Posts from — February 2011

Aşa cum era de aşteptat, USL a respins – prin vocile lui Victor Boştinaru şi Tudor Chiuariu – concluziile raportului CE despre justiţia din România.
În lectura celor doi fruntași ai USL, mecanismul de cooperare și verificare (MCV) ar fi, sintetic vorbind, un soi de armă politică anti-românească.
Președintele Băsescu s-ar folosi de Europa ca să-și pună la punct adversarii, iar Europa, la rândul ei, ar căuta cu tot dinadinsul să ne plaseze în categoria țărilor de mâna a doua.
Ce să mai spui citind asemenea lucruri?
Adevărul e că au nevoie și funcționarii de la Bruxelles de perle care să-i mai scoată din toropeala birocratică…
Dar dacă pesediştii şi peneliştii se simt cu musca pe căciulă de ani buni, nici PDL nu stă mai bine: votul prin care Parlamentul i-a imunizat pe Ridzi și Pasat – vot a cărui responsabilitate revine PDL – este criticat cu asprime de Comisie.
În ciuda acestei evidențe, nicio măsură fermă nu e luată.
Partidul de guvernământ e blocat.
În locul unor decizii ferme și prompte, se formulează promisiuni sterpe și amenințări blânde.

Ni s-a spus în mai multe feluri: “intelectualii lui Băsescu”, “reformatorii”, “grupul de la Bruxelles” etc.
Sunt incluși aici Monica Macovei, TRU, Sever Voinescu, Teodor Baconschi și autorul acestei note.
Nu noi ne-am dat un nume.
Ziariștii au făcut-o, apoi adversarii PDL, apoi colegii noștri de organizație.
Pe de altă parte, grupul – constituit în mod informal – e mai degrabă rezultatul unei similarități a culturii civic-liberale care ne animă pe fiecare în parte decât al identificării cu o doctrină.
E păcat că grupului nu i s-au adăugat în conștiința publică și alți colegi din PDL.
Mă gândesc, în primul rând, la Toader Paleologu și Daniel Funeriu.
Vom putea oare juca un rol cu adevărat partizan?
Mulți ne suspectează că, fiind “intelectuali”, nu putem gândi în termeni colectivi.
Eu sunt ceva mai optimist.
Politicienii, la fel ca și pescarii, trebuie să învețe să aibă răbdare.

Începând din această săptămână, sunt membru supleant în comisia de petiții (PETI) a Parlamentului European.
La solicitarea mea, un coleg maghiar mi-a cedat locul pe care îl ocupa aici.
Mă voi alătura astfel altor trei deputați din România: Victor Boștinaru de la PSD, Adina Vălean de la PNL și Elena Băsescu de la PDL, membri în PETI de la începutul actualei legislaturi.
Va fi o ocazie de a răspunde unor solicitări ale cetățenilor din România, ca și din celelalte state membre.
UPDATE: În reuniunile de miercuri din plen, am vorbit despre Croația (subliniind necesitatea încheierii negocierilor cu această țară în timpul președinției maghiare) și respectiv despre Egipt (accentuând faptul că UE trebuie să sprijine o construcție democratică în această țară, dând o șansă forțelor care ar putea constitui o alternativă la Frăția musulmană).

Foto: Martin Lahousse.

Se discută zilele astea despre separarea funcției de premier și a responsabilității de șef de partid.
După ce multă vreme toată lumea părea să creadă că separarea nu e justificată, acum toate vocile o reclamă.
În ceea ce mă privește, eu cred că ar trebui distinse două variante, având drept punct de pornire identitatea premierului.
1. Dacă acesta e angajat politic, atunci el nu-și poate îngădui să nu fie și liderul partidului. Un premier din PDL (Boc sau oricine altcineva) ar avea o autoritate diminuată dacă ar trebui să dea socoteală la fiecare pas unui șef al PDL, aflat sub permanenta presiune a filialelor. Cu atât mai mult acum, când filialele sunt îngrijorate în privința viitorului electoral.
2. Dacă premierul ar fi independent, atunci separarea ar fi nu doar naturală, dar ar putea avea și un sens. S-a mai întâmplat. Stolojan în 1991-1992 sau Isărescu în 1999-2000 au jucat deja un asemenea rol. Relațiile lor cu partidele care i-au propulsat au fost în general bune. Soarta electorală a formațiunilor care au făcut un asemenea pariu a fost diferită. Partidul lui Iliescu a câștigat alegerile din 1992, în vreme ce aliații lui Constantinescu le-au pierdut în 2000.
Am neglijat varianta în care guvernul ar fi condus de un membru al altui partid decât PDL, deoarece nu există resurse pentru o asemenea soluție.

Adrian Severin, în numele grupului socialist, dar și ca raportor pentru Rusia, a încercat să blocheze în plenul PE o dezbatere despre disprețul față de statul de drept în această țară.
Nu a reușit.
Prin votul grupurilor popular, liberal și conservator s-a decis ca Parlamentul să nu îl menajeze pe Putin.
Discuția are loc marți dimineață.

Radu Berceanu face concurență caracatiței Paul. Nu e vorba despre rezultatul vreunui meci, ci despre șefia PDL.
Spre deosebire de celebra moluscă, Berceanu anunță și scorul: 7% în plus în sondaje, în fix 48 de ore, dacă Blaga va conduce partidul.
Cred că publicul ar fi mulțumit dacă domnul Berceanu nu s-ar opri aici.
Multă lume ar vrea să știe, de pildă, cu cât a contribuit chiar Radu Berceanu la scăderea partidului în sondaje, atunci când era ministru.
Nu mă aventurez să rostesc cifre.
Îi las pe cititori să facă asta.

Wael Ghonim – așa se numește autorul paginii de Facebook care a declanșat revolta din Egipt.
Presa internațională îl numește cyber-erou.
În engleză, numele cetățeanului nu se mai scrie citizen, ci Netizen.
Mijlocul de comunicare/mobilizare a ajuns să dea conținut participării.

Vineri 11 februarie voi fi la Bordeaux, la susținerea unei teze despre utilizarea miturilor și a simbolurilor în construcția identității liderilor politici după revoluția din 1989, teză redactată de Mihaela Irène Costelian.
Din juriu mai fac parte, alături de Ph. Claret (directorul de teză și membru al comitetului de redacție al Revue d’Etudes Politiques et Constitutionnelles Est-Européennes), Slobodan Milacic (profesor la Bordeaux IV, autorul unui recent volum intitulat De l’âge idéologique à l’âge politique), Philippe Braud (de la IEP Paris, un important autor de științe politice, unele cărți ale sale fiind traduse și în română) și Michel Hastings (de la IEP Lille, care e și membru în board la Revue Internationale de Politique Comparée).

UPDATE: De citit editorialul lui Mircea Cărtărescu din Evenimentul zilei despre “oglinda goală” și articolul lui Alin Fumurescu de pe Voxpublica despre “infernul din oglindă”.

În comisia de afaceri externe, am votat astăzi un raport despre relația UE cu Consiliul de Cooperare al Golfului (raport în care am reușit să trec mai multe amendamente), unul despre integrarea Muntenegrului (la care nu am depus niciun amendament) și un foarte disputat raport referitor la Turcia (în acest ultim caz, cinci amendamente depuse de mine intrând în textul unor amendamente de compromis, iar altele – în primul rând referitoare la deschiderea unor noi capitole de negociere – fiind respinse). Colegii din PPE sunt mult mai reticenți decât mine în privința acestei țări candidate.

Pe agenda AFET s-a mai aflat, între altele, o prezentare a celui de-al doilea raport despre Islanda pe care îl supun Parlamentului. În calitate de raportor permanent, redactez un asemenea text anual, ca răspuns la documentul în care Comisia evaluează progresele realizate de Islanda.

În fine, comisia de afaceri externe a primit în plenul său o delegație trimisă de președintele Coastei de Fildeș, Alassane Ouattara, care a cerut comunității internaționale intervenția militară pentru dislocarea fostului șef de stat Laurent Gbagbo, ca măsură de prevenire a unei catastrofe umanitare.
Îi mulțumesc pentru fotografii lui Ștefan Micsik.

Juba va fi, începând din 9 iulie, capitala unui nou stat, născut în urma referendumului ținut în partea sudică a Sudanului între 9 și 15 ianuarie.
98,83% dintre cei circa 4 milioane de alegători veniți la urne au fost de acord cu separarea.

Foarte controversatul președinte al Sudanului, Omar-al-Bashir, a acceptat rezultatele acum două zile.
Numele noii entități nu a fost stabilit încă.
Va fi cel de-al 194-lea de stat al lumii.