Vasile
După ce a publicat două cărți despre Biserica ortodoxă și cea catolică sub regimul comunist din România, Cristian Vasile oferă publicului un volum consistent și foarte bine scris despre literatură și arte (teatru, arte plastice, cinema, muzică) în anii 1948-1953.
Una dintre paginile cele mai savuroase se referă la transformarea socialistă a colindelor, de teamă ca nu cumva reacțiunea să le utilizeze pentru a… șubrezi regimul!
Astfel, Cristian Vasile citează un document al Direcției de Propagandă și Agitație din 1948 în care se spunea că “în rândurile maselor largi populare sunt înrădăcinate anumite datini și obiceiuri cu caracter mistic și religios. Pentru a nu da posibilitate reacțiunii de a le folosi împotriva regimului, Partidul – cu sprijinul organizațiilor de masă, aparatul administrativ de stat și instituțiilor culturale – va da acestor manifestări un conținut progresist care să reflecteze spiritul luptei de clasă, popularizarea cuceririlor poporului muncitor pe drumul consolidării regimului de democrație populară și construirii socialismului în țara noastră [...] Manifestările [trebuie] să fie dirijate pe țară de o comisie centrală, iar pe județe etc. de comisii locale sub îndrumarea partidului. În cadrul manifestărilor de Crăciun se va avea în vedere:
a. Pomul de Crăciun
b. Colindele (Moș Ajun, Steaua, Vicleemul etc.)
c. Horele sătești”.
Sunt cuprinse în acest document nu doar obsesia centralizării, ci și voința de a transforma în mod radical orice sensibilitate.
Volumul lui Cristian Vasile este una dintre cele mai bune cărți publicate în 2010 de editurile de la noi, autorul afirmându-se deja ca o voce foarte autorizată în cercetarea comunismului din România.
Cuvinte cheie: comunism
5 comentarii
Mai întâi această carte, pe care am răsfoit-o doar un pic, mi-a atras atenţia pentru că, din primele pagini, pare mai importantă prefaţa domnului Tismăneanu decât cartea în sine, dat fiind că la tot pasul numele Tismăneanu apare pe primele pagini. Am ajuns deci la concluzia că editorii cam lasă la o parte valoarea intrinsecă a cărţii, important este să fie vandabilă printr-o recomandare călduroasă a cuiva “important” ca domnul Tismăneanu.
După părerea mea, domnul Cristian Vasile (care nu are nici măcar o pagină wikipedia cumsecade, nu poate fi aflat precum păpădia despre care vorbea preşedintele) ar trebui să fie un pic mai important decât domnul Tismăneanu în ierarhia valorilor culturii româneşti (cu atât mai mult încât, fiind foarte tânăr, scrierile domniei sale despre comunism nu sunt foarte pervertite de o concepţie proprie prestabilită)… dar asta este altă discuţie.
Apoi şocul a fost un pic şi mai mare, dual chiar… pentru că am citit:
În ultimele luni ale anului 1947, conducerea PCR aprecia că existenţa Partidului Social-Democrat, chiar şi fără facţiunea din jurul lui Constantin Titel Petrescu, punea în pericol unitatea ideologică a clasei muncitoare şi împiedica Partidul Comunist să exercite controlul deplin asupra unor domenii importante, precum Învăţământul şi Cultura.
Un şoc dublu.
Cu puţine modificări, informaţia este valabilă şi astăzi (vezi legea educaţiei), şi aici este primul şoc, dar mai ales este şocant atunci când priveşti în urmă şi constaţi, fără nici o tăgadă venită de undeva, că un regim dictatorial de atunci acorda o importanţă înmiită învăţământului şi culturii, comparativ cu un regim aşa zis democratic de astăzi care dărâmă, în numele unui mercantilism pelagră, orice urmă de educaţie sau cultură.
Şocuri am si eu ori de cite ori am curajul sa citesc postarile @ Bibliotecaru.
Oare @Bibliotecaru are pagina de Wikipedia mai de Doamne-ajuta?
Este el ” un pic mai important decât domnul Tismăneanu”?
Cit despre legea invatamintului, aia pe care o apreciaza @Bibliotecaru, trebuie sa-i recunosc efectele: a adus in lume omul nou.
@ victor
Maestro…
Dacă aveţi un dicţionar la îndemână, încercaţi să faceţi o diferenţă aplicată dintre “educaţie” şi “învăţământ”. Eu vorbeam despre legea care a făcut un pic de “scandal” prin parlamentul României în anul 2010. Poate că amândouă legile au fost făcute de comunişti (de unde poate şi confuzia domniei voastre), dar eu vorbeam de comuniştii de acum, nu de cei de atunci.
Altfel apreciez atenţia pe care mi-o acordaţi. Încep să mă regăsesc în spusele lui Théodore-Agrippa d’Aubigné…
En un petit esquif éperdu, malheureux,
Exposé à l’horreur de la mer enragée,
Je disputais le sort de ma vie engagée
Avec les tourbillons des bises outrageux.
Instaurarea comunismului in Romania dupa modelul sovietic s-a facut prin distrugerea vechiului sistem romanesc de valori si crearea omului “de tip nou”.Ca si in politica sau economie si in cultura schimbarile s-au impus prin forta.Nicio forma de dizidenta nu era tolerata,acei dizidenti care se opuneau principiilor de baza ale comunismului au avut de intampinat represiunea autoritatilor de stat.
Exista vreo diferenta intre perioada pana in 1989 si dupa 1990?
EXISTA.
Este singurul fir potrivit:
Sah la Sf Sinod al BOR:
“Incepand din 2011, saptamana bisericesca nu va mai incepe de luni, ci de duminica, considerata ziua in care a inviat Mantuitorul.
Practic, ziua de duminica nu va mai fi socotita ultima, ci prima din cele sapte.
Aceasta modificare aduce, potrivit preotilor, o normalitate, caci in Evanghelie scrie ca Mantuitorul a inviat duminica, in prima zi a saptamanii.
Modificarea din Calendarul Ortodox a fost decisa de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, cu unanimitate de voturi.”
Fratilor , de acum serbam Sabtul ca fiind ziua de odihna si ultima a saptamanii.
Ce geniali ierarhi avem, au descoperit ceva ce nu pricepusera nici Sfintii Parinti, care au dorit sa uneasca ziua de odihna , ultima zi a saptamanii adica ziua Domnului si cu ziua Fiului a carui apoteoza prin Inviere se produce in noaptea de sambata spre duminica.
Ce motivatie puerila. Mai bine unificau Pastele cu catolicii dar asta nu se poate, mai bine recunoastem primatul papal dar nici asta nu se poate si adevar va graiesc ca singura piedica dogmatica reala adica filioque ar fi fara importanta in ochii ierarhilor -oameni, ai celor doua biserici surori, daca nu ar fi primele doua care nu prea poarta decat lumesc in ele, pe cand Sfanta Treime este cu adevarat Marea Taina a Crestinismului.
Introduceți datele si comentariul dvs.