Posts from — August 2010

Desprind dintr-un foarte bun interviu acordat de Solomon Marcus Revistei 22 din această săptămână un fragment în care este vorba despre școală.
“Am avut întâlniri cu copii și… în momentul în care am intrat, au spus toți în cor: Noi suntem copii cuminți…. Am început să culeg de la ei diverse definiții ale copilului cuminte și, dintr-o dată, am pus degetul pe rană, pentru că o definiție suna așa: Un copil cuminte este un copil care nu vorbește neîntrebat. Această definiție îți arată cât de nociv este sistemul nostru educațional!… Am fost în Finlanda în iunie și mi-a povestit un părinte că, având un copil la grădiniță, educatoarea i-a atras atenția că fiul pune prea puține întrebări și că nu e suficient de curios. La noi e situația inversă: se dezvoltă ideea, chiar dacă nu e explicit formulată, conform căreia atitudinea interogativă e un act de indisciplină. Un copil care pune o întrebare mai e tolerat, dar când pune a doua întrebare deja deranjează. Asta e situația la noi și în familie, și în școală”.
Și în politică, aș adăuga eu….

Între a mă sancționa pentru opiniile exprimate, dând astfel satisfacție unei tabere conservatoare, și a accepta diversitatea, Emil Boc a ales a doua soluție.
Cred că nu s-a înșelat.
PS Geoană nu a ratat ocazia de a-l pune la punct pe Victor Ponta pentru gafa de a refuza o întâlnire cu FMI: “Demonizarea Fondului e un sport foarte popular la nivel global. E o retorică depășită”, a spus fostul fruntaș PSD după ce a aflat ce decizie a luat succesorul său.

Pe 27 iulie, președintele Senatului, Mircea Geoană, se întâlnea la Washington cu șeful FMI. Una dintre concluziile întâlnirii a fost nevoia dialogului structurat cu FMI, ca și cu Comisia Europeană și Banca Mondială, chiar și dacă România nu ar solicita un alt împrumut de la Fond.
Pe 2 august, Victor Ponta anunță la București că PSD nu are ce discuta cu FMI și că nu va da curs invitației adresate de J. Franks.
Cine citește cele două știri nu mai înțelege nimic!
Adevărul e că părintele spiritual al fruntașului PSD, Adrian Năstase, publicase pe 28 iulie pe blog o analiză a departamentului economic al PSD, din care nu reiese ce ar trebui să facă România nici în privința unui nou împrumut, nici în privința dialogului cu FMI. Singura concluzie clară era formulată în termeni mai degrabă sportivi: “FMI va juca din ce în ce mai tare în relația cu autoritățile române”. Lipsit de o îndrumare de substanță din partea lui A. Năstase, Victor Ponta s-a rătăcit.
Căci a refuza o discuție cu delegația FMI, după ce al doilea om în stat, care face parte din propriul tău partid, a cerut la Washington o întrevedere cu șeful FMI și a tras concluzia că e nevoie de dialog cu această instituție, este o gafă de proporții.
Din două una: ori Victor Ponta se teme prea tare să nu fie confundat cu Mircea Geoană, ori el nu are ce să spună delegației FMI.
Folosind o expresie uzată din limbajul cronicarilor sportivi, aș zice că, în cazul lui V. Ponta, lipsa de experiență internațională își spune cuvântul.

La întâlnirea de săptămâna trecută cu simpatizanții PDL care frecventează platforma Madame Blogary, una dintre concluziile cele mai clare a fost legată de alegerile primare.
E vorba despre competiții interne, care să stabilească – pentru toate tipurile de alegeri, inclusiv cele prezidențiale – candidatul care se confruntă cu electoratul în numele organizației respective.
Această așteptare trebuie citită în două moduri. E vorba, în primul rând, despre o sensibilitate democratică: simpatizanții vor să decidă cine reprezintă partidul cu care se identifică în bătălia cu celelalte forțe politice. Cetățenii controlează partidul, nu invers. În al doilea rând, este vorba despre o formă de mobilizare: având posibilitatea de a se pronunța politic înaintea celorlalți cetățeni asupra candidaturilor, simpatizanții sunt implicați în procesul politic, nu doar în ziua votului. Părerea lor e ascultată, energiile lor contează.
În peisajul trist al scăderii dramatice în sondaje a PDL, e îmbucurător să constați că există simpatizanți care caută revigorarea – pe căi democratice – a încrederii în formațiunea pentru care au votat.
În perspectiva viitoarelor bătălii electorale, soluția alegerilor primare e una dintre cele mai curajoase.
Modul de organizare – se pronunță doar membrii sau și simpatizanții? când se realizează consultarea? cine e îndreptățit să candideze? – ar putea suscita discuții utile nu doar pentru identitatea partizană, ci și pentru renașterea spiritului public.
Rămâne de văzut dacă această așteptare a simpatizanților va avea un ecou în PDL.
Sever Voinescu și cu mine, prezenți la întâlnirea cu Madame Blogary, am îmbrățișat ideea.