Posts from — February 2011

La invitația ECOWAS (CEDEAO, pentru francofoni), marți mă voi afla la Abuja, în Nigeria, pentru discutarea situației post-electorale din Coasta de Fildeș.
UPDATE: După întâlnirea pe care am avut-o cu James Gbeho, președintele Comisiei ECOWAS, am organizat împreună o conferință de presă.

Am profitat de scurta mea prezență în Nigeria, pentru a mă întâlni cu membrii comunității românești din această țară.

A apărut în traducere franceză, la Editura ULB, o carte de referință a științei politice, și anume volumul lui Giovanni Sartori despre partide și sisteme de partide.

N-ar fi rău să existe într-o zi și o versiune românească.

Constituirea USL e un moment important pentru scena politică de la noi.
PSD e un partid care, cu excepția ultimei legislaturi, a avut cei mai mulți parlamentari. Inclusiv atunci când era în opoziție – în 1996-2000 sau în 2004-2007 – partidul creat de Ion Iliescu a depășit prin numărul deputaților toate celelalte partide din Parlament.
Faptul că acum s-a aliat cu PNL vădește dorința clară de a obține o majoritate la urne, pentru a putea sugera – în limitele Constituției – un premier. Se caută un urmaș al lui Adrian Năstase, ultimul pesedist premier. (Sau va fi tot Năstase?)
Nu e de neglijat, pe de altă parte, nici faptul că PNL s-a decis să intre într-o coaliție pre-electorală. Atunci când a făcut-o – adică în 1996 (CDR) și în 2004 (DA) – PNL a ajuns la guvern. Nu luați această afirmație ca pe o superstiție! E pur și simplu realitatea: ori de câte ori a mers singur în alegeri, PNL s-a trezit în opoziție (1990, 2000, 2008) sau chiar a ratat intrarea în Parlament (1992).
USL are numeroase puncte slabe. Numesc aici doar trei.
Primul ar fi cantonarea într-o retorică strict negativă: într-adevăr, unicul proiect definit Ponta-Antonescu-Voiculescu e dislocarea PDL și a Președintelui de la putere, nu definirea unei viziuni alternative. Din această cauză, nu e exclus ca USL să ne sufoce în perioada următoare cu promisiuni. Când nu ai proiecte, trebuie să promiți!
Aș numi, în al doilea rând, între defectele de construcție ale USL pastișarea monstruoasei coaliții: impresia că noua alianță îi cuprinde pe toți cei care detestă moderația va fi greu de șters. USL se revendică de la gesturi extreme (precum aruncarea de la balcon a domnului Sobaru) sau de la gesticulații ample precum cele ale microbiștilor nervoși. Reunirea va spori fluierăturile.
În fine, deși unora s-ar putea să li se pară ceva minor, e – în opinia mea – straniu că PC și PSD au divorțat în ianuarie pentru a se regăsi în februarie, după ce între timp PC s-a căsătorit cu PNL. Dar, desigur, trebuie să existe și ceva mister în alianțele astea politice…
Forța electorală a USL nu e însă de neglijat.
E fair să salutăm apariția USL!
Dar e urgent să pornim confruntarea cu Voiculescu, Antonescu & Ponta!
Nu trebuie să li se îngăduie să monopolizeze spațiul politic, așa cum au lăsat nu o dată impresia că și-ar dori.

Vasile Paraschiv va rămâne în istoria opoziției față de regimul lui Ceaușescu ca un om curajos și demn.
Lupta sa pentru sindicate libere nu a reușit.
Pentru că susținea cu sinceritate cauza muncitorilor și nevoia unei afilieri sindicale care să nu fie maimuțărită, regimul comunist l-a călcat în picioare și l-a umilit.
Cruzimea semenilor nu l-a făcut să-și abandoneze convingerile.
A murit ca om liber.

Vineri, 4 februarie, de la 16h, la sediul Institutului de Studii Populare (str. Alecu Russo nr. 13-19, apt. 3), voi vorbi despre sistemul de partide din România.
O fotografie de la întâlnire:

Astăzi PE a votat o rezoluție referitoare la situația din Tunisia, al cărei co-autor am fost.
Dezbaterea a avut loc ieri și a fost în mod natural extinsă la situația din Egipt.
În intervenția pe care am avut-o, am accentuat faptul că actuala contestare a regimurilor autoritare din lumea arabă poate conduce la democratizare, dar și la o situație politică în care să nu se regăsească moderația, laicitatea și libertatea. Pe scurt, există nu doar o speranță democratică, ci și un risc de instabilitate.
Uniunea trebuie să fie pregătită pentru ambele variante.

În ziua în care în Parlamentul European se discută despre nevoia ca UE să recunoască Holocaustul romilor, la București două comisii ale Parlamentului cer ca numele de rom să fie înlocuit cu cel peiorativ de țigan.
Diferența de atitudine e șocantă.
Ea e cu atât mai surprinzătoare cu cât la Bruxelles, Renate Weber de la PNL, Monica Macovei de la PDL și Ioan Enciu de la PSD se asociază demersului susținut de președintele PE Jerzy Buzek, în vreme ce la București, ideii avansate de veșnic neliniștitul pedelist Silviu Prigoană i se raliază Olguța Vasilescu de la PSD și Puiu Hașotii de la PNL.
Partidele românești funcționează cu două fețe foarte diferite în capitala de pe Dâmbovița și, respectiv în inima Europei instituționale.

Hotnews anunță că acordul prin care PNL și PC devin sateliții PSD se definitivează în biroul lui Adrian Năstase.
Tutela aceasta e cum nu se poate mai potrivită. Nu e însă vorba doar despre cinism și ură.
Fostul premier speră probabil să utilizeze căsătoria stângii pesediste cu dreapta penelistă pentru a reveni în prim plan.
E revanșa sa pentru 2004.
Nu e obținută la urne, ci în culise.