Manent
La Flammarion au apărut zilele trecute două volume semnate de cel care mi-a fost îndrumător al tezei de doctorat de la EHESS: Pierre Manent. Am rămas profund atașat de felul în care gândește dascălul meu, așa că îmi face plăcere să semnalez că primul dintre volume – intitulat Les métamorphoses de la cité. Essai sur la dynamique de l’Occident – este istoria a ceea ce Manent consideră a fi cele patru mari forme politice zămislite în Occident: cetatea, Imperiul, Biserica și națiunea.
Al doilea volum – publicat sub titlul Le regard politique – este un lung dialog cu Bénédicte Delorme-Montini, care retrasează parcursul intelectual al filosofului politic francez. Iată un scurt fragment, în propria-mi traducere:
“Interesul meu pentru politică a fost extrem de precoce. Îmi vine să spun că s-a născut atunci când au ajuns americanii în grădina bunicii. Aveam șapte ani. Într-o zi de vară, mă foiam în jurul tatălui meu, foarte încântat că sunt băiat mare și îl ajut să facă nu știu ce. Împins de fericirea clipei, îi spun ceva auzit de bună seamă la școală, și anume ce tipi formidabili par americanii. Răspunsul tatălui meu a fost atât de usturător încât îmi amintesc ce șoc am avut și cât de decepționat am fost. Așa a început experiența mea politică. Cum sentimentele pe care le trăisem cu privire la americani fuseseră atât de tare contestate, am înțeles într-un chip obscur, dar cu mare forță că există subiecte care suscitau opoziții violente și că opinia tatălui meu putea fi foarte diferită de opinia tovarășilor mei de școală. Pe scurt, experimentasem caracterul conflictual al vieții politice, descoperisem pasiunea politică. Nu e deloc rău să afli că politica e ceva conflictual în care sunt mai mereu amestecați americanii”.
15 comentarii
Nu e de mirare, francezi care sa aibe o parere buna despre americani, mai rar, neicusorule.
(Desi au fost buni cind i-au slavat in doua razboaie.)
Dar mi se pare exagerat ca la 7 ani avea experiente atit de traumatizante stind intre parerea tatalui si “opiniile tovarasilor mei de scoala”.
Iar asta suna, dupa vorba unui politician roman, ca dracu: “Nu e deloc rău să afli că politica e ceva conflictual în care sunt mai mereu amestecați americanii””
Si ii eclipseaza pe francezi.
@ Cristian Preda
Păi şi de ce să nu le traduceţi, rapid, în româneşte, să le avem şi noi?
Sunt un pic cam mari, dar având în vedere că ştiţi nu numai franceza dar şi cum gândeşte autorul, nu vă poate lua mai mult de două, trei luni o carte.
ROMANIA are nevoie imediata de ORDINE & DISCIPLINA, singurul care poate realiza este Presedintele ROMANIEI si guvernul Emil BOC !!!
Nici o masura anti criza nu are valoare fara acest deziderat,
ORDINE & DISCIPLINA!!!
La discipline est mère du succès.
Stefan RADOVEANU
GENEVE
A uitat familia & clanul ca mod de organizare politica, care in zona orientala a Europei a supravietuit cu brio modernitatii.
The Day They Buried NATO
Ronald Steel
The day they buried NATO was warm and sunny, and everybody was too busy to come to the funeral. The French were off flirting with the Russians in Siberia, the British were immobilized by strikes, the Greeks and Turks were threatening war over Cyprus, the West Germans were busy debating with the East Germans on television, the Italians were having a governmental crisis, the Portuguese were fighting in Angola, the Belgians were rioting about what language they speak, and the Americans were launching a new intervention in the Caribbean. It was, in short, a typical day, and all the members of the family sent their regrets. The deceased was quietly laid to rest in a filling cabinet overlooking the Potomac, and nobody seemed to pay any attention, except for a Russian with binoculars. The nearest of kin held a brief wake in NATO’s elegant Paris quarters—which was soon to become the new Chinese Embassy—and then went their separate ways exchanging vows to write one another regularly.
If this is a fanciful scenario, it is not a particularly exaggerated one, judging by the latest series of convulsions to shake the alliance. The French have walked out altogether, Erhard’s heir-apparent openly speculates on inviting Russian troops to remain in a reunited Germany, and Washington conducts a continually-escalating war in Asia, oblivious to the protests of its allies. If NATO is still alive, nobody would ever know it from the actions of its members, all of whom are behaving as if they were responsible to no one but themselves. For better or worse we seem to be getting back to that “wholesome state” described by British foreign secretary George Canning in the last century: “Every nation for itself and God for us all.”
http://www.nybooks.com/articles/archives/1966/jul/28/the-day-they-buried-nato/
@cpreda de acord cu bibliotecarul, traduceti-le, cand o sa aveti timp.parafrazand numele profesorului:scripta Manent!
Cred ca sunteti in avion ,venind de la Bruxelles, nu ati auzit noutatile:stare de urgenta in Ecuador.Politistii de acolo aproape au reusit o lovitura de stat impotriva Presedintelui Corea, in spital acum , sub asediul pucistilor.E un deja vu cu Bucuresti? Pe 7 octombrie, politistii si revolutionarii vor avea sprayuti cu gaz si arme albe? Va reusi lovitura de stat condusa din umbra de Vantu( care a si amenintat Presedintele intr-un interviu) , Voiculescu Felix Suspendare si Dinu Patriciu Rompetrol care a reusit sa mai pacaleasca statul roman azi facandu-l inapoi actionar la Rompetrol, in contul datoriei de 600 milioane.E cazul sa plecam din Bucuresti sau din Romania? Poate face EU cava cand se da o loviyura de stat intr-o tara membru? O exclude?
La Raison des nations
Réflexions sur la démocratie en Europe
de Pierre Manent
Résumé du livre
Où en sommes-nous ? Nous voici pris entre notre vieille nation que nous ne voulons pas quitter et l’Europe nouvelle que nous espérons rejoindre sans savoir comment. A un gouvernement représentatif tend à se substituer une ‘gouvernance démocratique’ qui ne nous gouverne ni ne nous représente.
Nous voyons sans nous émouvoir notre existence politique se défaire parce que nous sommes en proie à l’illusion d’une humanité unifiée qui pourrait tenir ensemble en se passant de toute forme politique. Et il y a longtemps que nous ne savons plus que faire de la religion. Comment donner sens à cette crise de notre existence commune ? Pierre Manent interroge l’histoire, récente et lointaine, de la nation ; la manière dont elle a accueilli et nourri la démocratie ; et comment son effacement menace aujourd’hui cette démocratie même. Il met en évidence la situation paradoxale de la religion dont on ne cesse d’annoncer la fin imminente alors même que les séparations religieuses organisent de plus en plus notre paysage politique.
L’Europe ne peut rester longtemps encore cette zone dépressionnaire où l’on a peur de son ombre.
Je vous récommande aussi,
Tocqueville et la nature de la démocratie.
Quelques mots,
Nous croyons savoir ce qu’est la démocratie puisqu’elle est, depuis deux siècles maintenant, notre régime politique. Or nous ne le savons pas, ou ne la savons qu’à moitié. Et cette demi-ignorance des amis de la démocratie n’est pas moins dangereuse que l’aveuglement de ses ennemis déclarés. La démocratie est bien le régime le plus propre à la nature humaine quand celle-ci est enfin libre d’exprimer ses voeux, mais c’est aussi quelque chose qui lui arrive parfois contre son gré. Que voulons-nous quand nous voulons toujours plus de démocratie ? Le savons-nous ? Et si nous le savions, le voudrions-nous vraiment ? La grandeur de Tocqueville fut d’être capable à la fois d’encourager la claire espérance et d’approfondir le secret douloureux de la démocratie. Ce que Tocqueville décrit, c’est la transformation de l’homme par la démocratie, c’est un nouveau type d’humain : l’homme démocratique. Celui-ci cherche à réaliser une hypothèse : tous les hommes naissent et demeurent libres et égaux en droits. Tocqueville analyse avec une extraordinaire pénétration comment la vie humaine dans tous ses aspects est bouleversée par cette hypothèse.
Cordialement
Comme promis, voici
LA Formation et LA Recherche
La formation et la recherche sont des sources de la prospérité roumaine. Elles sont le fondement d’une société du savoir forte, d’une économie forte et de la démocratie.
Pour le PDL, il est primordial de disposer d’un système de formation fort et la politique de la formation est une tâche clé de l’Etat ROUMAIN.
Le PDL veut que la ROUMANIE reste à la pointe au niveau mondial en matière d’enseignement et de recherche.
Grâce au PDL
•des objectifs d’apprentissage contraignants ont été introduits.
•la durée de la scolarité et l’âge d’entrée à l’école ont été harmonisés.
•les moyens financiers destinés à la formation, à la recherche et à l’innovation ont été considérablement augmentés.
•le système de formation dual a été renforcé.
A l’avenir, le PDL veut :
•garantir et promouvoir le système de formation dual unique au monde.
•faire avancer l’harmonisation de la scolarité obligatoire.
•adapter le paysage des hautes écoles aux défis modernes.
•réduire et lutter contre le chômage des jeunes.
•créer des structures de jour fiables.
•promouvoir la formation tout au long de la vie.
Environnement et énergie
La protection de l’environnement et des ressources naturelles est l’un des principes fondamentaux du PDL. Une nature préservée est le gage d’une bonne qualité de vie. La protection de l’environnement donne aussi de nouvelles chances à l’ économie roumaine: la demande de nouvelles technologies durables augmente dans le monde entier. Le PDL est le seul parti de droite et du centre à s’engager de manière conséquente pour la protection de l’environnement et les énergies renouvelables. Pour la convergence de l’écologie et de l’économie.
Grâce au PDL
•l’assainissement énergétique des bâtiments.
•le certificat énergétique suisse pour les bâtiments a été mis en place.
•les redevances hydrauliques ont été augmentées.
•les cours d’eau sont à la fois utilisés et en trin d’être protégés.
A l’avenir, le PDL veut
•réduire nettement les émissions de CO2 dans le pays.
•poursuivre la promotion des énergies renouvelables.
•intensifier la recherche dans le domaine des technologies environnementales.
•enrayer le mitage du paysage et la perte de terrains agricoles.
•continuer de mettre l’accent sur une politique économique durable.
•garantir l’indépendance de l’approvisionnement énergétique.
•promouvoir une utilisation respectueuse des ressources naturelles pour que les prochaines générations puissent aussi en bénéficier.
Cordialement
@ Radoveanu
Ai dreptate ,tinerii sa lipeasca afise cu base si boc pana vor iesi la pensie.
S-au dovedit slabi si ineficienti si conform selectiei naturale trebuiesc eliminati din lantul trofic al politici romanesti .
“La guerre” Radoveanu e singurul lucru care conteaza .Politica este razboiul pe timp de pace ai uitat ?
In curand in laboratoarele inferioare ale partidului se va pregati lichidarea politica si a esalonului 2 pdlist.Va incepe imediat dupa ce se vor desfasura alegeri in partid .
@
Special Cristian PREDA
Domnule Preda,
Va solicit amabilitatea de explicita pe blog notiunea de impozit, contributii si obligatii financiare.
Constat cu mâhnire cum anumite televiziunii iresponsabile amesteca aceste trei notiuni, impozitul, contributiile sociale si obligatiile financiare (ratele la mobila, masini, case, etc.)
Nu cred ca semenii nostri dupa 20 ani mai asteapta de la stat ca acestea sa li se plateasca.
Va multumesc,
Stefan RADOVEANU
GENEVE
Stefan Radoveanu:
La raison des nations e tradusă în română. Traducător e chiar autorul blogului de față.
Mi-a placut ironia fina de la sfarsit: ” Nu e deloc rău să afli că politica e ceva conflictual în care sunt mai mereu amestecați americanii”. Stiti, e o vorba veche de tot, dar cu talc: “Interesul poarta fesul, zice proverbul musulman/ Fesu-i fes, dar interesul este pur american”
)
@ Bruner Fox
Se pare că băteam la uşi deschise, cărţile deja au început a fi traduse…
Cu numele autorului… Eu am observat altceva, dar am tăcut pentru ca să nu supăr cineva. Dar dacă tot aţi deschis subiectul…
Din “Pierre Manent” se poate ajunge la… “Pier Remanent”. Deja parcă este o cauţiune poetică, nu-i aşa?
Am constat şi eu trei cărţi ale domnului Manent:
Originile politicii moderne
Istoria intelectuala a liberalismului
Raţiunea naţiunilor
O filozofie politica pentru cetăţean
Ba chiar patru.
Frumos ar fi fost să apară în română înainte de a apărea în franceză
Introduceți datele si comentariul dvs.