Posts from — January 2011

Astăzi, de la 17h, voi acorda un interviu online pentru ziare.com
Vă invit să formulați întrebări.
UPDATE. Am acordat un interviu RFI despre alianțele recente din politica românească. Îl puteți găsi la www.rfi.ro

După o vacanță de 3 săptămâni, Parlamentul European își reia lucrările.

Săptămâna aceasta e consacrată reuniunilor de grup politic, dar și lucrărilor unor comisii.
Astăzi, de pildă, voi participa la ședința subcomisiei DROI, care organizează o audiere consacrată protecției apărătorilor drepturilor omului. La audiere sunt invitați să vorbească Mary Lawlor, directoarea Frontline (International Foundation for the Protection of Human Rights Defenders), Helge Lunde, director-executiv al ICORN (International Cities of Refuge Network) și Veronique Arnault, directoare pentru drepturile omului în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă.
Pe agenda comisiei, se mai află un proiect de aviz despre modificarea Regulamentului Consiliului de instituire a FRONTEX, ca și prezentarea unui raport referitor la participarea unor membri ai comisiei de politică externă la Adunarea Generală a ONU.

Fotografiile sunt realizate de Ștefan Micsik.

Cu câteva zile înainte de Crăciun, Fundația Robert Schuman a publicat un foarte interesant studiu despre votul din Parlamentul European.
Autorii – Thiery Chopin și Camille Lépinay – au ales 16 dintre cele 3.138 de voturi date în primul an din actualul mandat și au urmărit în ce fel se construiesc clivajele în hemiciclul de la Strasbourg.
Puteți citi studiul în engleză sau în franceză la adresa www.robert-schuman.eu.

Întrebată, într-un interviu acordat Hotnews, de ce depune o plângere penală împotriva lui Vadim Tudor și dacă solicită despăgubiri, doamna Paula Șomâldoc a afirmat următoarele:
“Nu solicit. Singura mea despăgubire este să se facă într-un fel dreptate poporului acesta. Nu m-a jignit pe mine ca om, ci autoritatea statului. Pentru autoritatea statului am făcut plângere penală și pentru asta solicit să se facă cercetări și să se impună sancțiunea legală”.
Citind asemenea rânduri, capeți speranță. Când un executor judecătoresc are nu doar curajul de a înfrunta grobianismul, ci și capacitatea de a formula limpede demnitatea statului, știi că în lumea românească nu există doar ghips și dispreț, ci și suflet și hotărârea de a lupta pentru dreptate.
P.S. În numărul de ieri al ziarului La Croix, am publicat un mic text despre vot, cu referire specială la misiunea de observare electorală din Coasta de Fildeș. Cred că textul poate fi citit doar în versiunea tipărită, nu și în cea online a aceste gazete.

Momentele tensionate și surprinzătoare sunt adevăratele încercări pentru oamenii politici. Nu livada cotropită de liniște, ci marea învolburată e imaginea-cadru care sugerează natura politicului.
În situațiile în care ești pus astfel la încercare, e urgent să te redresezi, să găsești un răspuns, adică un punct de echilibru. Cum și ce anume faci?
Rețeta nu e scrisă dinainte. De fiecare dată, trebuie să găsești ceva, poate chiar altceva decât te-ai fi gândit vreodată să utilizezi.
Tot ce se poate spune în general e că excesul te slăbește.
Ce-i drept, în discuțiile despre criza Schengen, era greu să se evite orice deraiere. Frustrări vechi și aspirații noi, lipsa de expertiză și superficialitatea nu puteau să nu-și facă simțită prezența. Pentru că România are obișnuințele ei, cărările ei bătătorite care – brusc! – se întrerup și te lasă în fața hăului, dezarmat.
Excesul era, deci, inevitabil.
Deraierea a mers însă foarte departe.
Cred că punctul maxim a fost atins de domnul Adrian Severin. Fost ministru de externe, deputat european, om umblat în medii politice și diplomatice, politicos și destins, Adrian Severin a găsit de data asta cu cale să împingă reacția polemică până la o cotă amețitoare.
Citind criticile franceze la adresa corupției din România, dl Severin a crezut de cuviință să ceară – în replică! – nici mai mult nici mai puțin ca Franța să fie exclusă din Schengen și România să iasă din Organizația Internațională a Francofoniei (OIF).
Dacă nu intrăm noi, atunci să iasă ei! Ce să mai vorbim despre ingenioasa relație stabilită între organizația condusă de Abdou Diouf, fostul președinte al Senegalului, și accesul românilor în Schengen.
Mai lipsea ca A.Severin să le ceară lui Daniel Niculae să iasă din lotul AS Monaco, și lui Boloni să plece de la Lens, pentru ca Franța să fie zgâlțâită definitiv, ucigător și de-a dreptul iremediabil!
Îmi îngădui să închei spunând ceea ce nu am încetat să afirm de la debutul crizei Schengen: moderația e soluția care ne va da câștig de cauză.
Nu aruncând cu pietrele disprețului în Franța sau Germania vom deveni parteneri de încredere!
Trebuie doar să ne simțim europeni și să ne așezăm la masa negocierilor.

După ce a vorbit despre comasarea cu PSD, Crin Antonescu a descoperit – folosesc formula propusă chiar de liderul PNL – “compatibilitatea” sa cu Dan Voiculescu.
Avem de-a face cu oficializarea unei legături pe care Antonescu a stabilit-o cu studiourile de la Antena 1-2-3, unde a petrecut mult mai mult timp decât în Parlament.
Adrian Năstase și Mircea Geoană au făcut deja acest calcul în 2004 și în 2008-2009 și au pierdut.
Singura noutate e că acum mariajul politico-mediatic e definit ca o alianță de centru-dreapta, după ce în trecut a fost colorat în culorile stângii.
Întrebat dacă trecutul brătienist al PNL nu-l încurcă atunci când se cunună cu PC, Antonescu a declarat că doar prezentul contează.
Aici are dreptate. PNL trăiește în direct. La TV și exclusiv acolo.

Ziua de ieri a fost plină.
Nu e puțin lucru să ai în 24 de ore
1. o decizie a CCR care a permis promulgarea legii educației,
2. evacuarea lui Vadim Tudor dintr-un sediu ocupat abuziv și
3. un val de reacții la declarația ministrului Baconschi despre blocarea aderării Croației și denunțarea MCV.
Există vreo legătură între cele trei, în afară, desigur, de faptul că privesc România și au fost tratate de toate părțile într-un registru polemic?
Educația, statul de drept și poziția noastră în Uniune au nevoie de o minimă disponibilitate consensuală.
Într-adevăr, o națiune se afirmă nu numai în luptele sale lăuntrice, ci și în momentele de compromis demn.
Momentele de acest tip nu au lipsit în ultimul deceniu: Pactul pentru Educație din 2008, izolarea politică a PRM în numele respectului față de statul de drept, ca și consensul pro-european al elitelor noastre politice par însă să se fi spulberat.
Cum putem regăsi interesul pentru ceea ce avem în comun?

Termenul comasare merita, ce-i drept, o soartă mai bună decât uitarea în care fusese aruncat în ultimul timp. Într-adevăr, ani de-a rândul, cuvântul desemnase procesul în urma căruia un partid dispărea, fiind absorbit de un altul.
Recent, termenul a fost scos la suprafață de Crin Antonescu, cel care a așezat colaborarea viitoare a PNL cu PSD sub acest semn.
PNL nu ar fi, de altfel, primul partid istoric înghițit de PSD. În 2001 – să ne amintim! – partidul condus la acea dată de Adrian Năstase reușea să absoarbă PSDR, formațiunea care participase, la debutul tranziției, alături de PNL și PNȚCD, ca partide anticomuniste, la crearea CDR.
Mai mult decât atât, luând numele formațiunii pe care o absorbea, PSD și-a asigurat atunci un “blazon”, pe care l-a folosit din plin pe plan extern, de pildă, pentru a fi acceptat în Internaționala socialistă și a intra în grupul socialiștilor europeni.
Ce (le) va aduce comasarea de acum?
E posibil ca și de această dată operațiunea de comasare să fie justificată plecând de la un factor extern. E adevărat că la Parlamentul European, grupul din care face parte PNL votează în mult mai multe cazuri cu socialiștii decât cu partidele de dreapta (adică din PPE și din grupul conservator).
Cine poate mai mult poate și mai puțin. Dacă pe plan extern, peneliștii sunt de stânga, de ce n-ar fi și pe plan intern?
O asemenea pierdere a identității merita podoaba comasării.
PS Discutând această chestiune, răspund și întrebării din sondajul pe care l-am propus ieri: sincronizarea PSD și PNL mi se pare a fi evenimentul politic al anului trecut.

Vă propun un sondaj referitor la anul 2010.
Care credeți că a fost evenimentul politic al anului trecut în România?
Ca variante de răspuns, ar fi următoarele:
1. Politica de austeritate a guvernului
2. Expulzarea romilor din Franța
3. Inundațiile din vară
4. Eșecul moțiunilor de cenzură depuse de Opoziție
5. Remanierea guvernamentală
6. Sancționarea lui Mircea Geoană de către PSD
7. Colaborarea PSD-PNL
8. Altul (care anume?)

De ieri, Estonia a renunțat la propria sa monedă, adoptând euro. Performanțele economice foarte bune și mai cu seamă nivelul extrem de scăzut al datoriei publice au îngăduit acestei țări baltice să se alăture celorlalte 16 state membre ale UE care și-au abandonat monedele naționale în favoarea euro.
În plină criză a monedei unice europene, decizia Estoniei a fost salutată ca un semn de încredere în viitor.
În schimb, o oarecare îngrijorare a creat faptul că, tot de ieri, președinția Consiliului UE e exercitată de Ungaria, o țară care nu e în zona euro, dar care va trebui să se angajeze în salvarea acesteia. În a doua parte a anului, președinția va fi deținută de Polonia, care nu a adoptat nici ea moneda unică.
Evoluția euro din 2011 va marca viitorul politic al Uniunii. Trei țări foste comuniste – Estonia, Ungaria, Polonia – au șansa de a influența în mod decisiv acest viitor.
Cred că e bine să fim solidari cu ele. Mai ales că peste 3-4 ani vrem să trecem și noi la euro.