Posts from — September 2010

Aceasta e procentul de români din totalul celor care lucrează la Comisia Europeană.
În cifre absolute, este vorba de 537 de funcționari și agenți temporari, cei mai mulți fiind la direcția traducere (81), competiție (22), energie și transport (22) și cercetare (21).
E interesant, de asemenea, că în cazul angajaților din România, numărul de femei depășește cu mult numărul de bărbați: mai exact, proporția este de 78,6% față de 51,5 media europeană.

Scriu la câteva minute după încheierea votului referitor la romii din Europa.
Din păcate, grupurile politice nu au ajuns la o rezoluție comună. Ceea ce se întâmplă de obicei în incinta de la Strasbourg nu s-a putut realiza și de această dată. Fragmentarea opiniei nu va ajuta nici guvernele naționale, nici Comisia.
Prima la vot a fost pusă rezoluția PPE, grupul politic din care fac parte atât PDL, cât și UDMR. Am votat-o pentru că propunea soluții viabile și pentru că afirma foarte clar că integrarea României în Schengen nu poate fi blocată din pricina scandalului creat în legătură cu romii în Franța. Rezoluția grupului meu nu a primit decât 287 de voturi pentru, 328 de deputați fiind împotrivă și 20 abținându-se.
S-a trecut astfel la votarea rezoluției propuse de socialiști și de prietenii lor politici din ALDE, din grupul ecologist și de la extrema stângă. Am votat mai multe din articolele acestei rezoluții: cel care cerea o coordonare orizontală pentru a răspunde unor situații de criză, cel prin care Comisia dar și statele membre sunt încurajate să respecte drepturile romilor și ameliorarea condiției acestora sau articolul care cerea o mai bună reprezentare a romilor în structurile guvernamentale și în administrația publică a statelor membre. Nu am putut însă vota rezoluția în întregul ei, la votul final, deoarece consider că e dominată de demagogie și de dorința de a stigmatiza o sensibilitate politică, nu de voința de a crea un plus de responsabilitate. Din nefericirre, 345 de deputați au votat pentru, 245 împotrivă și 51 s-au abținut. O victorie pentru socialiști, nu și pentru romi!
UPDATE 1: Mă irită și ipocrizia românilor care îi critică pe francezi doar pentru că nu vor să îi vadă pe romi întorcându-se în România, și ipocrizia acelor europeni care pozează în apărători ai romilor doar pentru că îl detestă pe Sarkozy.
UPDATE 2: Răspunzând invitației lui Daniel Desesquelle, realizatorul Carrefour de l’Europe, am înregistrat o emisiune pentru RFI, care va fi difuzată duminică de la 13h, ora Bucureștiului.

Plenul PE a votat astăzi o rezoluție, printre ai cărei autori m-am aflat, referitoare la condamnarea la moarte prin lapidare a lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani, o iraniancă acuzată de relații în afara căsătoriei după moartea soțului său și pedepsită deja acum doi ani cu 99 de lovituri de bici.
Deputații europeni au cerut guvernului iranian reanalizarea cazului, dar și interzicerea lapidării, Iranul fiind una dintre puținele țări din lume care a menținut această veche practică punitivă.
UPDATE: La doar câteva ore după decizia din PE, autoritățile iraniene au anunțat că suspendă pedeapsa pentru Sakineh Mohammadi-Ashtiani.

De la 20h20, ora României, sunt invitat în emisiunea de la France Inter intitulată Le téléphone sonne, alături de două deputate europene din Franța și Olanda, una reprezentând Verzii și alta grupul liberal, ca și alături de Adrian Severin, pentru a discuta despre situația romilor în Europa.
Dezbaterea de astăzi de la Strasbourg, din plenul PE, pe această temă a vădit faptul că disputa dintre stânga și dreapta se mută de la nivel național la nivel european, fără a produce deocamdată un plus de responsabilitate, ci doar un plus de discordie.
UPDATE 1: Emisiunea a fost anulată în ultima clipă din cauza mișcării greviste din Franța. Programul la Parlament nu s-a terminat însă, deoarece voi intra în reuniunea grupului PPE pentru pregătirea agendei de mâine.
UPDATE 2: Punctul meu de vedere asupra chestiunii romilor va apărea în procesul-verbal al ședinței de astăzi a Parlamentului.

Referendumul de ieri din Republica Moldova a adus un eșec usturător pentru partidele de la guvernare.
Strategia comuniștilor de boicotare a urnelor a reușit. Cu toate că majoritatea covârșitoare a votanților a fost de acord cu alegerea directă a Președintelui, participarea nu a atins pragul necesar pentru validare.
Tehnic vorbind, e o situație similară cu cea de la noi, de la referendumul privind votul în circusmcripții uninominale din 2007.
Politic vorbind, e cu totul altceva. Parlamentul de la Chișinău va fi dizolvat, iar alegerile legislative vor arăta dacă organizatorii referendumului rămân împreună sau lasă cale liberă pentru revenirea la putere a Partidului comuniștilor. În această a doua variantă, drumul european al Moldovei va fi închis.
Înțelegerea de anul trecut, când s-a pus la cale alianța pro-europeană, poate fi prima bornă spre Bruxelles sau, dimpotrivă, ultima.
UPDATE 1: Am acordat un interviu TV5 despre romi. Puteți vedea declarația la http://www.tv5.org/cms/chaine-francophone/info/Les-dossiers-de-la-redaction/Les-Roms-citoyens-d-Europe-repousses-aux-marges-du/p-11423-Les-Roms-l-Europe-et-la-France.htm. Problema romilor e și pe agenda sesiunii plenare a PE, care a început azi la Strasbourg.
UPDATE 2: Am vorbit despre situația de la Chișinău în plenul PE, subliniind nevoia ca partidele pro-europene să treacă peste eșecul de la referendum și mai ales peste orgolii pentru a reuși să câștige următorul test politic, alegerile legislative din această toamnă.

În colecția coordonată de Adrian Cioroianu la Curtea veche, a apărut volumul de memorii ale lui Apostol Stan.
Cartea “se vrea o reflectare a unei interdependențe și interpenetrări a istoriei cu politica pe parcursul unei jumătăți de secol. Ea reprezintă și o istorie politică a unei Românii interconectate cu lumea comunistă și cu Occidentul democrat-liberal. Pe de altă parte, ea constituie un studiu de caz, al Institutului de Istorie N.Iorga al Academiei ROmâne, cel mai important centru istoriografic din țară, căruia i se dicta cum trebuia oglindit trecutul nostru, de la începuturile Evului Mediu, traversând epoca regenerării naționale și a unității statale realizate în 1918, prin făurirea României Mari, și ajungând până în anii celor două războaie mondiale și ai instaurării comunismului (epoca contemporană). Autorul… urmărește relația dintre politică și istorie în diferitele faze ale comunismului. În acest sens, el dezvăluie procesul de scriere și rescriere a istoriei, determinat de și trecut prin numeroase meandre politice sinuoase. El descrie, de asemenea, modalitatea în care aceeași istorie deformată era larg difuzată prin școli, universități și mass-media în scop propagandistic, ca o formă de modelare a mentalului colectiv, mai importantă decât ideologia”.

Nu am vrut să abordez subiectul remanierii până ce nu am văzut finalul.
Trei sunt chestiunile importante.
1. Remanierea a vădit sporirea forței politice a deputaților și senatorilor în interiorul PDL. E o consecință a introducerii votului în circumscripții uninominale. Premierul – care a susținut mereu că remanierea se face, nu se discută – a așteptat să discute cu grupurile parlamentare pentru a face schimbările în guvern. Am putea spune că remanierea s-a parlamentarizat. Nu doar din perspectiva mecanismului, ci și a rezultatului final. Spun asta pentru că toți miniștrii noi sunt deputați sau senatori, în timp ce miniștrii înlocuiți nu erau – cu excepția lui Berceanu – parlamentari. Filialele PDL care au obținut ministere sunt: Bacău, Brașov, Bistrița-Năsăud, București (sector 2), Sibiu și Timiș.
2. Publicul a avut parte și de două mari surprize. Prima este solicitarea demisiei premierului. Așa cum se știe, demisia e opusul remanierii, fiindcă presupune un nou vot în parlament. Cruciada a fost purtată de un număr mic de deputați, ca și de un membru al guvernului. Ea a eșuat pentru că nu a fost rostit numele vreunui înlocuitor. Istoria e ceva mai complicată, dar esențialul este că frica de necunoscut a fost mai tare decât curajul de a-i spune adio lui Emil Boc. A doua surpriză este plecarea din guvern a domnilor Videanu și Berceanu, care aveau și influență în partid, și experiență guvernamentală.
3. În sfârșit, nu poate scăpa atenției faptul că, dacă doi dintre noii miniștri au și notorietate, și experiență ca membri în guverne anterioare (Boagiu și Tabără), ceilalți sunt lipsiți și de notorietate, și de experiență. Nu e neapărat un handicap.
Să le mulțumim celor care au plecat și să le urăm succes celor care au intrat sub bagheta lui Emil Boc!

Răspunsul e clar: ne trebuie “organizare, disciplină, caracter și atmosferă pozitivă”.
Nu, vorbele nu sunt ale unui politician. În ultima vreme, specia aceasta se exprimă în chip mult mai confuz.
Autorul lor e Răzvan Lucescu, antrenorul echipei de fotbal a României, care joacă azi primul meci de calificare pentru europenele din 2012.
Lucescu jr. are dreptate. Eu am mare încredere în el. E un om curajos și lucid. A știut că trebuie să renunțe la câteva vedete și că, dacă vrem să nu mai stăm la televizor la următoarea competiție mare, e nevoie de efort sistematic. Va juca, din câte înțeleg, cu o apărare experimentată (Contra, Tamaș, Rădoi, Raț) și cu cele mai bune două vârfuri din ultimii ani (Marica și Daniel Niculae).
Îi doresc mult succes lui Răzvan Lucescu! După eșecul echipelor de club multinaționale din România, naționala își poate lua revanșa în fața spectatorilor autohtoni! Nu sunt prea mulți cei care pot face asta…
UPDATE (tot pentru Ilinca…): Scorul a fost 1 la 1. Rețeta lui Lucescu jr. rămâne însă valabilă!

În urmă cu câteva ore, președintele Republicii Centrafricane, François Bozizé, a confiscat armele unor persoane de origine cehă, arestate ieri în sud-estul țării și transferate apoi în capitala Bangui. Armele au fost depozitate în palatul prezidențial.
Republica Centrafricană e într-o situație aparte: după ce a susținut că ONU și opoziția i-au cerut să nu organizeze alegerile la termen (iunie 2010), Bozizé a amânat el însuși (pentru ianuarie 2011) scrutinul, deși comisia electorală îi ceruse să îl țină în octombrie, susținând că ugandezii Tongo-Tongo din Armata de rezistență a Domnului pun în pericol ordinea statului. De aici până la arestarea unor cehi e însă cale lungă. Unii spun că ar fi vorba despre mercenari care pregăteau un complot, alții – despre niște bieți vânători rătăciți.
Ceea ce se întâmplă la Bangui e mai misterios decât remanierea de la București.
UPDATE (la cererea Ilincăi): Se pare că deținătorii armelor sunt slovaci, nu cehi. Doi dintre ei au reușit să evadeze. Lumea s-a calmat, nimeni nu se mai teme de o lovitură de stat. Între timp, s-a produs și remanierea de la București.

Zilele trecute a ieșit de sub tipar numărul 134 al excelentei reviste Pouvoirs, tipărită de Seuil. Tema respectivului număr este controlul parlamentar.

În articolul de deschidere al numărului, Philip Norton, profesor la University of Hull și membru al Camerei lorzilor, vorbește despre dilema inerentă oricărui sistem parlamentar: “Atunci când guvernul dispune de o majoritate în sânul Parlamentului, se așteaptă ca deputații care îl susțin să voteze în mod loial măsurile pe care le propune și să îl susțină, în particular atunci când e vorba despre voturile de încredere. Deputații sunt însă și membri ai unei instituții care e presupusă a supune acțiunea guvernului unei examinări atente în numele poporului și, la nevoie, presupusă a restrânge acțiunea guvernamentală, tot în numele poporului. Asta duce la o potențială dilemă, care se rezolvă îndeobște în favoarea partidului din care provin deputații”.
Chiar dacă România nu are un sistem parlamentar clasic, ci unul care oscilează între semi-prezidențial și parlamentar, observația lui Norton ne poate ajuta să înțelegem ceea ce se va întâmpla în următoarele zile și săptămâni.