Posts from — March 2011

După ce l-a comparat pe premierul Boc mai întâi cu Ştefan cel Mare, apoi cu Winston Churchill, dl Ioan Oltean şi-a găsit timp pentru a arunca o privire platformei în 35 de puncte pe care, împreună cu Monica Macovei şi Sever Voinescu, am adresat-o ieri colegilor din PDL şi, mai general, publicului.
Singurul comentariu al dlui Oltean a fost că gestul nostru este o “atitudine nestatutară”.
Dacă a vorbi liber e împotriva statutului, atunci domnia sa – care nu îl încalcă, de bună seamă, niciodată – şi-a pierdut libertatea.
Regret sclavia dlui Oltean.
Eu prefer să fiu liber.
În altă ordine de idei, vreau să le mulţumesc lui Ionuţ Popescu şi Mihaelei Popa pentru reacţiile pe care le-au avut.

În acest moment, unii colegi din PDL caută 35 de semnături pentru a-și susține candidatura. Lor și tuturor celorlalți colegi și prieteni din partid, vrem să le oferim 35 de idei. Poate că este vremea semnăturilor, dar noi credem că este vremea dezbaterilor.
Cele 35 de idei reunite într-o platformă sunt oferite dezbaterii PDL, dar și publicului larg.
Indiferent că vom găsi sau nu un număr de colegi gata să se reunească în jurul acestor idei pentru a depune o moțiune, discuția ne va ajuta foarte mult. O dorim deschisă și argumentată, departe de invective și suspiciuni. De fapt, vor avea de câștigat de pe urma dezbaterii toți cei care speră că putem progresa în România.
Monica Macovei, Cristian Preda, Sever Voinescu

PDL – un partid popular modern
35 de pași necesari
PDL are șansa de a se construi ca singurul partid de dreapta din România. Pentru a atinge acest obiectiv, PDL ar putea să-și folosească resursele și să susțină măsuri orientate de următoarele 35 de idei:

Economie: buget, fiscalitate, Europa

1. Diminuarea prezenței statului în economie. Efectul va fi triplu: creșterea eficienței, scăderea corupției și depolitizarea unor decizii economice. Acum, statul e un factor de distorsionare a regulilor pieței. Trebuie să-i dăm un alt rol, reconstruindu-i credibilitatea atât în fața cetățenilor, cât și în fața actorilor economici.

2. Trecerea economiei de la o dezvoltare bazată pe consum la o dezvoltare bazată pe producție. Principala lecție a ultimilor ani este aceea că economiile a căror dezvoltare se bazează pe consum sunt vulnerabile în crize economice, în vreme ce economiile a căror dezvoltare se bazează pe producție sunt mai rezistente.

3. Diminuarea poverii fiscale pe muncă, ca un prim pas al unei ample și bine gândite politici de reducere a taxelor și impozitelor, atât în cuantum cât și în numărul lor. Prin politicile sale, statul trebuie să urmărească creșterea productivității prin stimularea spiritului antreprenorial.

4. Înscrierea în Constituție a unui deficit bugetar maxim de 3 la sută.

5. Elaborarea bugetului cu minimum 6 luni înainte de debutul anului fiscal şi consultarea cu autoritățile europene competente, pentru o sincronizare cu politicile țărilor membre și participarea la strategia “semestrului european” propusă de Comisie ca o nouă fază a integrării.

Sănătate: resurse suplimentare și asigurări

6. Sistemul public de sănătate are nevoie de sporirea calității managementului la nivelul fiecărei unități sanitare în parte, dar și de resurse financiare private pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor. De aceea, creșterea progresivă a elementului privat în serviciile de sănătate trebuie să fie o prioritate.

7. Reforma pieței de asigurări de sănătate. Statul e obligat să abandoneze iluzia că ”asigură total” și trebuie să se limiteze la asigurarea unui pachet minimal de servicii medicale, restul fiind susținut prin competiția între asiguratorii privați.

Protecție socială și pensii sustenabile

8. Protecție socială țintită. Protecția socială cea mai bună este asigurată de un loc de muncă stabil și bine plătit. În același timp, statul trebuie să îi ajute pe cei aflați în nevoie, inclusiv prin cooperarea cu structuri non-guvernamentale specializate. Acest ajutor vizează nu categorii în ansamblu, ci cazuri concrete. Asistarea persoanei pentru a ieși din starea de nevoie, și nu pentru a permanentiza respectiva stare, trebuie să fie filosofia de funcționare a întregului sistem de protecție socială.

9. Ne dorim un sistem de pensii sustenabil, în virtutea căruia pensiile de stat să nu fie niciodată în pericol. Sporirea numărului de contribuitori pentru echilibrarea balanței cu numărul de pensionari este o condiție sine qua non a depășirii crizei actuale.

Regii și agenții

10. Restructurarea masivă a regiilor și agențiilor de stat, printr-un proces combinat de privatizare și contracting out. Scoaterea regiilor și a agențiilor de stat din universul clientelar al partidelor e una dintre condițiile reabilitării politicii în ochii cetățenilor.

Diminuarea evaziunii

11. Creșterea puterii statului în combaterea evaziunii fiscale. Indisciplina financiară nu e o povară culturală de nedepășit, iar rolul statului poate fi acela de a educa, prin exemplu, mediul economic.

Constituție

12. Limitarea – prin Constituție – a susținerii politice la miniştri şi secretari de stat. Alături de aleşii locali şi naționali, miniștrii și secretarii de stat vor fi, astfel, singurii “colorați” politic. În rest, funcționarii statului trebuie să fie apolitici. Este necesar ca singura bază de selecţie să fie competenţa dobândită, nu relaţia clientelară, cu atât mai puţin cea condiţionată de susţinerea campaniilor electorale.

13. Reforma constituţională trebuie să aibă ca scop clarificarea funcţională a regimului, şi nu o modificare inspirată exclusiv de una dintre crizele recente. Între materiile care trebuie avute în vedere sunt: mecanismele dizolvării legislativului, relaţia dintre Preşedinte şi Premier, rolul Curţii Constituţionale, amenajarea justiției.

Regionalizare pentru dezvoltare

14. Regionalizarea nu trebuie făcută pe criterii etnice, ci pornind de la nevoi de dezvoltare şi de la structura demografică, luând în seamă, de asemenea, capacitatea administrativă.

15. Introducerea în Constituţie a obligaţiei ca alocările bugetare să asigure, prin distribuire echitabilă, satisfacerea necesităților reale de la nivelul comunelor, orașelor și județelor, indiferent de partidele aflate la guvernare, pentru a garanta respectarea pe termen lung a interesului cetățenilor. E nevoie, în acest sens, de elaborarea unui algoritm de finanţare minimă pentru dezvoltare.

16. Schimbarea structurii administrative – inclusiv a relaţiei dintre judeţ şi regiune – trebuie corelată cu o reformă electorală care să asigure coerenţa gestiunii teritoriului. În acest moment, utilizarea tuturor modurilor de vot (majoritar într-un tur pentru preşedinţii CJ, majoritar în două tururi pentru primari şi preşedinte, forme de scrutin proporţional pentru consilii locale şi judeţene, ca şi pentru Parlament) creează blocaje și deresponsabilizare a autorităților.

Mediu și educație

17. Inițierea unui Pact național pentru protejarea mediului, plecând de la o hartă a riscurilor de mediu, actualizată anual, prin dialog între guvern, patronate și ONG-uri de mediu.

18. Modernizarea statului se face cu educaţie solidă şi sistem de sănătate accesibil tuturor. Altfel, modernizarea e o lozincă. Pentru a fi posibilă, e nevoie de resurse semnificative. Baza de calcul a salariilor personalului medical şi a celui din educaţie ar trebui – în mod ideal – să crească până în 2012 cu minimum 50%. Altfel, exodul medicilor va fi accelerat, iar şcolile vor fi abandonate de profesorii competenţi.

19. Educaţia trebuie în aşa fel configurată încât în următorii zece ani elevii români să ocupe în clasamentele făcute pe baza testelor internaţionale unul dintre primele zece locuri, şi nu – cum se întâmplă acum – unul dintre ultimele. Componenta etică a educației trebuie reintrodusă în școala românească.

Administrație publică

20. Întregul sistem al administrației publice trebuie reformat și raționalizat. Informatizarea, concentrarea pe serviciul prestat cetățeanului și nu pe rigorile birocrației instituționale, profesionalizarea, eficientizarea (prin introducerea unor standarde de cost) și depolitizarea structurilor administrației ar trebui să fie ideile de bază ale reformei sistemului administrativ.

Demnitatea funcției publice

21. Eliminarea oricărei posibilități de ingerință a Parlamentului sau a altor instituții publice în actul de justiție referitor la un dosar care vizează un parlamentar sau un ministru.

22. Introducerea pentru parlamentari și miniștri a interdicției de a exercita, în paralel cu mandatul, acele funcții și activități care pot duce la situații de conflict de interese, de pildă inițierea unor proiecte de lege sau amendamente sau prin luarea unor decizii în interes personal sau clientelar contrar interesului public. Activitatea în Parlament sau Guvern trebuie să fie dedicată exclusiv interesului public.

Justiție independentă și anticorupție

23. Definirea principiului independenței justiției ca dreptul persoanei de a fi judecată de judecători independenți, nu ca un “privilegiu” al judecătorilor; participarea cetățenilor la stabilirea răspunderii magistraților; reducerea duratei mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii la 3 ani; eliminarea prevederii referitoare la votul secret în Consiliul Superior al Magistraturii pentru a se asigura responsabilitatea, transparența și motivarea deciziilor.

24. Ameliorarea sistemului de justiție prin: echilibrarea raporturilor dintre profesiile juridice, regândirea sistemului de recrutare a judecătorilor, înființarea poliției judiciare în subordinea procurorului, care trebuie să aibă exclusiv funcția de susținere a acuzării, investiții în resurse umane și în infrastructură (sedii pentru instanțe și săli de judecată).

25. O metodă sigură anti-corupție este transparența. Avem în vedere transparența bugetară care include transparența cheltuielilor publice, transparența informațiilor referitoare la cei care lucrează în sistemul public sau transparența achizițiilor publice (care ar trebui, de altfel, să se bazeze pe reguli clare, fiind domeniul cu cel mai mare risc de fraudă și corupție). Susținem de asemenea incriminarea “îmbogățirii ilicite” a angajaților din sistemul public (recomandată de art. 20 din Convenția ONU împotriva corupției) și confiscarea averii nejustificate în cazul oricărei persoane. Este necesară eliminarea prezumției constituționale de dobândire licită a averii, inexistentă în alte state democratice. Stabilitatea legilor și a instituțiilor care și-au dovedit eficiența trebuie asigurată indiferent de cine se află la guvernare.

26. Unificarea practicii judiciare și a sistemului de aplicare a pedepselor, publicarea on line imediată și integrală a tuturor deciziilor judecătorești pentru a asigura previzibilitatea justiției și creșterea încrederii în sistem.

27. Îndepărtarea din magistratură a judecătorilor și procurorilor care nu vor sau nu pot să justifice proveniența bunurilor pe care le dețin sau le folosesc, în cursul unui proces de verificare permanentă; aplicarea periodică a unor teste de integritate pentru cei din serviciul public.

Politică externă

28. Politică externă în acord cu interesele europene, apartenența României la UE fiind mai mult decât sincronizare economică și libertate de mișcare. Politica externă trebuie să includă în următorii ani participarea semnificativă a României la realizarea Politicii Europene de Vecinătate, ca și la politicile de ajutor pentru dezvoltare ale UE.

29. Creșterea profilului României în cadrul Alianței Nord-Atlantice și susținerea politicilor care duc la creșterea coeziunii și eficienței Alianței în ansamblu. Asigurarea securității naționale a României se realizează în interiorul și prin intermediul NATO.

30. Dezvoltarea relației privilegiate cu SUA, ca opțiune fermă și robust asumată în câmpul relațiilor internaționale ale României.

Identitatea popular-europeană

31. La fel ca în partidele partenere din PPE, și la Partidul Democrat Liberal atragerea de noi membri şi susţinerea lor în competiţiile politice, ca şi în funcţiile ori demnităţile publice numite trebuie să aibă în vedere exclusiv oameni competenţi în domenii precise. Avem nevoie de persoane care s-au distins deja în cariera profesională, nu de unele care sunt înregimentate tocmai pentru că nu au o formare solidă şi o carieră profesională consistentă. Este crucială, pe de altă parte, punerea în funcțiune a departamentelor de specialitate ale PDL.

32. Fiecare organizaţie PDL trebuie să identifice competenţe şi să le susţină pentru poziţii şi responsabilităţi adecvate. O persoană nu poate fi pregătită să fie oricând şi consilier local sau judeţean, şi primar, şi deputat sau senator sau euro-parlamentar, şi secretar de stat sau ministru în oricare domeniu şi specializare. Competenţa individuală şi discernământul colectiv sunt în egală măsură necesare în gestiunea resurselor umane în interiorul PDL. Partidul trebuie să dezvolte o structură centrală cu ramificații în teritoriu care să se ocupe exclusiv de managementul resurselor umane. În managementul resurselor umane ale partidului, criteriile de integritate trebuie să fie la fel de importante precum cele de competență și, în general, este de dorit să fie mereu mai exigente decât cele ale celorlalte partide.

33. Transparenţa trebuie să vizeze atât fondurile de care dispune PDL, cât şi modul în care ele sunt cheltuite. În acest sens, PDL trebuie să fie inițiatorul reformei sistemului de finanțare a activităților politice din România, după model german. În ceea ce-l privește, PDL va trebui să publice la intervale regulate (de pildă, la fiecare 6 luni) informaţii despre veniturile şi cheltuielile partidului. Este nevoie, de altminteri, ca finanţarea generală şi cheltuielile să fie decente, inclusiv în timpul campaniilor electorale.

34. Asumarea unei identităţi de dreapta deschise, care să includă orientarea liberală sau neoliberală, orientarea conservatoare (în sensul tradiţiei politice româneşti de la finele secolului al XIX-lea și în sensul anglo-american contemporan), dar şi orientarea creştin-democrată sau democratică de centru. Diversitatea va îmbogăţi, nu va diminua identitatea PDL. Ideea populară în Europa este o idee, dacă nu a fuziunii, măcar a federării tuturor curentelor dreptei. La fel trebuie să fie și la noi, iar PDL se va construi ca un astfel de partid.

35. Consolidarea Institutului de Studii Populare ca laborator doctrinar, dar şi ca locul privilegiat al întâlnirii PDL cu societatea civilă care are opțiuni și credințe politice apropiate de ale noastre.

“Nu uitase niciodata spaima si singuratatea de atunci. Dintr-odata, fara sistemul comunist care-l ridicase din functie-n functie, pana la demnitatea de patriarh, el nu mai insemna nimic. Ai lui, preoti, calugari, teologi, nu-l mai voiau. Nimeni nu-l mai voia, iar el nu mai spera decat sa-i fie crutata viata. Blestemul demolarii de biserici il lovise pana la urma pe Ceausescu, dar se abatuse si asupra lui, care se lasase iar si iar santajat. Ce sa fi facut? Se temea de suferinta. Stia bine si in amanunt ce se petrecea in inchisorile comuniste. N-ar fi facut fata. Si, pe urma, chiar crezuse intr-o oranduire dreapta pentru cei sarmani, neajutorati, crezuse in impartirea bunurilor, in nationalizarea fabricilor si a uzinelor, in educatia prin munca si pentru munca a tineretului, in egalitatea sanselor si maretia idealurilor. I se paruse ca socialismul era mai aproape de crestinism decat capitalismul”.
E un fragment din noul roman al Tatianei Niculescu Bran de la Polirom, intitulat Noptile Patriarhului.

Atunci cand a incheiat alianta care a transformat PNL in satelitul PSD, Crin Antonescu spunea ca penelistii nu isi vor pierde identitatea.
Nu stiu ce s-a intamplat cu toti membrii PNL, dar ceea ce se petrece cu Crin Antonescu e destul de clar.
Se cheama contaminare cu bolile cronice ale stangii.
Un exemplu e recenta propunere a fruntasului liberal de a conditiona votul romanilor din strainatate de plata impozitelor in tara. Dintr-un foc, doua lovituri date liberalismului si democratiei.
In primul rand, o conditionare a votului de plata impozitului reprezinta o intoarcere la vremea care a precedat anul 1919, data introducerii votului universal (masculin) in Romania.
In al doilea rand, e vorba de discriminare: romanii din tara care nu platesc impozite ar putea vota, in vreme ce romanii din afara tarii – nu.
Dar de ce vorbesc despre contaminare? Pentru ca mi se pare ca la mijloc e vorba de furia impotriva celor care au votat masiv in favoarea actualului presedinte.
E foarte probail ca Antonescu sa fi luat microbul urii fata de romanii din strainatate de la Adrian Nastase, cel care a atribuit esecul sau din 2004 votului cetatenilor din afara Romaniei. Las la o parte eroarea de interpretare (votul oricarui cetatean e egal cu al celorlati, indiferent de domiciliu), pentru a retine doar persistenta acestei uri.
Nastase nu-i iarta nici acum, la aproape 7 ani dupa esecul sau, pe cetatenii care nu l-au votat. Crin Antonescu e cel care exprima gandurile ascunse ale fostului premier, stigmatizandu-i pe romanii din afara tarii cu speranta ca ei sa nu mai voteze.
Cu o portavoce atat de bine plasata in sondaje, Adrian Nastase a ajuns – iata! – din mentorul lui Victor Ponta, ideologul opozitiei.

Una dintre cele mai importante carti despre problema teologico-politica a aparut in versiunea romaneasca a lui Bogdan Ivascu la Humanitas.
Este vorba despre Religiile politice, carte scrisa in 1938 de Eric Voegelin.

Transcriu aici un scurt fragment:
“Comunitatea politica este intotdeauna integrata in contextul general al experientei umane a lumii si a lui Dumnezeu, indiferent daca sfera politicului ocupa o pozitie subordonata in ordinea divina a ierarhiei fiintei sau este ea insasi deificata. Limbajul politicii este intotdeauna imbinat cu extazurile religiozitatii si astfel devine un simbol in sens concis, lasand experientele preocupate cu continuturile lumii sa fie infuzate cu experiente transcendental-divine. Elemente ale formelor expresive simbolice pe care le-am analizat pe baza exemplelor europene si mediteraneene pot fi gasite in toate civilizatiile foarte avansate: ierarhia in care substanta sacrala se raspandeste de la Dumnezeul transcendent la comunitatea creaturilor; ecclesia ca substanta sacrala comuna; apocalipsa ca revelare a imperiului; regii sfinti ca mediatori ai lui Dumnezeu si purtatori ai personalitatii comunitatii”.

Am ocupat locul 8 intr-un clasament al blogurilor despre politica.
Gasiti detalii la http://roblogfest.ro/competition/2011/Juriu-Profesional-Blog-despre-politica/

Nationala de fotbal a pierdut un meci care o scoate din cursa calificarii pentru europenele de la anul.
Daca nu poti bate nici Albania, nici Belarus, nici Bosnia, e greu sa speri ca ajungi la un turneu final.
De-acum, cred ca e mai bine sa realizam ca avem patru ani in fata pentru calificarea la Mondiale.
Ar fi timp pentru a construi o echipa.
Asta ar presupune insa renuntarea la obiceiul de a face un lot cu vedete, indiferent ca joaca sau nu la club, si care nu au decat o miza individuala – aceea de a prinde un transfer bun – nu si o ambitie colectiva.
N-ar fi oare mai logic sa cauti 11 fotbalisti tineri si ambitiosi pusi sa joace patru ani impreuna, cu obiectivul de a obtine calificarea?
Pentru ca, deocamdata, avem doar cosmaruri.
Ultimul e ca ne-am putea impiedica si de Luxemburg…

In ultimul numar din Dilema veche, Andrei Plesu semneaza un text memorabil despre Crin Antonescu, dar – de fapt -despre criza politicii de la noi.
Ca asa stau lucrurile o dovedeste un pasaj care il descrie pe seful PNL, dar care se potriveste de minune si multor altora:
“Nu poate fi contrazis fără să devină agresiv şi prost-crescut, se dispensează băţos de orice loialitate de partid, impune alegeri convenabile „pe liste“, trădîndu-şi partenerii de mai ieri, face guverne din umbră pe acelaşi principiu, se fîţîie oportun între convingeri şi declaraţii contradictorii”.
Deunazi, fruntasul liberal spunea, pe un ton iritat, ca nu ii pasa de Neagu Djuvara si de opiniile acestuia. Va fi el oare mai sensibil la reprosurile pe care i le adreseaza fondatorul Dilemei?

Am acordat un interviu RFI Romania, in care am vorbit despre nevoia PDL de a construi o “unitate in demnitate”, opunandu-ma astfel ideii unei “negocieri” care sa elimine competitia din cadrul partidului.
UPDATE:
Constat ca Victor Ponta e coplesit de scandalul Severin si, oarecum in replica, ma someaza – intr-un limbaj suburban – sa vorbesc despre Udrea si Anastase. Fruntasul pesedist uita ca am vorbit despre erorile colegelor mele la timpul respectiv. Nici Udrea, nici Anastase nu au fost menajate. Lui Victor Ponta nu am sa-i fac placerea de a repeta cele spuse. M-as bucura, in schimb, daca el ar rosti ceva despre celebra Matusa Tamara, un subiect despre care nu a spus niciodata absolut nimic. In fine, promit ca ii transmit saptamana viitoare, prin colega mea de la Parlament, simpatica sa sotie, Daciana Sarbu, o lista bibliografica despre fascism, cu speranta ca, in acest fel, Victor Ponta se mai pune la punct cu continutul termenilor pe care ii foloseste cu o inspaimantatoare superficialitate. E grav, de pilda, ca nu a aflat pana acum ce inseamna fascist. Dar are tot timpul in fata.

Jóse Sócrates, premierul portughez, a demisionat aseară, după ce noul său plan de austeritate a fost respins de Parlament.
În aceste condiții, e foarte posibil ca Portugalia să urmeze exemplul Greciei și al Irlandei, recurgând la un masiv ajutor extern. Consiliul European, care se deschide azi la Bruxelles, va aduce noutăți în această privință.
E posibil, de asemenea, ca alegerile, care se vor ține în maximum 2 luni, să aducă la putere un guvern de dreapta și la Lisabona.
Anticipând demisia lui Sócrates, deputații portughezi din Parlamentul European au pornit deja campania, angajând ieri o dispută foarte aprinsă pe marginea eșecului socialiștilor din propria lor țară.
Nu sunt singurii care mută disputele de acasă în hemiciclul european.