Posts from — July 2010

Din ultimul volum al lui Gabriel Liiceanu:

“Nenorocirea de azi a românilor este că sunt ein rumänisches Erzeugnis, un produs românesc. Sunt românii care au intrat în comunism corciți cu românii care au ieșit recent din comunism”

Urmându-și profesorul – celebrul Al. Graur -, lingvistul Marius Sala a scos un nou volum despre istoria cuvintelor. Un exemplu din prima parte a volumului, consacrată cuvintelor care provin din nume proprii:
Cuvântul “caterincă” – flașnetă e un “împrumut din ucr. katrinka cu același sens, diminutiv al lui Katherine, “Ecaterina”. Înțelesul de “flașnetă” vine din faptul că, într-o vreme, se cânta la flașnetă o melodie germană, Charmante Katherine “fermecătoarea Ecaterina” (rușii foloseau primul cuvânt al sintagmei și îi spuneau șarmanka). De la același nume Ecaterina s-a format în rusă katiușa “aruncător de proiectile multiple”, împrumutat și de noi (catiușă), neînregistrat în dicționarele românești actuale.”

Într-un mic restaurant din București, la ora meciului Olanda-Brazilia, câțiva clienți privesc la televizor.
“Cu cine țineți?”, întreabă un mușteriu abia intrat pe ușă.
“Cu Olanda, domnule”, i se răspunde prompt. “Suntem europeni, nu?”
Fotbalul – creator de identitate.

În ediția de vineri, 2 iulie, a României libere, puteți citi un interviu pe care i l-am acordat Sabinei Fati, publicat sub titlul “Mă tem că Boc se va agăța de funcție ca Tăriceanu”.

Întâmplarea a făcut ca în ziua în care Guvernul a plafonat la 10.000 de euro despăgubirile ce pot fi acordate de instanţe pentru suferinţele din închisorile regimului comunist, jurnalista Firea să anunţe că îi cere în justiţie politicianului Boureanu 500.000 de euro pentru atingere adusă onoarei într-o emisiune tv.
Şi suferinţa, şi onoarea au ajuns să fie evaluate în moneda europeană.
Guvernul şi jurnaliştii măsoară însă diferit. Închisoarea şi studioul TV nu au aceeaşi cotă la bursa dreptăţii.
În decembrie 1989, apoi în primele luni ale lui 1990, manifestanţii anticomunişti au creat emoţie colectivă reluând un vers al lui Panait Cerna: “Dreptate, ochii plânşi cer să te vadă!”.
Acum, nu ne mai impresionează nimic. Suntem în criză şi criza scuză mijloacele.