Posts from — November 2010

Moldova seamănă foarte mult cu România: atât la Chișinău, cât și la București, alegerile, în loc să rezolve ecuația politică și să producă încredere, aduc teamă și incertitudine.
UPDATE:
În Coasta de Fildeș, tensiunea e din ce mai mare. Deși au trecut peste 40 de ore de la sfârșitul scrutinului, nu au fost anunțate decât rezultatele din câteva secții din diaspora. Am decis să retrag cei peste 100 de observatori și să îi trimit în Europa, pentru că situația riscă să devină extrem de instabilă. Voi pleca la rândul meu din Abidjan, făcând un ocol prin Ghana, pentru a ajunge în cursul zilei de mâine în Germania, apoi la Bruxelles. La fața locului, va rămâne o mică echipă tehnică, pentru a urmări situația post-electorală.

Imagini ale scrutinului, inclusiv de la numararea buletinelor, dar si cateva imagini din Abidjan.

Pentru a avea o idee despre scrutinul din Coasta de Fildes, un afis din campania lui Gbagbo,
,
si alte doua ale unor candidati care au fost eliminati in primul tur: e vorba despre fostul presedinte Bédié

si despre un profesor de drept aflat la pensie, R.F. Wodie

UPDATE 1
Adaug cateva fotografii din ziua votului:







UPDATE 2
La 21h, ora Bucurestiului, voi interveni in emisiunea RFI despre alegeri, iar la 21h30, intr-una realizata de TV5 Afrique.

Sunt din nou in Coasta de Fildes, pentru al doilea tur al prezidentialelor, care ii va opune pe actualul presedinte, Laurent Gbagbo, si pe un fost premier, Alassane Ouattara.
Campania a devenit foarte agresiva: pana in acest moment, s-au inregistrat doi morti si mai multe zeci de raniti.
Observatorii din misiunea UE pe care o conduc aici au fost amenintati in mai multe locuri.
Din ratiuni de securitate, o echipa de 6 observatori a trebuit sa fie “extrasa” din zona in care fusese trimisa, dupa ce a primit repetate amenintari cu moartea.
Teama s-a raspandit pana in Europa. Astfel, echipajul Air France cu care am venit de la Paris a refuzat sa ramana la Abidjan, drept pentru care plecarea de la Roissy a fost amanata cu doua ore, pentru a putea aranja transferul respectivului echipaj la Lome, dupa aterizarea in Coasta de Fildes.
UPDATE 1:
Am discutat ultimele evolutii ale situatiei cu reprezentantul Secretarului General al ONU in Coasta de Fildes, Young-Jin Choi
,
cu presedintele comisiei electorale, Yousouf Bakayoko, pe care il cunosc de pe vremea cand era ministru de externe al tarii sale, iar eu eram secretar de stat la Externe,

ca si cu ambasadorii statelor europene acreditati la Abidjan.

Confruntarile de strada au continuat, facand cel putin alte trei victime si numerosi raniti. Din aceasta seara si pana miercuri, s-a decretat un regim de couvre-feu, cu interdictia de a iesi in strada de la 10 seara la 6 dimineata. Dar e vorba mai degraba de o stare apropiata de cea de urgenta, deoarece armata e implicata in mai multe feluri. Sunt exceptati de la respectarea acestui regim toti cei implicati in alegeri, inclusiv observatorii internationali.
UPDATE 2:
Un scurt interviu pentru Jeune Afrique, la adresa din lista de alaturi.

Victor Ponta a fost miercuri la Strasbourg.
Fruntașul pesedist a participat la o reuniune a grupului socialist din PE, în cadrul căreia a cerut ca accesul României în Schengen să fie blocat.
Trebuie știut că în acest moment nu există impedimente tehnice pentru ca România să acceadă în Schengen.
Totul a devenit politic.
Intervenția dlui Ponta în fața amicilor săi socialiști trebuie și ea judecată din această perspectivă.
Care sunt motivele care îl împing pe domnul Ponta să ceară socialiștilor din Europa să blocheze accesul concetățenilor săi în spațiul Schengen?
Să fie oare din cauza neputinței PSD de a dărâma guvernul? Să fie PSD atât de slab încât să aibă nevoie de ajutorul socialiștilor europeni pentru a putea bifa în primăvară o nereușită a guvernului? Dar oare pesediștii nu realizează că un eșec în privința dosarului Schengen e o povară pentru cetățeni?
Faptul că Victor Ponta nu vrea ca românii să intre în Schengen e o eroare grosolană.
În schimb, faptul că liderul socialiștilor europeni, dl Martin Schulz, îl felicită pentru acest gest și declară că speră ca Ponta să fie în viitor premier vădește cât de rău poate face în continuare socialismul românilor.
UPDATE
Realizând probabil enormitatea gafei comise, Victor Ponta caută să diminueze efectul declarației mele, recurgând la calomnie și amestecând în această discuție… intenția mea de a candida pentru București! Precizez că mărturiile deputaților prezenți (inclusiv de la PSD), ca și declarația acordată de Ponta agenției Mediafax vădesc foarte clar intenția liderului socialist. V.Ponta s-a auto-invitat în grupul socialist, pentru a obține sprijinul politic al domnilor Schulz și Svoboda, care au fost extrem de încântați că au găsit în fine un deputat român care să le susțină opoziția față de intrarea României în Schengen. Schulz a făcut publică poziția sa săptămâna trecută, când a fost și citat de presa română. Atât deputații socialiști bulgari, cât și unii dintre pesediști au fost nemulțumiți de atitudinea lui V. Ponta, deoarece, indiferent de grupul politic, românii și bulgarii din PE susțin intrarea celor două țări în Schengen. Sunt convins de altfel că niciunul dintre foștii lideri ai PSD – Iliescu, Năstase sau Geoană – nu ar fi comis o asemenea gafă. Mă aștept ca reacțiile lor față de poziția junelui Ponta să nu fie tocmai prietenoase. Ar fi important ca, după ce îl muștruluiesc, să îi explice cum și ce se vorbește când nu mai ești la raliu, ci în politica europeană.

Cristian Pătrășconiu a reunit mai multe interviuri cu intelectuali care se revendică de la dreapta și care, fără să se fi angajat în batălia partizană, influențează dezbaterea publică.

Volumul a fost lansat la Gaudeamus și va fi prezentat și azi la Hotel Marriott de la 15h30, de către Neagu Djuvara, Alexandru George, Devis Grebu, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, H.R. Patapievici și Andrei Pleșu.
Presa e foarte atentă la opțiunile politice ale fiecăruia dintre acești intelectuali.
O chestiune care ar merita discutată e aceea a interesului partidelor politice pentru ideile lansate de intelectuali.
În particular, merită să vedem care e diferența dintre dreapta partidelor și dreapta intelectualilor.

Astăzi președintele georgian se află în Moldova pentru a sprijini coaliția pro-europeană de la Chișinău, după ce ieri s-a adresat plenului Parlamentului European, apoi membrilor Comisiei de politică externă.
Saakașvili e un politician cuceritor. Rareori am văzut în mediile politico-diplomatice pe cineva vorbind cu atâta naturelețe și cu atâta convingere. Destins, dar și substanțial, Saakașvili e în stare să citeze din Kant și Hugo, dar și să fie glumeț. Așa s-a întâmplat și ieri, când deputații din AFET l-au auzit vorbind despre importanta decizie de a nu recurge la forță pentru recuperarea integrității și suveranității Georgiei, dar și spunând următorul banc:
“Un rus merge să viziteze Georgia. La graniță, e întâmpinat de un funcționar care îi pune întrebările obișnuite.
- Nume?
- Popov.
- Prenume?
- Andrei.
- Ocupație?
- Nu, turism.”

O zi plină la Parlament, cu reuniuni în cadrul grupului politic, dar și al comisiei de politică externă, pe teme dintre cele mai variate: de la situația în Georgia la efectele alegerilor ținute în vară în Somaliland, de la rețeaua partidelor PPE în Euromed (Maghreb, Mashrek, dar și Turcia, Israel și Autoritatea Palestiniană) la blocajul pe tema bugetului 2011.
Seara am intervenit în plen în dezbaterea referitoare la Liu Xiaobo și ceremonia în cadrul căreia ar trebui să i se decerneze premiului Nobel pentru pace pe 2010. În intervenția mea, am subliniat că o țară poate fi admirată pentru succesele economice, dar ea nu va fi respectată dacă, în loc să protejeze libertatea cetățenilor săi, o îngrădește.
China ar căpăta respectul comunității internaționale dacă, în loc să intimideze diverse țări cu privire la ceremonia de la Oslo, l-ar elibera pe opozantul chinez și i-ar îngădui să își ridice personal premiul.

Două lucruri au fost demne de sesizat în cadrul dezbaterii. Primul este acordul tuturor grupurilor politice (inclusiv a deputaților socialiști și GUE) în privința eliberării lui Liu Xiaobo. Al doilea a fost poziția fermă a Comisiei și a reprezentantului dnei Ashton, care au subliniat că țările UE vor fi prezente la Oslo și că solidaritatea cu Liu Xiaobo nu se tranzacționează.

Am remarcat la Târg câteva volume.
Am în vedere, mai întâi de toate, ultimul roman al lui Philip Roth tradus la Polirom.

Mă gândesc, apoi, la cele 12 interviuri realizate de Radu Călin Cristea cu personalități românești:

M-am bucurat să găsesc, de asemenea, cartea Nicoletei Ionescu-Gură despre dislocările de persoane și trimiterea în domiciliu obligatoriu în timpul comunismului, carte apărută la Corint:

Last but not least, am primit un autograf pe volumul de poezii ale lui Mircea Dinescu.

Voi lua parte la reuniunea PDL București duminică de la 11h.
UPDATE:
Am participat la prima parte a ședinței, iar intervenția mea a fost consemnată de agenții și gazete.
Există trei lucruri pe care nu am apucat să le spun la reuniunea de dimineață, din lipsă de timp. Acestea ar fi următoarele:
1. Poate că ar fi bine, atunci când există o cursă cu un singur candidat, ca alegerea să nu se mai țină, recurgându-se la proclamarea directă a victoriei unicului înscris. Nu ar fi o inovație. Așa prevedea, de pildă, legea electorală adoptată în 1919 pentru alegerile din Transilvania și care a funcționat până la legea din 1926.
2. Pentru a avea candidați credibili în 2012, este nevoie de alegeri primare. Cine are ambiția de a candida cu sprijinul PDL ar putea să își probeze ideile în confruntări directe cu ceilalți membri. Nu sondajele, nu aranjamentele de culise, ci votul militanților și al simpatizanților ar putea decide cine e mai bine plasat. Pe de altă parte, Vasile Blaga avea dreptate să spună că e nevoie urgentă de lansarea la apă a candidaturilor. Nu doar la București.
3. Cred, în fine, că e bine ca la cursa pentru Primăria Capitalei să fie avut în vedere un bucureștean get-beget, născut și crescut aici. Patriotismul local, care funcționează de minune în alte locuri din țară, poate fi o carte câștigătoare și la București.