Posts from — December 2010

Alianța pentru Integrarea Europeană (AIE) va continua să guverneze la Chișinău.
E o dovadă de maturitate politică. Deși fac parte din trei familii politice diferite, Filat, Ghimpu și Lupu au ajuns la un acord inteligent. Presiunile Rusiei nu și-au atins scopul.
Mai rămâne de rezolvat problema Smirnov. Dosarul transnistrean nu va fi deblocat cu un președinte interimar.

Mă bucură foarte mult să aflu că unii dintre foștii studenți ai Facultății unde predau – Facultatea de Științe Politice din UB – ajung să publice cărți.
Ultima apariție de acest fel este semnată de Dragoș Dragoman, care predă de mai mulți ani la Sibiu.

Volumul trece în revistă literatura relevantă despre participare și capital social, aplicând-o la cazul românesc, pe baza anchetelor realizate de-a lungul ultimilor 20 de ani.
Una dintre concluziile lui Dragoman se referă la protest:
“Protestul din România este asociat cu sindicalismul, iar unele mișcări sindicale s-au dovedit a fi contestatare la adresa regimului democratic, dacă ne gândim la acțiunile sindicatelor minerilor denumite popular mineriade [...] În același timp, protestatarii se dovedesc mai impregnați de valori post-materiale, chiar dacă aceste valori sunt mai degrabă o excepție la scara întregii societăți. [...] Protestatarii din România sunt mai asemănători activiștilor civici decât publicului. Împreună cu aceștia, ei reprezintă o speranță pentru răspândirea valorilor democratice în România, în ciuda participării politice foarte reduse și evident inegalitare. Spunem speranță, pentru că nu există probe de necontestat că participarea voluntară actuală poate genera lideri de opinie puternici care să țină sub presiune elitele puternice pentru o funcționare responsabilă și eficientă a sistemului politic. Participarea politică poate crește rapid în România, în condițiile consolidării capitalismului și a satisfacerii nevoilor materiale, urmate de o explozie a valorilor post-materiale. Tipurile participării, în schimb, pot fi direct cele neconvenționale, conectându-se direct la tendințele actuale din țările occidentale”.

“Cei care nu sunteți siliți de meseria voastră să stați în străinătate, încercați să veniți în România chiar înghițind câteva hapuri. Trebuie să ridicăm țara cu cunoștințele pe care le avem! Mai întâi trebuie să înceteze această hemoragie a creierelor. În al doilea rând, eu aș dori ca viitorii guvernanți români, președintele republicii sau primul-ministru să creeze un fel de jurământ al învățătorilor. Așa cum se cere un jurământ pentru medici, ar trebui să fie acum un jurământ al învățătorilor. Ei trebuie să-i reînvețe pe copii că furtul este o crimă și că face parte dintre cele zece păcate fundamentale. Dacă vor fi câteva generații care de când au șapte ani și până la maturitate vor învăța că furtul este cel mai mare păcat, România se va schimba. În momentul de față, nu toată lumea, dar majoritatea celor care au puțină putere fură. Or, nu poți să faci progrese în asemenea condiții”, spune, adresându-se tinerilor, Neagu Djuvara într-o carte de interviuri realizată de jurnalistul George Rădulescu pentru Biblioteca Adevărul.

Djuvara – născut în 1916 – trece în revistă momentele principale ale vieții sale, cu multă vervă.
Notabile sunt referințele la animismul african, ca și mărturisirea – în premieră! – a erorii unei ucenicii legionare la Paris.
Volumul e îmbogățit de numeroase poze – de la 1918 la 2010! -, ca și de o prefață scrisă de Andrei Pleșu și o postfață semnată de Mihai-Răzvan Ungureanu.

După ce a publicat două cărți despre Biserica ortodoxă și cea catolică sub regimul comunist din România, Cristian Vasile oferă publicului un volum consistent și foarte bine scris despre literatură și arte (teatru, arte plastice, cinema, muzică) în anii 1948-1953.

Una dintre paginile cele mai savuroase se referă la transformarea socialistă a colindelor, de teamă ca nu cumva reacțiunea să le utilizeze pentru a… șubrezi regimul!
Astfel, Cristian Vasile citează un document al Direcției de Propagandă și Agitație din 1948 în care se spunea că “în rândurile maselor largi populare sunt înrădăcinate anumite datini și obiceiuri cu caracter mistic și religios. Pentru a nu da posibilitate reacțiunii de a le folosi împotriva regimului, Partidul – cu sprijinul organizațiilor de masă, aparatul administrativ de stat și instituțiilor culturale – va da acestor manifestări un conținut progresist care să reflecteze spiritul luptei de clasă, popularizarea cuceririlor poporului muncitor pe drumul consolidării regimului de democrație populară și construirii socialismului în țara noastră [...] Manifestările [trebuie] să fie dirijate pe țară de o comisie centrală, iar pe județe etc. de comisii locale sub îndrumarea partidului. În cadrul manifestărilor de Crăciun se va avea în vedere:
a. Pomul de Crăciun
b. Colindele (Moș Ajun, Steaua, Vicleemul etc.)
c. Horele sătești”.
Sunt cuprinse în acest document nu doar obsesia centralizării, ci și voința de a transforma în mod radical orice sensibilitate.
Volumul lui Cristian Vasile este una dintre cele mai bune cărți publicate în 2010 de editurile de la noi, autorul afirmându-se deja ca o voce foarte autorizată în cercetarea comunismului din România.

Ultimul număr din acest an al revistei Studia politica găzduiește discursul rostit de Mauro Calise în octombrie 2010, cu ocazia primirii doctoratului honoris causa al Universității din București.

Profesor la Napoli, fost președinte al Asociației italiene de știință politică, Mauro Calise a vorbit la București despre personalizarea puterii.
Reproduc aici un scurt fragment din conferința sa:
“What all varieties of personalization have in common is the crucial role of media. Economic or political control of the media has become a decisive factor for the rise of one-man dominated parties with a large popular following, as in the case of Chavez’s Venezuela. But media are also determinant in shaping personal politics in established presidential systems, as France and the United States. Obama’s extremely rapid career could not be conceived apart from the immense popularity he gained through media coverage, as well as through the innovative use he made of internet to market his program to highly profiled targets and collect donations which were, in turn, used to buy TV advertising. However, media popularity may quickly take a downward trend. As we have seen with extremely well-received leaders as Barack Obama and Nicolas Sarkozy, it maybe just a matter of months before initial apotheosis be turned into the nightmare of increasingly negative polls”.

În urmă cu câteva săptămâni, a apărut cea de-a doua ediție a anuarului foștilor bursieri ai guvernului francez (BGF) din România.
Față de ediția de anul trecut, anuarul a fost îmbogățit cu peste 100 de nume.
Cele mai puține referințe privesc primii ani post-revoluționari.
Pentru anul 1990, când eu însumi am devenit BGF, nu sunt înregistrate decât două nume, deși generația a beneficiat de 250 de burse.
Ambasadorul Henri Paul, cel care a avut inspirata inițiativă a publicării anuarului, spune, în cuvântul introductiv, că din 1990 până astăzi au fost BGF circa 1800 de studenți români.

Numărul celor care au studiat în Franța a fost însă mult mai mare. În 2009, de pildă, au fost înscriși la studii universitare 4500 de cetățeni din România.
Închei spunând că acei BGF care nu s-au înscris încă în Anuar o pot face contactând Serviciul de Cooperare și Acțiune Culturală la adresa anne.foata@diplomatie.gouv.fr

O, ce veste minunată
În Betleem se arată
Că a născut prunc
Prunc din Duhul Sfânt
Fecioara Maria.

Am fost pur și simplu șocat să descopăr protestul de ieri din Parlament.
Gestul readuce aminte, într-o formă radicală, că scopul politicii e protecția cetățenilor.
PS Am înregistrat acum trei zile o emisiune cu Emil Hurezeanu și Iosif Boda, care va fi difuzată diseară la RTV, la România politică.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a sprijinit recent editarea mai multor volume.
E vorba, în primul rând, despre o parte din articolele și conferințele lui Grigore Gafencu din perioada exilului, volum tipărit la Curtea veche (în colaborare cu Institutul Diplomatic Român):

IICMER a publicat, cu ajutorul ZETA books, și primul număr dintr-o revistă consacrată politicii memoriei în Europa postcomunistă:

În fine, IICCMER a contribuit la editarea volumului lui Stephen Kotkin despre implozia structurilor comuniste în 1989.

Directorul Institutului, Ioan Stanomir, ca și președintele consiliului științific, Vladimir Tismăneanu, merită felicitări.

“Lionel e băiat bun. Și român, pe deasupra. A venit în Franța în urmă cu opt ani, ca să uite de toate umilințele din România… Când s-a dat jos din autobuz, la Strasbourg, știa o singură propoziție în limba franceză: Bonjour, camarade professeur! Era tot ce se prinsese de el în cei patru ani de liceu. Nu i-a fost de mare folos. A încercat și alte propoziții, dar toate i-au lăsat pe francezi cu gura căscată”.
Lionel e personajul principal al unui foarte amuzant roman al lui Adrian Lustig: el vrea cu tot dinadinsul să se naturalizeze și, când totul pare să meargă foarte bine, o ghicitoare îi prezice că va sfârși cu o zi înainte de a deveni francez…
Volumul e publicat de Humanitas în seria Râsul lumii, coordonată de Radu Paraschivescu.