Posts from — May 2011

Camera a votat astăzi schimbarea modului de alegere a primarilor.
Decizia de a trece la sistemul cu un singur tur de scrutin va atomiza și mai mult reprezentarea și va introduce un element suplimentar de incertitudine, într-un peisaj electoral deja haotic, în care avem combinații de sisteme de vot contradictorii.
Conflictele create în multe locuri între consiliile locale, alese pe baza unei formule proporționaliste, și primari, care erau aleși prin scrutin majoritar în două tururi, nu vor fi diminuate de noua formulă. Dimpotrivă: riscul de a avea blocaje va spori pentru că, teoretic, e mult mai probabil ca primarii să nu obțină majorități decât ca în consilii să nu poată fi negociate unele.
Mă tem însă că decizia de a susține votul într-un tur a fost luată din rațiuni strict populiste. Dacă ar fi fost altfel, am fi auzit de vreo evaluare a modificării survenite în cazul președinților consiliilor județene. A sporit oare calitatea guvernării locale după ce aceștia nu au mai fost aleși de consiliile județene, ci direct de către cetățeni?
Nu a existat nicio discuție în PDL care să mă implice în vreun fel, așa că mă consider dezlegat de orice responsabilitate în susținerea unei asemenea măsuri arbitrare.
Cred că ar fi bine ca Președintele să nu promulge legea.
Un argument ar fi acela că e nevoie, mai ales în contextul unei proiectate revizuiri constituționale, de o reflecție aprofundată asupra relației dintre sistemele de vot și instituțiile noastre alese.

Joseph Daul, președintele grupului PPE din Parlamentul European, a precizat în această seară, într-un comunicat de presă, că grupul politic pe care îl conduce nu e implicat în organizarea recepției anunțate de trei membri UDMR ai PE, cu ocazia deschiderii unei reprezentanțe a Ținutului Secuiesc la Bruxelles.

Duminică, 29 mai, de la 19h15, voi interveni în emisiunea România politică de la Realitatea TV.
PS Regret înfrângerea echipei Manchester United în finala Ligii Campionilor. Barcelona a meritat victoria, dar eu ţineam cu englezii…

Opoziţia jumătate-socialistă, jumătate-penelistă a prezentat vineri o serie de grafice şi tabele, cu legende şi comentarii de maximum 2 rânduri fiecare, înfăţişând acest ansamblu sub numele de “viziune”.
Dacă asta e viziune, atunci USL e în starea de pre-verbailizare.
Citite cu atenţie, propunerile se dovedesc a fi ori sloganuri, ori obiective generoase lipsite de orice indicaţie asupra mijloacelor.
Am văzut că mai mulţi comentatori s-au grăbit să ia în serios aceste improvizaţii, deşi nicăieri nu figurează vreun calcul de cost. Ei au căutat, cu bună credinţă, să pună conţinut acolo unde USL nu oferă decât nişte vorbe goale. Ce a rezultat e un lung şir de nedumeriri…
Un slogan USL mi-a atras atenţia: e vorba despre promisiunea creării unui milion de locuri de muncă.
Cred că Antonescu era mai credibil dacă promitea un milion de locuri de chiul…

Din 2000 încoace, premierii au fost şi şefi de partid.
Performanţele lor politice – măsurate de judecăţile publicului asupra guvernelor conduse de ei – au fost diferite.
Adrian Năstase a luat PSD în 2000 cu 139 de mandate în Cameră (pe baza a 36% din voturi) şi l-a dus în 2004 la 113 mandate (cu sprijinul celor 31% din opţiunile de la urne).
Călin Popescu Tăriceanu a preluat PNL în 2005 când avea 64 de mandate de deputaţi (în baza cotei peneliste din cadrul Alianţei DA, care adunase 32% din voturi) şi l-a dus la 65 de mandate în 2008 (dobândite pe baza celor 18,5% ale PNL). Nu am menţionat şi mandatele de senator, dar situaţia e identică.
Şi Năstase şi Tăriceanu au fost premieri un întreg ciclu legislativ, adică patru ani.
Amândoi au pierdut alegerile pe care le-au organizat,
Şi unul, şi celălalt au fost schimbaţi, din acest motiv, de la şefia partidelor lor.
Emil Boc a preluat PDL în 2005, când avea 48 de mandate, şi l-a dus la 115 mandate în 2008, dar fiind în opoziţie, deoarece partidul fusese eliminat de la guvern cu un an înainte de alegeri.
Examenul relevant va fi dat în 2012.
Nu e sigur însă că Boc se va afla în situaţia predecesorilor săi, fiindcă unii pedelişti ar vrea să-l schimbe de la Palatul Victoria.
De fapt, ideea înlocuirii sale de la guvern apare periodic.
Nu e vina lui Boc, ci a unora dintre colegi, care îşi modifică opiniile cu o iuţeală formidabilă şi cu o frecvenţă impresionantă.
Aceasta e şi tabăra care a avut câştig de cauză la recentul congres al PDL.
Eu nu mi-am schimbat părerea formulată anul trecut, dar ea e marginală, fiindcă – formulată foarte devreme – a fost calificată drept periculoasă.
Nu cred că luciditatea e un pericol.
Dimpotrivă.
Lipsa de decizie e, în schimb, un risc foarte mare. Cu atât mai mult în perioade de criză.
Iar criza, o ştie şi un copil, e departe de a se fi încheiat.

RFI România împlinește 20 de ani.
Cu o redacție de mare calitate, RFI este, în peisajul public de la noi, sinonimul presei responsabile.
La mulți ani!

Mi-a atras atenția declarația de astăzi a lui Mihai Voicu, în care amenință UDMR că i se va spune, precum la metrou, “atenție, se închid ușile”, dacă nu trădează mai repede coaliția din care face parte.
Domnul Voicu e liber să spună ce dorește, dar cred că uită două lucruri:
Mai întâi, aliatul de nădejde al PNL, și anume PSD, a refuzat în 2008 participarea la guvernare cu UDMR. Era pe vremea când și PNL condiționa intrarea în executiv de numirea lui Tăriceanu ca premier. Tradus pe înțelesul USL, asta ar suna cam așa: PSD a spus deja UDMR că ușile nu se deschid, iar PNL a cerut PDL poziția de vatman.
În al doilea rând, Mihai Voicu uită că, după viitoarele alegeri, negocierea coaliției guvernamentale îl va implica pe actualul președinte (care a vrut Uniunea Maghiară la guvernare și în 2008, cum a vrut-o și în 2004). Altfel zis, traficul metroului guvernamental va fi controlat din afara USL.
La o lectură atentă, asta spune, de fapt, și M. Voicu.
Într-adevăr, cerând UDMR-ului să se grăbească să trădeze, deputatul penelist anunță că nu crede în șansele USL de a controla mai mult de jumătate din Parlamentul viitor, caz în care nu ar avea nevoie de sprijinul UDMR pentru a face un guvern.
Exclud, desigur, ipoteza potrivit căreia, în condiții similare celor din 2008, PSD ar trata UDMR altfel decât atunci, și anume ca un partid de care se poate dispensa.
Pesediștii nu au niciun motiv să se schimbe. Alianța cu peneliștii i-a făcut mai lacomi, nu mai generoși.

Europuls organizează astăzi la PE un seminar despre strategia europeană pentru romi, cu mai mulți invitați de marcă.

Creată acum un an, asociația Europuls s-a afirmat ca unul dintre cele mai serioase forumuri de dezbateri despre chestiunile europene.

De mai multe zile, presa dezbate un proiect de lege care adună interdicţii de tot felul, de la orarul pentru muzica din stabilimentele publice la tipul de obiecte aflate în maşina personală.
Proiectul a fost formulat de un grup de pesedişti.
Victor Ponta a fost întrebat aseară, într-o emisiune a Antenei 3, ce opinie are despre proiect.
Fruntaşul socialiştilor liberali (sau al liberalilor socialişti?) nu numai că nu avea nicio opinie, dar a mărturisit candid că nu are habar de proiectul depus de colegii săi.
Din două, una: ori PSD nu are un mecanism de validare politică a proiectelor legislative, ori Victor Ponta e la fel de absent ca şi Crin Antonescu din Parlament.

Landul Bremen ţine astăzi alegeri pentru parlamentul său regional. La acest scrutin, participă pentru prima dată şi tinerii de 16-18 ani. Mai multe landuri au coborât vârsta de vot la municipale, dar Bremen e primul unde acest drept este extins.
Germania se alătură astfel Austriei în revoluţia democratică europeană în privinţa votului. Într-adevăr, în Austria, începând din 2007, se votează de la 16 ani şi la legislative.
În România, vârsta de vot a fost coborâtă ultima dată în 1948, după ce în perioada interbelică fusese de 21 de ani.
Propunerea mea de a diminua vârsta de vot de la 18 la 16 ani a fost primită cu răceală. În contextul discuţiilor despre reformarea Constituţiei, poate ar fi nimerit să se realizeze studii despre vârsta la care tinerii îşi asumă o condiţie politică. Dacă se poate munci de la 16 ani, de ce să nu se poată şi vota de la aceeaşi vârstă?