Posts from — January 2011

Urmare a textului despre afișajul care urâțește spațiul public, Marius Delaepicentru mi-a trimis o fotografie cu un panou electoral din Japonia de la alegerile de anul trecut și următoarele precizări:

“În partea dreaptă a panoului se găsesc informațiile de interes public. Traduc după cum urmează:
Sus, titlul este: Panou de afișaj pentru alegerile parlamentare pentru Senat, din 11 iulie 2010. Semnat: Comisia de organizare a alegerilor în sectorului Minami din Hiroșima. Panoul nr.42
Jos sunt indicate clauze de atenționare:
* Lipiți afișul în spațiul alocat candidatului.
* În afara prezentării candidaților pentru Senat arondați, este interzisă folosirea panoului de afișaj în alte scopuri.
* Stricarea panoului sau ruperea afișelor se pedepsește.
Altele.
Numerele au fost alocate astfel: 1 și 2-candidații PD, 3- candidatul comunist, 4- PLD, 5-P. Budist (Komei).
Probabil pentru a fi siguri că nu-l ia vântul, panoul a fost legat de japonezi cu sârmă de gardul unui gimnaziu”.
Îi mulțumesc corespondentului meu atât pentru fotografie, cât și pentru traducere & explicații.

Au apărut mai multe informații despre dorința UNPR de a realiza o alianță cu PDL. Sperând că nu e vorba despre o intoxicare, aș spune următoarele:
Asocierea la guvernare e suficientă.
O alianță politică PDL-UNPR ar fi o eroare la fel de mare ca și aceea pe care au făcut-o liberalii căsătorindu-se cu PC.
Acum, când Crin Antonescu spune răspicat că nu îl mai interesează alegătorii de dreapta – a se vedea ultima sa declarație despre fetișizarea cotei unice! – a ne alia cu un partid cu identitate incertă echivalează cu o sinucidere.
PDL are nevoie de un contur clar, care să mobilizeze mediul privat, ca și acea parte a sectorului public alcătuită din oamenii autonomi și serioși.
Orice pas greșit va fi de-acum înainte sever penalizat de un electorat care a fost deja dezamăgit de gesturi greu explicabile sau prost explicate.

Președintele a propus ieri redefinirea legală a finanțării partidelor. Aparent, fruntașii opoziției sunt de acord cu ideea. Cred că ar trebui profitat de această fericită concordanță a punctelor de vederi.
Avansez aici o propunere.
N-ar fi rău să se plece de la sumele deja alocate de la buget pentru funcționarea partidelor politice. În 2010, conform datelor de la Autoritatea Electorală Permanentă, PSD și PDL au primit, fiecare în parte, circa 2,29 milioane de lei, PNL a căpătat 1,32 milioane, iar minusculul PC – aproape 60 de mii de lei.
În total, ar fi circa 6 milioane de lei. Raportat la populația electorală, asta înseamnă 30 de bani per alegător.
În opinia mea, această sumă ar trebui dublată în anii electorali. Fiecare partid parlamentar ar primi astfel pentru fiecare campanie electorală o sumă egală cu subvenția anuală. Aceasta e calculată – reamintesc – pornind de la ponderea partidelor în Parlament. Formațiunile mai mici ar fi libere să completeze sumele cheltuite în campanie până la limita subvenției acordate celui mai mare dintre partide. Nici un leu în plus!
Partidele neparlamentare ar putea primi, la rândul lor, de la buget suma cuvenită partidului cu cea mai mică fracțiune parlamentară: în caz că nu ar intra în Parlament, ar rambursa banii primiți de la buget. Se înțelege de la sine că dacă un partid parlamentar ar rata intrarea în legislativ ar da și el înapoi suma căpătată pentru campanie.
Plafonarea cheltuielor ar fi nu doar o dovadă de luciditate, ci și o provocare pentru formațiunile politice și o șansă pentru spiritul public.
Dintr-o triplă perspectivă.
Mai întâi, partidele ar fi obligate să intre mai mult în dialog cu cetățenii. Beneficiind astăzi de posibilitatea unor cheltuieli deșănțate, ele neglijează dialogul cu oamenii reali. E mai comod să plătești un poster decât să cauți tonul potrivit în discuția cu cetățenii din diverse medii.
În al doilea rând, interdicția utilizării unor fonduri private ar da competiției electorale o dimensiune necesară într-o democrație fără o tradiție lungă, care să fi configurat practici asumate în mod tacit de toți actorii. S-ar încuraja definirea unui spirit public care să nu fie contaminat (uneori, până la confiscare) de interese egoiste. Evident, efectul imediat ar fi diminuarea corupției care rezultă din complicitatea politicenilor și a clienților lor politici, abonați la contractele plătite din buget.
În fine, diminuarea radicală a cheltuielilor ar fi și o măsură de igienă a spațiului public. În zilele noastre, campaniile au ajuns să urâțească orașele și comunele. Afișele care ascund un bloc cu zece etaje, sutele de mii de stegulețe de partid agățate pe garduri și stâlpi etc. etc. n-ar mai fi posibile. Cu bani mai puțini pentru campanie, spațiul public ar avea o șansă în plus la curățenie și decență.

Victor Orban, premierul maghiar, a discutat în această seară cu membrii grupului PPE la Strasbourg.
Înainte de intervenția pe care o va avea în plenul Parlamentului mâine, Orban a prezentat propriei sale familii politice programul președinției maghiare.
El a descris, în acest context, aderarea României și a Bulgariei la Schengen ca o prioritate.
Știu că există rezerve, a spus premierul maghiar, dar cele două țări trebuie să intre în Schengen.
În intervenția mea, am subliniat că o dată fermă pentru România și Bulgaria convenită în prima parte a anului va reclădi încrederea partenerilor europeni.

Vă recomand să citiți comentariul lui Dragoș Aligică despre competiția internă din PDL. Îl găsiți la adresele Hotnews sau Madame Blogary.
Autorul lasă de o parte câteva variante de evoluție ale PDL, precum:
- amânarea Convenției pentru o dată la care popularitatea guvernului ar fi (mult) mai mare decât în prezent,
- distribuirea membrilor cu credibilitate pe diferite liste și, mai ales,
- percepția favorabilă a unei competiții partizane în care premierul e contestat.
Reamintesc că, de la Petre Roman încoace, niciun premier în funcție nu și-a mai pus candidatura într-o competiție cu adevărat plurală în partid. Măcar pentru asta, calificarea drept absurdă a unei competiții în PDL nu se justifică.
Într-o democrație, absurdă e unanimitatea, nu confruntarea!
PS Din același comentariu, am aflat că am o cotă de încredere de peste 40%. Într-adevăr, analiza lui Aligică e bazată, spre deosebire de multe altele, pe măsurători de opinie.

Liviu Papadima a reunit, la invitația Florentinei Sâmihăian, 25 de texte care “să le placă și să le deschidă pofta de citit” copiilor și adolescenților de 10-14 ani.
Volumul se cheamă Care-i faza cu cititul și adună autori din diverse generații: Neagu Djuvara și Bogdan Ghiu, MIrcea Cărtărescu și Paul Cernat, Dan Lungu și Robert Șerban, Cristi Teodorescu și Vasile Ernu etc.

Reproduc aici un fragment din textul lui Caius Dobrescu intitulat “Cartea care mirosea urât”:
“Aceasta este o poveste despre o carte cu povești. Era odată o carte cu povești și cu foarte multe desene. Părea cam veche și ponosită, iar desenele ei erau cam gălbejite și demodate. Știți voi, cu zâne din alea subțiri, Feți-Frumoși ca niște campioni la inele și împărați cu barba exagerat de cârlionțată. Toate bazaconiile astea care în general te plictisesc Dar, dacă te uitai mai atent, îți dădeai seama că desenele aveau totuși ceva special, ceva cum nu se mai găsește astăzi. Erau subțiri și gingașe ca niște umbre chinezești. Omuleții din ele păreau atât de sinceri, cu ochișorii lor de pui de focă. Până și zmeii sau Muma-Pădurii care pregătește otrăvuri, ba chiar balaurii cu n capete aveau ceva fragil, delicat, încât ai fi zis că adie sub ochii tăi ca niște pânze de păianjen. Dar cine să mai stea să se uite la carte și la desenele ei?”.
Volumul e un adevărat instrument pedagogic: o invitație la lectură, realizată inteligent și cu multă pasiune, cu ajutorul Editurii Arthur, parte a grupului editorial ART.
În lumea imaginilor de azi, orice invitație de acest fel e aproape un gest de responsabilitate.

Interviul acordat joi Euronews:
Frédéric Bouchard, euronews : “Nous sommes maintenant avec Cristian Preda. Vous êtes eurodéputé roumain, membre du Parti Populaire Européen. Monsieur Preda, comment vit-on en Roumanie ce non probable à l’entrée de votre pays dans l’espace Schengen ?”
Cristian Preda, eurodéputé membre du PPE : “Ecoutez, il y a plusieurs lectures. Il y a bien sûr la déception des gens très optimistes, qui ont l’impression qu’on utilise la stratégie de la cible mouvante : plus on fait d’efforts, plus cela devient difficile. Il y en a d’autres qui disent : oui, c’est vrai que nous avons un problème avec la corruption, il faut utiliser toutes les pressions possibles pour que la justice roumaine devienne plus crédible. Et puis bien sûr il y a l’expectative parce que les gens veulent savoir exactement quels sont les mécanismes qu’on pourra utiliser pour finalement entrer dans Schengen.”
euronews : “Y-a-t-il un risque aujourd’hui en Roumanie que des informations confidentielles de la banque de données Schengen puissent tomber entre les mains du crime organisé ?”
Cristian Preda : “Non, je ne crois pas, de plus la Roumanie fait déjà partie du réseau et elle utilise déjà ces informations. Tout se passe très bien de ce point de vue. Le problème n’est pas du tout ici, il n’y aucun risque selon mes informations que cela tombe dans les mains de malfaiteurs comme vous dites. Ce n’est pas le problème dont on discute.”
euronews : “Quid de la question Rom ? Est-elle intervenue dans ce refus, notamment de l’Allemagne et de la France ?”
Cristian Preda : “Non, ce sont des spéculations, il n’y a pas de rapport, et en plus les gens peuvent déjà circuler. Schengen, du point de vue de la circulation des gens, c’est plus de facilités. Mais cela ne changera pas du tout la mobilité de certaines populations, il n’y a pas de relation directe. D’ailleurs, la plupart des Roms sont partis en France, en Espagne, et en Italie, bien avant l’entrée de la Roumanie, ils ne seront pas plus nombreux après l’entrée.”
euronews : “Parlons des frontières extérieures. La Grèce a été recalée à trois reprises avant d’entrer dans Schengen. Elle a aujourd’hui énormément de mal à sécuriser 12 kilomètres de frontière avec la Turquie. Ne pensez-vous pas que la France et l’Allemagne ont un problème avec la frontière extérieure de l’Union européenne, celle de la Roumanie ?”
Cristian Preda : “Il y a plus de craintes que de problèmes. Mais parfois, c’est comme ça, il faut voir comment trouver une certaine confiance entre partenaires, et je suis donc convaincu que d’ici là la Roumanie comme la Bulgarie entreront dans l’espace commun.”
euronews : “Vous pensez qu’une entrée dans Schengen est possible dans quelques mois alors que certains parlent d’un an ?”
Cristian Preda : “On doit voir, il faut regarder de très près le côté technique, parce que c’est bien sûr un problème technique, un problème de gestion des flux et des frontières, mais c’est aussi un problème de confiance, donc un problème politique. Pour cela, il faut négocier, il faut discuter, il faut voir comment retrouver ce bon esprit qui dominait à l’entrée de la Roumanie et de la Bulgarie en Europe en 2007.”
euronews : “Monsieur Preda, merci beaucoup.
La Roumanie et la Bulgarie ont donc peu de chances d’entrer dans Schengen au mois de mars comme prévu. Il faudra encore attendre, jusqu’à quand, c’est la question.”
Copyright © 2011 euronews

Într-o zi precum cea de azi, merită reflectat la ce spunea Pompiliu Eliade la 1898:
“Nu este încă limpede dacă România este o mică Franță răsăriteană, dacă sufletul românesc a pus stăpânire deplină pe el însuși. Totuși, cu puțină atenție, s-ar putea vedea că încolțesc în el câteva trăsături specifice… Arareori acțiunea unui popor asupra altuia a fost mai completă, mai copleșitoare, mai cuprinzătoare ca influența franceză în România. Poporul francez a semănat idei și tendințe la majoritatea popoarelor Europei; de aproape trei sute de ani, el e hrănește aproape pe toate cu producțiile sale literare, aproape nu există colț al Europei unde civilizația franceză să nu fi introdus vreo îmbunătățire, să nu fi suscitat vreo aspirație nouă, să nu se fi manifestat într-un fel sau altul”.
Citatul e extras din Influența franceză asupra spiritului public în România, apărută, în traducerea Aureliei Dumitrașcu, la Humanitas, în 2000.

Joi, 13 ianuarie, comisia de afaceri externe a Parlamentului European organzează o audiere publică despre aderarea Islandei la UE.
Experți și deputați, reprezentanți ai Comsiei și membri ai ambasadelor acreditate la Bruxelles vor întoarce problema pe toate fețele.

Ca raportor pentru aderarea Islandei, am dat o mână de ajutor în organizarea audierii și, desigur, voi interveni în discuții.
Înaintea audierii, comisia AFET va vota asupra amendării Regulamentului Consiliului prin care s-a instituit FRONTEX și va discuta o Opinie – pe care am pregătit-o chiar eu – referitoare la preferințele comerciale de urgență acordate Pakistanului, un raport despre atitudinea UE față de Iran, ca și unul referitor la misiunea de observare a alegerilor din Kosovo.

PPE și-a exprimat astăzi sprijinul față de opoziția din Belarus.
În reuniunea grupului din această dimineață, Alexandr Milinchievici, vechi adversar al dictatorului Lukașenco, a făcut o prezentare a situației post-electorale: 38 de arestați, dintre care 4 sunt foști competitori în cursa prezidențială. Toți riscă până la 15 ani de închisoare. Pe de altă parte, studenții sunt eliminați din Universități, dacă sunt identificați ca protestatari la adresa lui Lukașenco.
Interzicerea călătoriilor în țările UE pentru liderii regimului, ca și recuperarea studenților exmatriculați de către Universitățile poloneze și lituaniene sunt două dintre soluțiile evocate pentru a sprijini democrația din Belarus.
PS În numărul din această săptămână al Revistei 22, puteți citi un interviu despre experiența mea la alegerile din Coasta de Fildeș.