică din ultimele decenii, Manent ne-a condus tezele de doctorat în științe politice susținute la Paris în 1998 și, respectiv, în 2001.
Cine crede în modernizare, cine consideră că dreapta înseamnă liberalism, nu populism, cine apreciază civilitatea, cine crede că politica românească are nevoie de oameni noi, nu de clone cu buletin schimbat, cine apără profesiunile liberale, cine vrea mai mult decât disciplină și apologia guvernării, cine crede în educație trebuie să voteze cu Toader Paleologu.
Îmi place să cred că în PDL există disponibilitate pentru o asemenea politică și că Toader Paleologu va ști cum să reunească voturile care o exprimă.

Marți, 3 mai, voi participa la Liège la reuniunea comisiei politice a Adunării parlamentare a Francofoniei, pentru a reprezenta grupul deputaților francofoni din Parlamentul European.
Pe agendă se vor afla crizele politice din țările francofone.

Uciderea lui Osama bin Laden este rezultatul unui efort de un deceniu al democraţiei americane şi al aliaţilor săi împotriva unei ameninţări inedite pentru lumea occidentală.
Această victorie a democraţiei consolidează tendinţa exprimată în ultimele luni de mişcările de contestare a liderilor autoritari din lumea arabă.

Fotbalistii argentinieni au tinut un minut de reculegere in memoria lui Ernesto Sabato, decedat acum cateva zile.
Ne-am obisnuit sa vedem scriitori omagiind fotbalisti pentru maiestrie. Cand un fotbalist omagiaza un scriitor, nu mai e vorba despre maiestrie, ci despre identitate. Cea a unei natiuni.