Alegeri primare în PDL
La întâlnirea de săptămâna trecută cu simpatizanții PDL care frecventează platforma Madame Blogary, una dintre concluziile cele mai clare a fost legată de alegerile primare.
E vorba despre competiții interne, care să stabilească – pentru toate tipurile de alegeri, inclusiv cele prezidențiale – candidatul care se confruntă cu electoratul în numele organizației respective.
Această așteptare trebuie citită în două moduri. E vorba, în primul rând, despre o sensibilitate democratică: simpatizanții vor să decidă cine reprezintă partidul cu care se identifică în bătălia cu celelalte forțe politice. Cetățenii controlează partidul, nu invers. În al doilea rând, este vorba despre o formă de mobilizare: având posibilitatea de a se pronunța politic înaintea celorlalți cetățeni asupra candidaturilor, simpatizanții sunt implicați în procesul politic, nu doar în ziua votului. Părerea lor e ascultată, energiile lor contează.
În peisajul trist al scăderii dramatice în sondaje a PDL, e îmbucurător să constați că există simpatizanți care caută revigorarea – pe căi democratice – a încrederii în formațiunea pentru care au votat.
În perspectiva viitoarelor bătălii electorale, soluția alegerilor primare e una dintre cele mai curajoase.
Modul de organizare – se pronunță doar membrii sau și simpatizanții? când se realizează consultarea? cine e îndreptățit să candideze? – ar putea suscita discuții utile nu doar pentru identitatea partizană, ci și pentru renașterea spiritului public.
Rămâne de văzut dacă această așteptare a simpatizanților va avea un ecou în PDL.
Sever Voinescu și cu mine, prezenți la întâlnirea cu Madame Blogary, am îmbrățișat ideea.
51 comentarii
Eu am îmbrăţişat-o de la începutul tinerii noastre democraţii, din păcate nu prea m-a ascultat nimeni.
Cine poate fi definit ca simpatizant al PDL (al partidului, atenţie! nu al vreunei grupări informale din PDL) astfel încât să participe la un eventual proces electoral intern?
Ca altfel se ajunge la o situaţie similară cu cea creată de Oajdea la Iaşi, care cheamă “boborul” într-o sală să voteze asupra “mandatului” său la votul pentru moţiunea de cenzură a PSDNLPC.
“Cetăţenii” controlează partridul? Care cetăţeni ?! Unde scrie aşa ceva?
Doar la vot pot “cetăţenii”, în general, da note diverselor partide (care fiind reprezentanţii unor “părţi” ale societăţii, în mod inevitabil nu pot fi egal apreciate de cetăţeni).
Vedem cu ochiul liber unde au dus alegerile primare – în SUA republicanii i-au pus pe tavă preşedinţia lui Obama, după “primaries” care au dat ca rezultat cuplul tragicomic McCain-Palin (n-au învăţat nimic de la alegerile din 1992, când au venit cu alt septuagenar, Robert Dole, şi s-a instalat Clinton la casa alba două mandate).
Aşa ca “gloata”, “Grivei”, etc, nu ştie întotdeauna ce-i mai bine, neavând toate informaţiile şi opţiunile perfect cunoscute.
Ok.In acest context de deschidere catre noi,simpatizantii dreptei si mai ales cei ce sunt de partea lui TB,v-as ruga sa mobilizati oameni din aparatul de conducere PDL,ce pot nominaliza o lista cu specialisti in fiecare judet,oras.
Am dat drumul la forum. Vom popula sectiunea referitoare la resurse umane cu temele principale rezultate din ultima intilnire. Intre timp insa se poate discuta in sectiunea ALEGERI PRIMARE: http://blogary.ro/forum/viewforum.php?f=13
E nevoie de inregistrare pentru ca vrem sa tinem nivelul de zgomot sub control. Oricine insa e binevenit.
alegerile primare sunt ocazia perfecta pentru un partid politic sa-si construiasca legaturile cu simpatizantii. Mi se pare obligatoriu ca participarea la un asemenea proces sa nu fie rezervat strict membrilor. Pe de alta parte, daca ma uit in urma la sirul de alegeri care a fost in ultimii 3 ani, ma intreb daca partidul ar mai avea timp si de altceva in afara de primare. Mi se pare foarte greu de pus in practica o asemenea procedura pentru toate tipurile de alegeri in conditiile actuale ale desincronizarii ciclurilor electorale. Cred ca as elimina cel putin europarlamentarele si poate si localele.
[...] E vorba despre competitii interne, care sa stabileasca – pentru toate tipurile de alegeri, inclusiv cele prezidentiale – candidatul care se confrunta cu electoratul in numele organizatiei respective”, scris Preda pe blogul personal. [...]
povesti, povestiri si povestioare
cine dreaq poate sa fie atat de prost incat sa creada asemenea aberatii
“Sever Voinescu și cu mine, prezenți la întâlnirea cu Madame Blogary, am îmbrățișat ideea.”
Intrebare indiscreta: ce a iesit din aceasta imbratisare ?
@Dan Andrei #8
Deocamdata Sever Voinescu si cu Cristian Preda au imbratisat-o pe Madam Blogary
Sa vedem ce-o iesi
…” ceilaltzi sint totzi invinshi deja / doar tu mai luptzi shi crezi /ca vetzi invinge…” ooo , mister dar n-ai simtzit deja cit de inshelatoare e gloria…pentru ca uuunde sint aia toootzi ( 20 % -de la 14 % la 34 % – nishte agatzatzi-cumparatzi-tradatori (?)- “cirtitze (!) ( ooo, dar v-au “umflat” ca pe o “gogoasha ” (cu ce scop ? baaa, ca sa cishtigatzi shi sa le predatzi puterea(asha a fost cu democratzii-fsn ashtia : “haina de vreme rea pentru partea ascunsa a icebergului politicii din ro “- daaa, v-au “facut ” ,misterule , doar ca tu eshti “programat ” (tonomat…) sa-tzi consumi energiile printre dalmatzienii care nu pot scapa de pete (baaa,aruncatzi-i la coshul de gunoi al istoriei ca nu merita efortul sa-i spalatzi pentru ca de 20 de ani “au dezvoltat dezastrul ” shi au “progresat in rau ! ” – altzii la rind ( nimeni sa nu mai activeze mai mult de 10 (zece ! ) ani pentru ca politica are nevoie de singe proaspat…) ; aaa , dar ce scriu eu aici ? ca doar shtiu ca nu se posteaza … oricum ash vrea sa vad cv-urile lu candidatzii voshtri…uite va propun o firma de human resources sa verifice tooot (shi averile shi tooot arborele (boschet ?!…) genealogic a lu alde ashtia shi chiar shi genele-adn…) ; mai scriu daca postatzi…succes !
[...] afla mai mult: Alegeri primare în PDL [...]
Să nu păţească PDL ca Partidul Conservator din Marea Britanie, care s-a pricopsit cu David Cameron (care s-a sucit la 180 de grade de la declaraţia din 2007 – “an iron cast guarantee”):
If the Tory grassroots do not waken up soon, David Cameron and Nick Clegg will liquidate their party
True enough: the serious threat lies elsewhere. It lies in the private determination of David Cameron to liquidate the Conservative Party and replace it with a centrist, European-oriented, socially liberal, permanent Blairite coalition. This tallies with the less urgent, acquiescent rather than aggressive, instinct of Nick Clegg to do the same. He would be perfectly willing to see the unreconstructed, muesli-munching, wholemeal-sandals-and knit-your-own-yoghurt brigade on the outer fringes of the Liberal Democrats decamp to Green pastures. He would do so without relish but without compunction, if it could secure him and his successors a permanent seat at the Cabinet table.
For Dave, on the other hand, it is not just business: it is personal. He has contracted a visceral loathing for traditional Tories, for the Turnip Taliban, for the “dinosaurs” in failed Cameronian candidate Joanne Cash’s terminology. Why has he succumbed to this emotional spasm? It can hardly be Gordon Brown-style chippiness, on the part of this rich Etonian descendant of William IV. Of course not: it is a different syndrome entirely, but one which produces identical results. It is the pseudo-conservative “wisdom” of Tancredi, the character in Giuseppe di Lampedusa’s The Leopard who says: “If we want things to stay as they are, things will have to change.” Dave has succumbed to Tancredi Syndrome.
This is a familiar delusion among elites that see their interests threatened. It was the mistake of the Duc d’Orléans (guillotined) during the French Revolution; of would-be reformers who, throughout modern history, have precipitated revolutions through “fine-tuning”, from the clownish innovators at the Second Vatican Catastrophe to Mikhail Gorbachev’s perestroika. Dave and his millionaire associates believe Toryism is a threat to covert continuity of privilege, so they have persuaded themselves it would be a shrewd move to liquidate it.
http://blogs.telegraph.co.uk/news/geraldwarner/100049234/if-the-tory-grassroots-do-not-waken-up-soon-david-cameron-and-nick-clegg-will-liquidate-their-party/
Asadar a fost cu adevarat o sueta…
http://www.evz.ro/detalii/stiri/povestea-disparitiei-dosarului-de-cadre-al-lui-ion-iliescu-902072.html
Asta e omul pe care-l respectati, dle Preda?
cenzura?
Ah, ca alors, ati fost la Madame Blogary, pseudonimul de salon al lui Madame Udrea… Ce frumos, ce fin… Pe amicul Toader P. de ce nu l-ati invitat, sa conferentieze despre Farfuridi? Lui Madame ii place.
Aveti grija ca justitia incepe sa functioneze. Tocmai a fost arestata printesa Ardealului, care a adus PDL mai multe voturi decat 1000 de blogaristi.
Stimate domnule profesor,
din punctul meu de vedere , organizarea de alegeri primare fara a exista o lista inregistrata oficial a simpatizantilor este sortita a avea ” succesul” alegerilor din PDL Constanta. Solutia interesanta pe care v-o propun eu este alta, anume de a reusi o combinare intre alegerile pe procedura interna, combinate – sau ponderate cu sondaje relevante judetene pe esantioane reprezentantive, dincolo de suspiciunea manipularii prin aducerea “docherilor”. Asta este ideea pe care o propun eu. In acelasi timp se pot stabili sisteme diferite de alegere pentru functii diferite in partid. Astfel, secretarul general sau secretarii executivi sa fie alesi exclusiv in Congres de delegati in timp ce conducerea presedinte-vp sa se faca pe o procedura speciala care sa pondereze simpatia si intentia de vot cu increderea Congresului.
Ei se fac ca muncesc, noi ne facem ca ii alegem
Miruna:
Am vorbit despre respectul pentru adversari ca parte a culturii democratice. Asta nu înseamnă nici complicitate cu adversarii, nici admirație, nici iertarea erorilor pe care le fac etc. Alternativa e înjurătura. Nu pot concepe o lume în care “ai noștri” sunt impecabili, iar principiul de reunire e refuzul dreptului la demnitate al celor cu care nu ești de acord.
Ciprian Paun:
Mulțumesc pentru comentariu. Madame Blogary a deschis un forum pe tema alegerilor primare.
Dl. C. Preda,
Nu doresc in vre-un fel sa va jignesc dar ma obligati sa va reamintesc de nesinceritatea mesajului acestor presupuse alegeri primare.
Nu exista locatie a PDLeului cum tot asa nu exista locatie a PSDeului, PNLeului incare la orice alegeri sa nu “primeze” interesul clientelar sau de grup.
Alegerile din primare in care au primat interesele de grup se repeta in recidiva si la Constanta unde grupul machedonilor se pare ca au cucerit judetul , si cine stie daca nu cumva se va apela din nou in contrapondere la grupul lui Oaie Mircea , corespondentul local al Mondialului pentru a aduce linistea clientelara a romanilor PDListi!
Faptul ca incurajati un naiv preum Ion Adrian sau un stalinist precum Bruner sau Zaharescu , inseamna manipulare !
Va fi o noua revolutie, in partid , dupa intoarcerea din China ? Lovitura cu ,,brandul ” era pentru absentul de la ceremonie ? Uraganul starnit in Asia se simte in Constanta ,in Ardeal … la lautarii cu printese , la fluturi in Suceava ,.
domnule preda…v-am urmarit acum cateva zile in urma la realitate cum incercati sa va aparati colegii corupti spunandu-i unei parlamentare pnl sa va spuna daca pnl n-a furat pe timpul guvernarii lor! nu va suparati…dar domnul basescu se lauda ca reformeaza statul! cum il reformeaza? dand voie k cei mai mari din pd-l sa aiba contracte si sa fure ca psd si pnl? atunci trebuia sa iasa la alegeri tot pnl sau psd,ca nu era nicio diferenta!
D-le Prof . C. Preda , ati scris ca nu ati lipsit de la nicio intalnire a grupului PPE . Ce ne puteti spune despre …,,Monica Macovei, criticată dur de Elena Băsescu ” …( din Cotidianul ) .
antim:
In articolul cu pricina e vorba despre o reuniune a delegatiei Romaniei din PPE. Uneori, sedinta – care e saptamanala – se suprapune peste reuniunea in care se pregatesc lucrarile comisiei de afaceri externe. Cea din urma e mai importanta, asa ca sunt obligat sa lipsesc de la intalnirea cu Marian-Jean Marinescu si Th. Stolojan, care prezideaza sedinta PPE-RO. Cat priveste articolul, ma abtin de la orice comentariu.
Dreptul la demnitate? Ce frumos!
Dar daca sunt din aceea care nu au sub nici-o forma asa ceva, adica demnitate ca atare, precum un Cornel Nistorescu, ca sa dau doar un exemplu de persoana care nu e venita de pe strada?
Erata: din aceia
Domnule Preda, ramaneti un naiv al politicii romanesti. Va spun cu sinceritate ca va percep ca pe o ciudatenie a vietii politice. Demersurile dumneavoastra sunt sublime dar se desfasoara in interiorul unui tip de organizatie (si ca politolog o stiti mai bine decat mine…) in care cam este exclusa…democratia. Tocmai ce observ raspunsul dumneavoastra la ultimul comentariu si imi sare in ochi numele lui Marian Jean Marinescu. Il cunosc de ani de zile, ba chiar mi-a fost sef pe vremea cand era prefect de Dolj. Cu parere de rau o spun (individul este o creatie a lui Radu Berceanu) dar omul este o “fiara”. Nu cred ca alaturi de oameni precum cel pomenit aveti vreo sansa sa reorganizati Partidul Democrat Liberal. Oricum, va doresc succes…
@ cpreda
Văd că nu aveţi nici o reacţie, în calitate de parlamentar european, la întrebarea mea ({ 07.31.10 at 7:19 PM } pe firul Articole de blog în volum) legată de…
http://bibliotecarul.blogspot.com/2010/07/europa-democratica-drepturile-omului.html
Să înţeleg că aşteptaţi următoarele acţiuni care vor viza şi cetăţeni români pentru ca impactul să fie ceva mai emoţional?
Uneori , probabil asa este ,aici e vorba de un caz concret …Uneori spuneti lucrurilor pe nume …Acum …? Abtinerea poate fi interpretata in multe feluri …de la poltron la interesat . Ne lasati pe noi, cetatenii , sa decidem ?
De ce ma mai mir? In fata fiicei Eba si a “alesei” prezidentiale Elena Udrea nu cracneste nimeni in PDL, cu exceptia lui Blaga si a altor catorva pusi pe lista neagra de Traian Basescu.
Cand te faci pres, precum blogaristii, in fata uneia ca Elena Udrea si te faci mic in fata uneia ca Eba, nu mai are nici un rost sa disertezi despre modernizarea partidului si statului. Sunteti infantilizati in fata famigliei Basescu, asta e. Maturizati-va, daca vreti sa mai aveti un viitor politic.
Abia astept primele dezertari si spargerea acestui incredibil partid carcalete, care are in randul sau toate doctrinele. Abia astept sa vad cum unii trec la PSD, altii la PNL, iar altii, ca Baconschi si ai lui, fuzioneaza cu PNTCD.
Mircea Prodan , Giugea si Visan ce sunt ?
[...] în bătălia cu celelalte forţe politice. Cetăţenii controlează partidul, nu invers ” ( aici ) Hai nu ma’nnebuni soro , c-ameţesc. Serios ? Parol ? Cum le zici matale domn’ [...]
Naivitate mare la dl.Preda…Democratie in PDL…”Cetatenii controleaza partidul,nu invers”…E o vorba-cartea multa strica.E perfect valabila la dl.Preda,care pluteste intr-un univers paralel…Pacat.Realitatea portocalie e mult,mult mai dura si mai murdara.
Ce mi se pare dubios in toata aceasta chestiune este activarea periodica a grupului Preda-Voinescu, intru critica acerba a “guvernului Boc”, dar si a “troicai Blaga-Berceanu-Videanu”, fara a sufla un cuvintel de figurile triste Udrea, Eba si alte favorite de curte basesciana. Eu unul nu vad alta motivatie decat incercarea unei schimbari de garnitura intru cosmetizarea calvitiei prezidentiale, greu incercata ultima vreme in fata electoratului. Cat initiativa porneste de la dl Preda-Voinescu sau chiar de la Basescu, asezat confortabil in fotoliul de coafor in asteptarea cameleonica a unui nou look, asta-i alta mancare de peste. Numai ca daca vrei sa-ti schimbi frizura, tre-sa mai ai si par, altminteri recurgi la peruci si pacaleala nu poate dura la infinit.
Pentru ce esti in PDL? E clar ca e partidul coruptiei si al setei de putere. Pentru ce crezi ca acest gunoi trebuie salvat? Pentru ce elaborezi teorii despre traseul acestui partid? Esti si tu un membru al mafiei coruptiei?
daca aceleasi opinii le-ati fi avut si in anii 2008,2009 totul ar fi fost OK.Asa insa lasati-ma sa cred ca este vorba doar de o chestiune de oportunism tipica oricarui ,,politician,,dimbovitean.Pe ce loc v-ati fi clasat la o eventuala alegere in cadrul partidului,dvs,Sever Voinescu,Monica Macovei si altii?????!!!!!!!!
Nu pot sa nu te intreb, Cristian Preda, cand si cum a trecut Partidul “Democrat” de la FSN la dreapta? Si cum ai aterizat tu acolo?
@ Mircea Prodan
Stimate domn,
După părerea mea, domnul Preda, aşa naiv cum îl catalogaţi, este mult mai aproape de ce ar trebui să fie un politician decât ceilalţi, nu numai non-naivi… dar veroşi, încrâncenaţi, sfidători, mundani, ieftini, virali, egocentrici, venali şi triviali.
Eu cred că oamenii ca domnul Cristian Preda, indiferent de la ce partide ar veni ei, ar trebui susţinuţi, ca organizaţiile non-democratice (despre care vorbiţi mai sus) să se schimbe după chipul şi asemănarea idealului social pe care naţiunea Română şi l-a asumat ca viitor probabil.
Marea problemă este, domnule Mircea Prodan, că organizaţiile non-democratice, paradoxal, îşi găsesc însă rădăcini puternice în susţinerea populaţiei. Poate un sociolog ar putea defini exact de ce populaţia simte o atracţie instinctivă spre “mâna forte”, dictatură, totalitarism… Dimpotrivă, idealiştii care imaginează o normalitate funcţională sunt cei îndepărtaţi după ce sunt folosiţi, tocmai pentru că nu reuşesc să capteze atenţia şi sprijinul populaţiei, dat fiind că societatea are o tendinţă naturală spre haos şi nu spre ordine.
Şi ajungem la problema pe care o semnalaţi. Cu cât idealismul este mai real şi nu doar jucat, cu atât idealistul se va refugia mai departe de vârful puterii. Când dimpotrivă, idealismul este un simplu instrument de aruncat praf în ochii lumii pentru atingerea unor scopuri contrare, “idealistul” se aruncă în vârf şi ocupă centrul de putere. Lenin o fi început el idealist în lupta sa cu celălalt mare marxist rus, Gheorghi Plehanov (Volghin), dar la momentul oportun nu a ezitat să fie primul Preşedinte al Sovietului Comisarilor Poporului al URSS (funcţie echivalentă cu cea de premier de astăzi).
În sfârşit, reorganizarea PDL nu este legată de nume. Problema partidelor politice tocmai asta este, organizaţia nu este structurată, astfel încât fiecare membru să aibă un rol bine determinat în partid şi tot membrii de partid să fie egali. “Numele” este cel care “trage politic” întreaga organizaţie, astfel că numele devine mai important decât organizaţia de partid. Reforma înseamnă ca partidul să reprezinte fiecare dintre membrii ei, şi când spun “partidul” mă refer la ceea ce face dintr-o organizaţie un partid, adică doctrina, ideologia, idealurile. Până acum “reforma” politică a fost făcută înlocuind un nume cu un alt nume, un partid unic, cu mai multe partide care, luate la un loc, formează un fel de clasă politică care acţionează ca un partid unic cu mai multe capete ce se auto-canibalizează. Marea Adunare Naţională s-a numit Parlamentul României, dar în continuare este un organism cu membrii subordonaţi politic. Preşedintele încearcă în continuare să-şi subordoneze premierul. Politica intervine în actul justiţiei, şi acest lucru este un fapt recunoscut de toată lumea…
Astăzi nu există acea diferenţă majoră dintre societatea de dinainte de 1989 şi cea din 2010. România nu este astăzi mai democratică decât atunci, doar că denumirile au fost schimbate în unele cu rezonanţă democratică.
Mulţi încearcă se definească complicat democraţia… Eu aş defini-o foarte simplu. Democraţia înseamnă punerea în acord a sistemului instituţional cu dorinţa poporului.
Poporul nu trebuie să aleagă câţi kilometrii de autostradă trebuie să facă guvernul, nu trebuie să aleagă nici dacă TVA-ul creşte sau scade. Poporul trebuie să aleagă mecanismele prin care această ţară funcţionează normal, trebuie să aleagă ce legi se vor face, ce principii vor conduce România… ce mecanisme de control sunt pentru ca cei aleşi să nu poată contorsiona ceva care a fost hotărât de votul popular.
Se vorbeşte, de exemplu, despre votul obligatoriu. Acest lucru este anti-democratic. Nu este anti-democratic pentru că sileşti cetăţeanul să se prezinte la urne şi, în consecinţă, îi anulezi dreptul de a nu vota, este anti-democratic pentru că sileşti să un cetăţean să se exprime într-o problemă pentru care nu are argumente să voteze, să se exprime, să participe la actul democratic. Iată de ce, votul obligatoriu ar trebui să aibă nişte casete speciale, cum ar fi nu sunt de acord cu nici unul dintre candidaţi sau nu am cunoştinţele necesare pentru a face o alegere, casete care să producă efecte juridice. Este prea complicat, părerea mea.
La cel mai recent referendum au votat peste 50% din cetăţenii României cu drept de vot (nu discut prin ce metodă s-a asigurat o participare atât de mare) deşi, sunt convins, nici acum în România nu sunt nici măcar 100 de oameni care să înţeleagă foarte bine deosebirile, avantajele şi dezavantajele dintre sistemul unicameral şi cel bicameral. Discuţiile sunt atât de complexe încât dezbaterea politică reală pe acest subiect ar trebui să ţină 5 sau 10 ani. Un astfel de vot nu reprezintă exprimarea opiniei, nu are nimic de-a face cu democraţia, ci o reacţie la un sistem incisiv de publicitate. Şi astfel ajungem la realitatea cea mai anti-democratică din acest început de secol: manipularea.
Iată câteva idei despre dimensiunea colosală a reformei politice. Credeţi că o astfel de reformă este împiedicată de domnul parlamentar european Marinescu? Ţinta reformei politice este schimbarea mentalităţii a 21 de milioane de oameni, începând cu politicieni României.
Stimate domn, daca vreti sa scrieti articole, faceti-va blog! Cat sa dam in sus?
Oricum, Cristian, cat o sa mai adulezi? Nu te vrem, nu-l vrem pe basescu (ca doar a castigat doar in afara), cand plecati? Ce incantatie trebuie sa rostim ca sa plecati in iad?
@Daniel, @Bibliotecarul are blog, cauta pe “goagal” -blog Biblio… si il gasesti !
Treaba importanta consta in faptul ca @Biblio… are mare dreptate in multe poastari, chiar daca unii nu sintem de acord cu ele, trebuie sa recunoastem justetea si temeinicia argumentelor dansului ! Dar apropo de votul obligatoriu, adevarul este undeva la mijloc, cu romanii toate problemele trebuiesc regandite : Stimate domn Biblio…, sint de acord cu sensul democratic al gestului votarii, dar asta nu se aplica la noi, romanul e prea lenes si sa-si indeplineasca un drept, dar e mare mester in a-si clama drepturile ! Romanul nu se duce la vot ( 80 % din ei !) nu pentru a protesta, sau pentru ca nu-si gasesc reprezentantul cel mai bun printre candidati, nu, nu se duce la vot pt ca mai bine iese la un gratar , la o bere, daca-i vara, sau sta acasa la televizor,daca-i frig sau ploua! Stiti care e scuza lor ? “Si asa cu votul meu nu schimb nimic, de ce sa ma deranjez ?”
La alegerile locale din 2008 am participat la campanie, incercand sa-i conving pe oameni sa iasa la vot (Timisoara), replicau cei cu care discutam ca n-au cu cine sa voteze, dar din 13 candidati, vreau sa va spun ca 5 erau chiar niste persoane extrem de capabile, 2 femei de afaceri ff pricepute care sint in Top 300, un PSD-ist extrem de capabil , tot om de afaceri cu o situatie exceptionala , chiar si reprezentantul PRM a avut pe tot parcursul campaniei un discurs deosebit de echilibrat si plin de idei bune ! Dar oamenii nu s-au daus la vot, pe motivul de mai sus ! Prezenta la vot a fost 32%, Ciuhandu a iesit cu 51% ,(din 32% asta inseamna 16,2%, nu ) votat iarasi de toti batrinii care s-au prezentat la vot incepand de la 6,30 dimineata, au venit de la casele de batrini in scaune cu rotile, in carje, ii putram pe brate pe scari pina in sala !
Pentru asta e nevoie la noi sa se introduca votul obligatoriu, sa-l OBLIGE pe roman sa-si spuna parerea, sa-l obisnuiasca cu forta sa-si exercite un drept democratic ! De ce sa legitimam pe cineva sa ne conduca daca are doar 16,2% din vointa electorilor ? Vino, frate. si pune stampila pe un nume, daca nu-ti place nici unul, exista variante sa-ti exprimi vointa, eu cred ca lipsa de la vot inseamna LENE, DEZINTERES si DISPRET fata de tine , fata de ceilalti, si atunci nu ai dreptul sa te plangi de nimic !
@ Daniel
Unii dau în sus, dau şi mai jos, şi în stânga, şi în dreapta…
Eu nu dau şi nici nu iau, sunt împotriva fenomenului.
un mic text de Nietzsche. de recitat politicienilor PDL proveniti din Nordul Tarii, a caror gandire politica e inca impletita cu misticismul nationalist-religios, semne de subdezvoltare mai degraba.
La croyance forte ne prouve que sa force, non la vérité de ce qu’on croit.
En considérant qu’environ cent milliards d’humains ont vu le jour depuis le début de l’humanité, et en fixant à vingt, pour faire conservateur, le nombre de croyances fausses (sur la nature, la politique, l’histoire, l’avenir, les êtres surnaturels, les autres, soi-même, etc.) qu’un individu moyen entretient au cours d’une vie, cela fait à peu près une croyance fausse pour chaque seconde écoulée depuis nos débuts sur cette Terre. Dans ces conditions, que quelque chose comme le savoir y soit apparu tient du prodige. À moins que ― explication plus probable ― les connaissances, comme les légumes, aient cette propriété paradoxale de pouvoir se nourrir de fumier.
L’analogie est scabreuse, il est vrai, et ne vaut que jusqu’à un certain point. Car non seulement les croyances ne sont-elles pas toutes mauvaises, mais on pourrait même dire qu’aucune ne l’est par elle-même, tant qu’elle se reconnaît pour ce qu’elle est, c’est-à-dire une simple croyance. Le problème, c’est que trop souvent elle se prend pour une autre, et même pour son contraire, pour la connaissance.
Pourtant l’évidence est qu’on croit quand on ne sait pas. Mais le croyant ne voit pas cette évidence. Il prend l’intensité de son sentiment pour une preuve de vérité. C’est l’illusion de la croyance. Comme les enfants, il ne fait pas la différence entre son sentiment subjectif et la réalité des choses. Plus ce sentiment est fort, plus il croit voir juste. Mais entre le savoir et la croyance, la différence est qualitative. On ne passe pas de la croyance au savoir par accroissement de l’intensité. On a beau croire «fort, fort, fort» ou «dur comme fer», on n’en sait pas plus que celui qui doute. Pire encore, on en sait moins ou, du moins, on diminue ses chances de savoir un jour. Car quand on croit savoir, on ne cherche plus. C’est la raison pour laquelle Socrate était plus sage que les croyants de son temps: parce qu’il ne croyait pas, c’est-à-dire parce qu’il savait qu’il ne savait rien.
———-
– Je sais que je ne sais rien?! La belle affaire! On ne va pas très loin avec ça. Je crois plutôt qu’il est important d’avoir des convictions, des croyances, comme tu dis; autrement on vit à la dérive, sans boussole pour nous guider dans notre action, sans pouvoir prendre position sur les questions importantes. Et puis tu as l’air d’oublier que ce sont nos croyances qui donnent un sens à la vie.
– Tu crois qu’il est préférable d’avoir des croyances, mais le sais-tu? Et si tu te trompais? Si tes croyances étaient plutôt un obstacle à ton épanouissement, comme de grands murs, qui te protègent, certes, mais aussi qui te bloquent l’horizon et t’empêchent d’avancer dans la vie, dans la connaissance de toi-même et du monde?
N’as-tu pas souvent changé d’avis au cours de ta vie? Pourquoi alors t’attacher à tes croyances du moment? Imagine que les générations futures, à commencer par tes enfants, jettent un regard sur l’existence que tu as menée, sur ce que tu as cru. Ne crains-tu pas leur jugement? As-tu pensé qu’un jour on pourrait voir, pour ne prendre qu’un exemple, ta croyance en Dieu ou en l’immortalité de l’âme comme le fait d’une pensée primitive, du même oeil que toi tu considères aujourd’hui la croyance en Zeus ou aux anges? Et ne me réponds pas que tu ne crains rien de tout cela parce que tu as la foi, justement, parce que ton coeur te dis que tu es dans le droit chemin, puisque c’est la possibilité qu’il te trompe que tu dois envisager ici. Et si tu penses un instant au nombre incalculable d’hommes qui ont été induits en erreur par leur sentiment intérieur, tu ne pourras douter qu’il s’agit d’une possibilité sérieuse.
Je ne te dis pas qu’il faut toujours se méfier de tout et ne jamais croire en rien. La paranoïa généralisée n’est pas souhaitable. Je reconnais même que la croyance peut avoir ses vertus. Elle donne de l’assurance, réconforte, console. La vie est mystérieuse, difficile, souvent tragique, et je comprends que certains aient besoin d’illusions pour la rendre supportable. Mais combien de souffrances aussi sont à mettre au compte de croyances de toutes sortes, non seulement religieuses, mais aussi politiques, morales, pédagogiques, sans oublier la terrible menace que fait aujourd’hui planer sur l’humanité la combinaison fatale du fanatisme et de la technologie. Voilà le malheur: la croyance, qui devrait être accompagnée de prudence, est trop souvent, comme pour se protéger contre le doute, accompagnée de dogmatisme et d’intolérance.
– Holà! Attention aux généralisations! J’ai mes croyances, d’accord, mais je n’ai rien d’un fanatique. Ceux-là m’inquiètent autant que toi.
– Rien? Pas si vite. Si tu prends tes croyances pour la vérité, il est normal que tu veuilles les imposer à ceux qui ne les partagent pas, puisqu’ils te paraîtront être dans l’erreur. Non seulement est-ce normal, mais c’est en quelque sorte le devoir de celui qui croit savoir. Ainsi la croyance aveugle n’est jamais très loin du fanatisme.
– Mais je n’ai aucune envie d’imposer mes croyances aux autres. Je ne dis pas que mes croyances sont la vérité, mais seulement ma vérité à moi.
– Ce n’est pas très logique. Tu sais bien que ce qui est vrai doit l’être pour tout le monde. Comment peux-tu croire une chose que tu ne serais pas prêt à défendre envers et contre tous?
– Parce que, comme tu l’as évoqué, sans mes croyances je trouve que la vie est plus difficile et, de manière générale, que l’existence est absurde.
– Ce que tu dis me fait penser que tu crois croire, mais qu’en vérité tu ne crois pas vraiment. Quoi qu’il en soit, ne vois-tu pas que la raison que tu invoques pour justifier ta croyance serait plutôt une raison de t’en méfier, et même presque une objection contre elle? N’est-ce pas curieux que toutes tes croyances te rassurent? Cela ne te suggère-t-il pas qu’elles sont peut-être des fictions inventées précisément à cette fin? Je te le dis net: si une croyance t’arrange, elle est probablement fausse.
– Selon toi, il serait donc préférable de ne croire en rien? Il me faudrait devenir nihiliste, comme disent les philosophes?
– C’est maintenant toi qui exagères. Essaie plutôt ceci: au lieu de tes croyances, tâche plutôt de construire ta vie autour du savoir. Car si tu te mets en quête de connaissances, tu découvriras un trésor dont tu ne soupçonnes pas encore l’existence. L’être humain, à force de patience, de travail, de doute, de rigueur a appris un tas de choses et, avec son savoir, a augmenté le bonheur de vivre. Et si le savoir ne te suffit pas ― mais attention de ne pas confondre ton goût des solutions faciles pour une limite du savoir ― libre à toi d’y ajouter des croyances, à condition de ne pas les prendre pour des vérités. D’ailleurs, je soupçonne que la plupart des bienfaits de ta vie quotidienne dépendent des acquis de la science, et non de tes croyances.
– De la mienne, peut-être, mais il y a des centaines de millions d’hommes qui ne vivent que de leurs croyances.
– Échangerais-tu ton existence contre la leur?
———-
Nietzsche (1844-1900) n’était pas, à strictement parler, un défenseur de la science. Il lui reprochait notamment son optimisme naïf, sa croyance au progrès, qui selon lui s’apparentait à la croyance religieuse en un monde meilleur. Autrement dit, sa critique de la science était une critique contre cette partie de la science qui relevait encore de la croyance. Il critiquait donc la science au nom de la lucidité. Car être lucide, ce n’est pas tant savoir beaucoup de choses que savoir reconnaître notre tendance naturelle à nous en faire accroire. Comme tout ce qui vit, l’homme cherche avant tout à préserver sa vie et à prospérer. Toutes ses facultés, y compris cette faculté prodigieuse qu’est l’imagination, servent d’abord à cette fin. Elle lui permet de se raconter des histoires pour se donner de la force, du courage, de l’importance et calmer ses angoisses. Il fut un temps où ces croyances étaient tout ce que nous avions. Croire était en soi une valeur, à juste titre. Mais ce temps est révolu. Aujourd’hui, ce n’est pas plus de croyances qu’il nous faut, mais plus de doute. Les professions de foi doivent céder la place aux professions d’examen critique. À l’ère des avancées vertigineuses dans notre connaissance de la nature, s’en remettre aux livres sacrés ou au seul témoignage de son for intérieur, c’est se couper de la richesse du monde et des possibilités de son être. C’est gaspiller son bref passage sur cette Terre en s’enfermant dans la cave, préférant la maigre lueur de sa chandelle au soleil qui brille au dehors.
aveati dreptate domnule cPreda ca domnul Boc ne duce cu bicicleta spre Luna.
Sustin competitia interna in PDL. Din pacate, experienta alegerilor trecute m-a invatat ca cine pupa condurul sefului local, avea loc pe liste. Meteahna asta trebuie sa dispara. Presedintele filialei locale nu mai trebuie ales dintre cei cu punga mereu larga pentru sefii ierarhici. Si mai am o rugaminte: scapati-ne de Boc si Videanu, din cauza lor avem o imagine catastrofala.
@ mesagera
Aveţi dreptate şi nu aveţi dreptate. 80% dintre cei care stau acasă nu o fac în semn de protest, dar protestează totuşi într-un mod inconştient.
Vă aduceţi aminte ce participare la vot era în 1990, în 1992, chiar şi în 1996? De ce credeţi că atunci lumea mergea la vot şi acum doar 20% se mai deranjează? Nici atunci nu era votul obligatoriu, ba mai mult nu se dădeau bani pentru a merge la vot ca să votezi pe cine trebuie şi alte astfel de tertipuri ale unei noi realităţi. Am să vă spun de ce cred eu că lumea venea la vot şi stătea la o coadă de 3 ore să voteze… Pentru că atunci fiecare simţea că votul lor este legat de o speranţă legitimă. Astăzi votul nu mai contează deloc. Românul nu este neapărat leneş, el a ajuns cu abhora la limita regurgitării politicilor care se aplică asupra lui. Cel care stă acasă şi este apatic la ce se întâmplă în jurul lui, defapt se autoprotejează, este cuprins de lehamitea ce nu te lasă să faci atac cerebral de nervi.
Chiar şi simplul membru de partid are exact aceleaşi simptoame… El este neparticipant, trage cu ochiul la a câştiga ceva, la a vâna un post, se implică “pentru alţii”, are nevoie de partid mai ales când cineva important trebuie să intervină pe lângă altcineva important … Simplul membru de partid nu este folosit ed partid decât în alegeri, la corturi, la comisii, la împărţit materiale, la pus afişe, la pus steaguri, la strânsura cu ocazia discursurilor, el nu mai are sarcină de partid pe care să o îndeplinească zi de zi… Nimeni nu-l implică în viaţa partidului, nimeni nu ţine seama de el sau de ce face el. Sunt 10 oameni în partid care contează, unul sau doi care iau decizii cu adevărat importante. Restul spun “am înţeles şefu’, imediat”.
Totul trebuie întors cu fundul în sus pentru că lucrurile stau astăzi exact invers decât ar trebui să stea. Vârful piramidei de partid, adică toate acele organisme de conducere, trebuie să execute, întocmai şi la timp, ceea ce masa partidului decide. Politica în general trebuie să muncească, zi de zi, nu pentru interesul ei, nu pentru lupta cu adversarul politic, nu pentru a câştiga un post sau o afacere… ci pentru a înfăptui o voinţă politică cristalizată a cetăţenilor României. De 20 de ani politica nu m-a întrebat nici măcar o dată ce vreau, de fiecare dată m-a întrebat dacă sunt de acord, în mod global, cu o aberaţie fără legătură cu realitatea mea.
De ani buni militez pe lângă toţi politicienii României cu care pot lua contact să propună în Codul Penal un amendament care să condamne între 3 şi 5 ani, 7 ani pentru agravant, încălcarea jurământului depus la preluarea funcţiei publice…
“Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”
Credeţi că m-a ascultat cineva?
Cam despre asta este vorba, de aceea cetăţeanul nu prea mai este interesat de ce se întâmplă… Părerea mea, desigur.
@Biblio…, bun sint de acord cu ce spuneti, dar trebuie sa recunoasteti ca din 80%, cel putin 50% sint total dezinteresati, pentru ca “mica bisnita” a devenit guvernantul ideologic al romanului, si doamne fereste sa vina altii care sa-i scuture mica invirteala ! Eu recunosc ca desi am o varsta la carte n-ar mai trebui sa fiu naiva ( 59 ), mai am totusi de fiecare data, la fiecare alegeri, niste sperante ca totusi ar putea veni unii care sa se gandeasca intai sa faca ceva, cat de putin pt natia asta amarata, si apoi sa se imbuibe din avutul tuturor ! Cu toate acestea, sa nu ne ascundem dupa deget si sa recunoastem ca romanii au mult prea putini simt civic ,si se folosesc de orice tertip pt a face un gest constient de civism !
@ mesagera
Sunt absolut convins că oamenii vor fi activaţi civic de o speranţă reală. Avem însă nevoie de un alt tip de politică, de alt tip de politicieni.
Si de altfel de educatie, de alt fel de spirit civic, defapt nu de alt spirit civic, ci “DE SPIRIT CIVIC” !
@ mesagera
Suntem pe aceiaşi lungime de undă.
D-le Preda,
In partidele romansti,in care este exclusa democratia,intelectualul devine pe rind:analist, critic, contestatar, apoi marginalizat si in final persoana “non grata”.
Trebuie sa aveti in vedere si sa nu repetati esecul restructurarii incercate in acelasi mod vocal si fara programe economice,de catre “grupul de la Cluj”.Fara putina “viclenie” greceasca,totul este perdant in incercarile de restructurare,cei vizati de “eliminare”,avind grija sa-si eliminine ei pe toti restructuratorii!
Singura cale de a “democratiza” partidele romanesti,postcomuniste,este cea a lui “Ulyse”,prin calul troian care este un “program national de dezvoltare economica,accelerata”,de reindustrializare.El are functie de program anticriza si postintegrare in UE,fiind disponibil la tel. 0761/196940.Pentru a va face o imagine asupra gindirii “politice si economice”,va stau la dispozitie comentariile postate pe Standard.ro,Realitatea TV(politic si economic),ori mai usor de accesat,comentariile “adunate” la numele semnatarului,de catre NET!
Cu stima,
Introduceți datele si comentariul dvs.