Posts from — October 2010

“Angajăm servitoare” – asta scrie pe uşa unui restaurant din Chişinău.
În rest, e ca în România de la sfârşitul anilor 90. Politicienii ştiu că e mai greu să guvernezi în coaliţie decât singur şi, cu toate acestea, nu încetează să-şi atace mai degrabă partenerii decât adversarul comun.
Mai e ceva: nicăieri altundeva, România nu e asociată atât de puternic cu Europa…

În această seară voi pleca la Chișinău, alăturându-mă altor patru deputați europeni, între care Graham Watson și Monica Macovei, pentru o vizită de două zile în Moldova, organizată de comisia de afaceri externe a Parlamentului European.
Mâine, vom avea discuții cu liderii Alianței pentru Integrare Europeană (Ghimpu, Filat, Lupu), dar și cu fostul președinte Voronin, iar marți ar trebui să ajungem la Tiraspol, pentru o întâlnire cu Igor Smirnov și negociatorul transnistrean din formatul 5 plus 2.

În preambulul unui volum cutremurător, despre dosarul său de la Securitate, Dorin Tudoran scrie următoarele:
“”Iată singura carte pe care nu ar fi trebuit să o scriu. Era suficient că am trăit-o. De fapt, nu eu am scris această carte – ea m-a scris pe mine. În două moduri. Prima oară – când am fost personajul ei. Pe atunci mi se spunea “obiectivul”, “elementul”, “dușmanul poporului” etc. Când era nevoie de etichetă, era introdus drept “TUDORACHE”. Da, așa, cu amjsucule, căci pentru Ei, nu uitați, cel mai important capital era Omul. Mă grăbesc să adaug – Omul Nou, produsul definitiv al muncii Lor pe această lume. Tot ce nu se potrivea în saboții de fontă, salopeta de beton și conștiința de mucava a Omului Nou nu mai era om. Era dușmanul poporului, al realizărilor Omului Nou. Așa am ajuns, din Tudoran, “TUDORACHE”.

A doua oară am fost scris de această carte când am plonjat în oceanul de otravă căruia credeam că-i pot face față cu umor. Acum știu – nimeni nu poate avea suficient umor spre a ieși teafăr din impactul cu 10.000 de valuri de fiere. Te afli în fața unui monstru imens, ce se dezvoltă prin sciziparitate – în locul tentaculului tăiat, cresc zece Până nu moare dinăuntru, de dinafară fiara nu poate fi înfrântă. Și, de dinăuntru, fiara n-a murit. Și-a schimbat doar culoarea cernelii paralizante pe care o aruncă asupră-ne. Atât. Noi, niște fraieri, suntem înfrânți din nou. Dar, cum, pe lângă a fi fraieri, suntem și orgolioși, când ne uităm în oglindă, ne vedem învingând. Hotărât lucru, calitatea oglinzii lasă foarte mult de dorit. Ori – mai știi? – poate ne cam lasă ochii, obosiți de atâtea meta-realități mișcătoare”.

A apărut cea de-a doua ediție a lucrării intitulate Les démocraties européennes, la editura pariziană Armand Colin, în colecția îngrijită de Guy Hermet.
Realizată sub coordonarea lui Jean-Michel de Waele și Paul Magnette, cartea este singura din domeniul politicii comparate care analizează regimurile din toate cele 27 de state care sunt astăzi membre ale Uniunii.

Am scris capitolul despre România, împreună cu Sorina Soare, care a fost studentă a Facultății unde predau, obținând apoi un doctorat la ULB.
Volumul se adresează departamentelor de științe politice.

Acum trei ani, Președintele a explicat că nu poate fi ignorat de premier în alegerea miniștrilor, spunând că refuză postura de notar.
Astăzi, ca să explice că nu poate interveni în discuția referitoare la corectitudinea votului la legea pensiilor, a spus că nu trebuie confundat cu chestorul Camerei.
Două chestiuni ar fi de remarcat.
Primo. Relația cu guvernul și, respectiv, cea cu legislativul sunt descrise de Traian Băsescu cu ajutorul unor expresii foarte ușor de înțeles. E un real serviciu adus cetățeanului. Spun asta pentru că, de obicei, constituționaliștii explică în termeni foarte obscuri relația dintre puteri. Așa sunt ei, vorbesc neclar crezând că asta dă gândirii lor mai multă profunzime. Popper a explicat mai demult de ce nu e așa, dar e evident că acest filosof politic nu e în bibliografia de la Drept. Cetățenii pricep foarte bine de-acum ce face un președinte. Nu e nici notar, nici chestor.
Secundo. Insistând foarte mult asupra istoriei votului din Cameră, opoziția, fără să vrea, i-a oferit posibilitatea lui Traian Băsescu să explice de ce NU trebuie suspendat. Un președinte care s-ar transforma în chestor ar încălca textul Constituției. Ponta și Antonescu au vrut să îi întindă o capcană sau au căzut singuri în ea. Nu e foarte onorabil pentru domniile lor. Președintele le-a dat ocazia să învețe ceva important despre Constituție și despre relația dintre puteri. E destul de neclar dacă Antonescu și Ponta au fost atenți sau se ocupau deja cu altceva.

Am aflat cu mare tristețe că acum două zile a murit Claude Lefort, unul dintre cei mai importanți critici ai totalitarismului.
Am avut privilegiul de a-l cunoaște, la Centrul Aron de la EHESS.
Interpret al lui Machiavelli și al democrației moderne, marcat în mod profund de lectura lui Alexandr Soljenițân, Lefort e puțin cunoscut în România, deși a participat în 1999 la un colocviu organizat la aniversarea a 10 ani de la revoluțiile din 1989.

Una dintre particularitatile Parlamentului islandez este aceea ca deputatii nu sunt grupati in functie de familiile politice. Asezarea in sala de plen e stabilita prin … tragere la sorti. La inceputul fiecarei sesiuni, cei 63 de membri ai Althingi aleg – ca la loto, dintr-o cutie cu bile – numarul fotoliului pe care il vor ocupa. Supravietuirea acestei vechi practici democratice nu e singura trasatura aparte a vietii politice din aceasta tara, care e – reamintesc – membra NATO, fara a avea armata (si, evident, fara a avea un ministru al apararii). In Islanda, increderea democratica e atat de mare incat numarul mandatelor de presedinte nu e limitat la doua, cum se intampla in cvasi-totalitatea democratiilor veritabile, desi presedintele e ales in mod direct. Asa se face ca actualul sef al statului, un distins profesor de stiinte politice, elev al lui Robert Dahl si Stein Rokkan, e la al patrulea mandat! Ma grabesc sa adaug ca, in cazul Romaniei, ar fi total nepotrivit ca textul constitutional sa nu impuna o limitare a numarului de mandate. Increderea reciproca a actorilor politici de la noi e cvasi-nula, iar respectarea cuvantului dat e vazuta ca semn de slabiciune. Avem nevoie de reguli foarte rigide!

Luni si marti ma aflu in Islanda, ca raportor al Parlamentului European pentru aceasta tara.
In program: intalniri cu mai multi ministri, cu Presedintele Republicii, cu deputatii din cel mai vechi Parlament din lume (Althingi), ca si cu organizatii “pro” si “contra” integrare.

Agențiile internaționale de presă anunță că Valdis Dombrovskis, premierul leton, liderul formațiunii de centru-dreapta Unitate, a reușit să câștige alegerile desfășurate sâmbătă, cu peste o treime din voturile cetățenilor veniți la urne.
Pro-rușii grupați în Centrul Armonia au reușit să treacă de 20%, dar nu au produs surpriza pe care o profețeau unii comentatori înainte de scrutin.
Victoria lui Dombrovskis, care a venit la putere în timpul crizei care a zguduit Letonia în 2008-2009, vădește faptul că e posibil să câștigi alegeri atunci când iei măsuri dure de austeritate, dacă – așa cum s-a întâmplat în Letonia – economia începe să crească în chip sănătos.

Gelu Vișan e amenințat cu excluderea de către liderii PDL Dolj, Viorel Badea e sub un tir similar din partea lui William Brânză, care controlează organizația pedelistă a diasporei, iar Mihail Boldea e victima filialei din Galați a aceluiași partid.
Vina celor trei este aceea de a fi vorbit liber și de a fi îndrăznit să-și critice șefii.
Cei trei sunt parlamentari PDL.
Sunt solidar cu ei și cred că dreptul lor la autonomie politică trebuie apărat.
Nu doar pentru că a-i sancționa înseamnă a da o mână de ajutor nesperată opoziției, ci și pentru că România de azi nu are nevoie de partide bolșevice.
Nici în opoziție, unde se vorbește tot mai mult despre revoluția minorității, dar nici la putere.
Trebuie să învățăm să gestionăm diversitatea.