Bolot

Am aflat cu mare tristețe vestea încetării din viață a lui Hervé Bolot, ambasador al Franței în România în perioada 2005-2007.
Am lucrat direct cu el în perioada în care am pregătit cel de-al XI-lea sommet al Francofoniei și pot spune cu mâna pe inimă că a fost mai atașat de acest proiect decât unii dintre colaboratorii români.
L-am reîntâlnit anul trecut în Vietnam, unde m-a primit cu brațele deschise, într-o ambasadă pe care o îngrijea ca pe propria casă.
În România, a făcut pariu cu Traian Băsescu că învață româna într-un an și s-a ținut de cuvânt. A continuat să folosească limba română și după ce a plecat de la București, pentru a citi presa de la noi. Voia să fie la curent cu ceea ce se întâmpla aici.
European convins, se atașase foarte mult de români și vorbea cu emoție despre locurile prin care a trecut. Găsea, de fapt, întotdeauna ceva pozitiv de spus despre România.
În acest moment trist, mă gândesc la Marie-Charlotte, soția lui, căreia trebuie să îi fie foarte greu fără Hervé.
Dumnezeu să-l odihnească-n pace!